Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 277
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, toți domiciliați în com. jud. D și pârâții, toți domiciliați în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 532 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 7 martie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Analizând recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.401/22.04.2005, Judecătoria Găeștia respins excepția de autoritate de lucru judecat invocată de pârâți, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a luat act că reclamantul nu și-a însușit acțiunea și a admis cererea formulată de, obligând pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilele dobândite prin contractul de donație nr.2422/1984. A respins cererea reconvențională formulată de pârâți ca nefondată.
A reținut instanța de fond că pârâții ocupă în mod abuziv imobilele donate reclamantului și, cu toate că reclamanții au formulat acțiune în evacuare, în realitate este vorba despre o acțiune în revendicare și ca atare, nu există autoritate de lucru judecat.
Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Tribunalul prin decizia civilă nr.401/26.09.2005.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut în condițiile în care, deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat evacuarea din imobil, instanța a calificat acțiunea ca fiind revendicare.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat la 10.02.2006 decizia civilă nr.300 prin care a admis recursul declarat de pârâți, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza
-2-
spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pe linia deciziei de casare, instanța fondului a procedat la completarea probelor cu o expertiză în specialitatea topografie, pentru identificarea întregului teren în raport cu actul de proprietate al reclamantului și pentru identificarea pe schiță a construcțiilor edificate de pârâți.
Analizând probele cauzei, Judecătoria Găeștia pronunțat la 29.06.2007 sentința civilă nr.1092 prin care a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți și a respins ca nefondată atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
A reținut instanța fondului în esență că în cauză nu s-a dovedit întinderea proprietății fiecăreia dintre părți, astfel încât nu se poate ști pe al cui teren se află construcția din care se solicită evacuarea și, în raport de aceasta, nu se poate stabili nici dreptul de superficie solicitat de pârâții-reclamanți.
Sentința instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Dâmbovița, care a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârâți, prin decizia civilă nr.532/26.11.2007.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelanți, probele cauzei fiind corect analizate de prima instanță în sensul că nu există o delimitare între suprafețele primite prin contractul de donație de reclamant și suprafețele dobândite prin moștenire în intravilan de reclamant de la defuncta sa mamă.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamanții și pârâții, considerând-o nelegală și netemeinică, după cum urmează:
1.
În recursul lor, reclamanții fac un istoric al litigiului care s-a purtat între pârâți, cu analizarea condițiilor în care s-a încheiat contractul de donație care a fost invocat de reclamantul, temeiul acțiunii în evacuarea pârâților.
Se susține că donatorii și-au rezervat un drept de uzufruct pe tot parcursul vieții, astfel încât nu se poate susține de pârâți că aceștia locuiesc în imobilul care a făcut obiectul contractului de donație cu consimțământul donatorului, câtă vreme la momentul în care acesta se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, consimțământul de a se folosi de imobil nu putea aparține decât uzufructuarilor.
Se arată de recurenți, în continuare, că instanța de apel reține greșit că nu au fost probe suficiente care să facă dovada dreptului de proprietate invocat, instanța fiind datoare, în manifestarea rolului activ, să supună dezbaterii contradictorii a părților și să coroboreze actele dosarului în sensul admiterii sau respingerii cererilor părților.
În plus, recurenții invocă și reaua-credință a pârâților în sensul că aceștia au continuat să locuiască samavolnic în imobilele deținute din punct de vedere juridic de donatorul proprietar, având astfel calitatea de detentori precari, neputându-se nicidecum justifica, nici chiar prin uzucapiune, calitatea acestora de proprietari.
În realitate, imobilul despre care fac vorbire pârâții, nu a fost edificat de aceștia și aparține tot reclamantului, figurând înscris în registrul agricol încă din anul 1974.
Se solicită, pentru motivele arătate, admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii acțiunii în evacuarea pârâților.
-3-
Recurenții nu au invocat în drept niciunul din cazurile de nulitate limitativ înscrise în art.304 cod pr.civilă.
2.
