Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.28/2008-R
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în,nr.288,județul B, împotriva sentinței civile nr.517/LM din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.517/LM din 14 iunie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii și în consecința a respins contestația fata de aceasta intimata.
A admis contestația formulata de contestatorul prin mandatar în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.16576/22.02.2007, emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, în urma analizării ansamblului probator administrat în cauză, respectiv Decizia nr.16576/22.11.2007 (fila3), buletin de calcul (fila 4), adeverința nr.1303/03. 04.2007(fila 10 la dosar) instanța de fond reținut că prin decizia mai sus amintită a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.92082 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 s-ar fi concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie care este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care se face vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
S-a mai reținut că judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului,astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul probator, prima instanță,din copia carnetului de munca a contestatorului și datele privitoare la activitatea in muncă a reținut că rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-instanța de fond a încercat motivarea alegerii în speță a unui alt stagiu de cotizare utilizat la calcularea punctajului mediu anual invocând prevederile art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, făcând o interpretare care excede normei care reglementează strict anumite aspecte;
-prin conținutul art.14 ain.4 din Legea nr.3/1977, legiuitorul acordă beneficiul reducerii vârstei de pensionare, persoanelor care au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă ori cel puțin 20 ani în grupa II;
-prin cele dispuse, instanța face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare, pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat, și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ și care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă;
-în ipoteza aplicării dispoziției instanței de fond, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de 20 de ani, ar însemna o greșită aplicare a legii, deoarece cei 20 de ani nu reprezintă un stagiu de cotizare în înțelesul legii.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și nr.HG1550/2004.
Intimatul, legal citat, nu și-a exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr.16576 din 22.02.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatului contestator i-a fost recalculat dreptul de pensie conform nr.OUG4/2005, rezultând un punctaj mediu anual de 1.92082 puncte. Din cuprinsul aceleiași decizii rezultă că totalul punctajului mediu existent în plată anterior recalculării însuma 1.91194 puncte, intimatul fiind beneficiarul unei pensii în valoare de 5.650.915 lei.
Din înscrisurile existente la dosar se reține faptul că intimatul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, și anume în grupa I de muncă subteran în perioada 29.10.1952-3.12.1984.
Este de netăgăduit împrejurarea că,intimatul reclamant s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul reclamant a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, iar Legea nr.3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."a" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, intimatului contestator i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă, la recalculare, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimatul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 517/LM din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:14.01.2008/Jud.fond / /dact./ data:16.01.2008/2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Trif
