Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.30/2008-R
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, ,nr.2. sectorul 1, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în S M, B-dul -,nr.187, județul S M, împotriva sentinței civile nr.678/D din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurentul intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimatul contestator a depus întâmpinare, după care:
Intimatul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.678/D din 2 iulie 2007, Tribunalul Satu Marea dmis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - CASA DE PENSII, și, în consecință a anulat deciziile nr.- din 14.02.2007 a Casei de Pensii și decizia nr.47/19.04.2007 a Comisiei de Contestații Pensii.
A respins cererea contestatorului având ca obiect stabilirea vocației la pensie militară de stat și obligarea intimatei de a emite decizia de pensionare în condițiile art.15 din Legea nr.164/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin decizia nr.-/14.02.2007 Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a respins cererea de pensionare a contestatorului cu motivarea că nu are îndeplinită vârsta standard prevăzută în Anexa 3 Legii nr.19/2000 aceea de 63 ani și 4 luni și prin decizia nr.47/19.04.2007 Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a respins contestația împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare.
În urma analizării cele două decizii, instanța de fond a apreciat că activitatea părții contestatoare ce se încadrează în grupa I de muncă a fost desfășurată în sistemul pensiilor militare de stat nu este de natură, așa cum susține intimata, să înlăture dreptul contestatorului de a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, căci art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000 dispune că, între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de vârstă, iar ideea susținută de către partea intimată și argumentele aduse sunt inacceptabile întrucât, în ultimă analiză, ar face inaplicabil textul art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000 sau, în cel mai bun caz, ar presupune o limitare a dreptului, în condițiile în care norma juridică enunțată nu impune o atare limitare.
Alineatul 2 al art.194 din lege, a reținut instanța de fond, nu susține poziția părții intimate și, în niciun caz, nu contrazice raționamentul instanței, fiindcă el nu reglementează data nașterii dreptului la pensie, aspect care interesează speța de față, ci nivelul pensiei, care se stabilește numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat întemeiată cererea contestatorului și a dispus anularea celor două decizii.
Referitor la cererea contestatorului pentru stabilirea vocației lui la pensie militară de stat și emiterea deciziei de pensionare în condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.164/2001, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată.
Astfel, din perspectiva art.17 din Legea nr.164/2001 vechimea în serviciul militar d e care se poate prevala contestatorul o reprezintă perioada în care a avut calitatea de cadru militar - activitate (8 ani 2 luni 15 zile) și perioada în care a îndeplinit serviciul militar (1 an și 4 luni). Luând în considerare și beneficiul acordat prin disp.art.23 alin.2 lit.a din Legea nr.164/2001 (4 ani), contestatorul nu însumează o vechime în serviciu militar d e 15 ani.
Or, a reținut instanța de fond, aceasta reprezintă una din condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.164/2001 pentru acordarea pensiei militare de stat.
Apreciind că partea contestatoare nu îndeplinește ambele condiții prevăzute de art.15 din Legea nr.164/2001 (respectiv a împlinit vârsta standard conform disp.art.41, 167 indice 1 din Legea nr.19/2000 raportat la art.194 din Legea nr.19/2000), dar nu are vechimea în serviciu militar d e 15 ani, conform art.15 din Legea nr.164/2001 tribunalul a respins cererea pentru constatarea vocației la pensia militară și emiterea deciziei de pensionare în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii intimatului reclamant.
În motivarea recursului, recurentul invocă următoarele:
-cererea reclamantului privind reducerea vârstei standard se întemeiază pe dispoziții ce sunt aplicabile persoanelor asigurate în sistemul public de pensii, aceste dispoziții având în vedere stagii de cotizare și condiții speciale de muncă în înțelesul și determinarea Legii nr.19/2000, iar cadrele militate realizează vechime în serviciu conform art.17 din Legea nr.164/2001, ale cărei dispoziții sunt diferite de cele ale Legii nr.19/2000;
-Legea nr.164/2001 este o lege specială în raport cu Legea nr.19/2000, astfel că prevederile referitoare la condițiile de pensionare cu reducerea vârstei standard prevăzute pentru asigurații în sistem public nu sunt aplicabile cadrelor militare în activitate sau în rezervă;
-dispozițiile art.167 indice 1 se referă la dreptul asiguraților de a solicita pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, or potrivit art.15 din Legea nr.164/2001, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Legea nr.19/2000, cadrele militare au dreptul la pensie militară de stat;
-noțiunea de "vârstă standard" nu se confundă cu "reducerea vârstei standard", fiind evident că dispozițiile art.167 indice 1 alin.1-5 din Legea nr.19/2000 reglementează condiții de pensionare pentru asigurații din sistemul public, ce nu pot fi aplicate pensionarilor militari care au legislație proprie, iar prevederile art.15 din Legea nr.164/2001, invocate de reclamant, au preluat din Legea nr.19/2000 doar limita de vârstă pentru pensionare în cazul cadrelor militare care nu au îndeplinit la trecerea în rezervă condițiile pentru stabilirea pensiei militare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că atât legislația privind pensiile civile cât și cea privind pensiile militare, ambele prevăd că la deschiderea dreptului de pensie se ia reciproc în considerare stagiul realizat, cumulat, în ambele sectoare, iar în cauză era necesar a se lua în considerare și reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută de art.167 indice 1 din Legea nr.19/2000 chiar dacă activitatea intimatului a fost depusă numai în sectorul militar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.167 indice 1 din Legea nr.19/2000, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Se poate lesne observa că textul de lege sus enunțat cuprinde o dispoziție menită a acoperi o perioadă tranzitorie, dispoziție care însă nu are caracter restrictiv și prin intermediul căreia să se reducă sfera de aplicare a textului la o anumită categorie de asigurați, norma vizând toate persoanele care, în condițiile legislației anterioare, au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă.
În speță, s-a dovedit cu prisosință, fapt de altminteri necontestat de partea recurentă, că intimatul contestator a desfășurat activități de natura celei prevăzute de art.197 indice 1 din lege.
de cotizare realizate în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv în sistemul pensiilor militare, sunt recunoscute în sistemul public în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, aspect reglementat în mod expres în art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000-modificată.
Precizarea înserată în text în sensul că "prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem" nu poate conduce la concluzia că recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare între sistemul public și celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate până la data intrării în vigoare a legii, prevăzută în alineatul 1, nu ar fi operantă pentru perioadele în care asigurații și-au desfășurat activitatea în cadrul altor sisteme de asigurări decât cel public, pentru că admițând o atare interpretare, ar însemna că dispoziția alineatului 2 înlătură efectele reglementării instituite în alineatul 1.
Or, din sintagma "în vederea deschiderii drepturilor la pensie" rezultă cu claritate intenția legiuitorului de a asigura tuturor asiguraților, indiferent de sistemul de asigurări sociale din care provin, vocația la acordarea pensiei pentru limită de vârstă ca o consecință a recunoașterii reciproce a stagiilor de cotizare.
În acest context, se cuvine a se face sublinierea faptului că alineatul 2 al art.194 nu statuează asupra dreptului la pensie, în sensul îngrădirii lui, ci asupra modului de stabilire a prestațiilor de asigurări sociale în sistemul public.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimatul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 678/D din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:31.01.2008
Jud.fond /
dact.
data:1.02.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Trif