Pârâții, și critică soluția instanței de apel invocând în drept motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă, arătând în esență că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Susțin recurenții că instanța de apel a apreciat greșit că nu s-a dovedit întinderea proprietăților părților, la măsurătorile efectuate de expert fiind identificați 1310 mp. - 800 mp. teren ce au făcut obiectul contractului de donație și 500 mp. teren identificat și în titul de proprietate.
Se arată de recurenți că într-adevăr nu putea fi admisă acțiunea în evacuare promovată de reclamanți întrucât terenul pe care s-a edificat construcția nu face parte din suprafața de 800 mp. pretinsă de aceștia.
Se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâți.
Curtea, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei constată că ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse în baza disp.art.312 alin.1 cod pr.civilă, în speță nefiind incident niciunul din cazurile de casare sau modificare înscrise în art.304 din același cod.
1
Referitor la recursul declarat de reclamanți.
Deși nu se invocă în mod expres niciunul din cazurile înscrise în art.304 cod pr.civilă, motivele pe care se sprijină cererea de recurs se pot circumscrie cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Analizând materialul probator al cauzei astfel cum fost administrat în toate fazele procesuale, Curtea va constata că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, menținând cele două soluții dar cu o altă motivare, astfel cum se va arăta în continuare:
În speță, reclamanții au investit instanța fondului cu soluționarea unei acțiuni în evacuarea pârâților din imobilul pretins proprietatea acestora, invocând în drept ca titlu de proprietate contractul de donație autentificat sub nr.2422/1984.
După ce se parcurg mai multe cicluri procesuale, instanța de fond în rejudecare respinge atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, cu motivarea că părțile nu au făcut dovada certă a întinderii dreptului de proprietate pretins. Soluția se menține în instanța de control judiciar.
Este de reținut faptul că demersul judiciar cu care reclamanții au sesizat prima instanță a avut un obiect clar determinat (schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată - într-un prim ciclu procesual fiind cenzurat de instanța de control judiciar prin casarea cu trimitere spre rejudecare - decizia civilă nr.300/10.02.2006 a Curții de Apelo P) anume evacuarea pârâților dintr-un imobil, teren și construcții precizat ca atare în mod expres.
-4-
În motivarea acțiunii s-a arătat că evacuarea cerută se impune prin aceea că reclamantul a dobândit proprietatea imobilului prin contract de donație iar acesta a fost ocupat fără niciun titlu de către pârâți.
Se evidențiează astfel între obiectul cererii și motivarea acesteia, o vădită contradicție, prin obiect acțiunea fiind de evacuare iar motivarea aparținând acțiunii în revendicare după natura și scopul urmărit.
Cele două acțiuni de drept comun- revendicarea și evacuarea - prezintă deosebiri esențiale (acțiunea în revendicare presupunând cererea reclamantului de a i se recunoaște dreptul de proprietate asupra unui bun determinat pe când acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune reglementate prin art.1410 și urm. cod civil.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatorul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia.
În cauză, între reclamanți și pârâți nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamanților.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare și nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
În acest context, argumentele invocate de recurenți în sprijinul valabilității titlului de proprietate în baza căruia au solicitat evacuarea pârâților, devin irelevante, ele putând fi valorificate eventual într-un alt cadru procesual.
2.
Referitor la recursul declarat de pârâți.
Reținând că nu s-a dovedit întinderea proprietăților părților, expertul desemnat să efectueze măsurătorile în rejudecarea după casare, menționând în lucrarea sa (filele 38-42 dosar nr.654/2006 - Judecătoria Târgfoviște) că nu se poate face delimitare clară a vecinătăților terenurilor, instanțele au apreciat corect că nu se poate stabili nici dreptul de superficie solicitat de pârâți constând în dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului pe care se află amplasată construcția, situație față de care se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea va constata că legalitatea și temeinicia deciziei atacate nu sunt afectate, motiv pentru care va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, toți domiciliați în com. jud. D și de pârâții, toți domiciliați
-5-
în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 532 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2008.
reședinte, udecători,
C - --- - --
refier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.. /tehnored.VM
2 ex./24.03.2008
654/2006 Judecătoria Găești
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
