Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 321/2010-
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul din comuna, sat, nr. 175, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 1527/2009-R din 12.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 09 februarie 2010, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 16 februarie 2010, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1527/2009-R din 12.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 175, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1082/LM din data de 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Recurentului i s-au stabilit drepturile la pensie prin decizia nr. 36790/1996, începând cu 01.10.1996 în baza Legii nr. 3/1977, având un stagiu de cotizare realizat de 51 ani, 23 zile, din care 39 ani, 5 luni și 28 zile în grupa a II-a de muncă, în funcția de strungar la - fosta Mecanică.
Legea nr. 3/1977 în prezent abrogată, reglementa o vechime minimă necesară pentru pensionare de 30 de ani la bărbați și de 25 de ani la femei, iar art. 14 se referea la reducerea vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a, fiind astfel adăugat la fiecare an lucrat în grupa I câte 6 luni, iar la grupa a II- câte 3 luni, astfel că totalul vechimii realizat prin acest adaos era practic tot de 30 de ani în grupa I, 20 ani + câte 6 luni la fiecare an = 20 + 10 = 30, iar la grupa a II-a, 25 ani + câte 3 luni la fiecare an lucrat = 25 ani + 5 = 30 de ani, faptul ă într-o speță similară instanța a dispus altfel, nu poate conduce la concluzia inaplicării dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, lege în prezent abrogată prin Legea nr. 19/2000. Faptul că a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform legislației anterioare, i-a permis recurentului doar să beneficieze de reducerea vârstei de pensionare, Legea nr. 3/1977 nereglementând un stagiu complet de cotizare ci doar o vechime minimă în muncă necesară ieșirii la pensie.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 într-un recurs în interesul legii, din considerentele acesteia reținându-se că pentru unificarea practicii judiciare în materie, instanțele ce au considerat că cei ce au lucrat în grupele I, II de muncă beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare și adaosul de grupă, stagiul complet de cotizare fiind cel de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei.
Ceea ce însă nu a avut în vedere instanța de fond a fost faptul că recurentul în calitate de electrician, conform adeverinței nr. 1509/08.05.2009, emisă de - fila 30 dosar recurs - depusă într-adevăr doar în această fază procesuală, din care s-a reținut că lucrat la atelierul 13 -, tratamente, deci, aceasta nu poate fi încadrată nici în cadrul activităților prevăzute de anexa nr. 1 Legii nr. 226/2006 ca fiind desfășurată în condiții speciale, singura reglementată în cadrul secțiilor de forjare este pct. 26 - activitatea de forjare continuă la cald, manuală, cu ciocane și prese de peste 20 kg/forță, în care recurentul nu poate fi încadrat, el lucrând ca electrician în secția de forjare, astfel că, stagiul complet de cotizare de 25 de ani prevăzut de art. 5 din acest act normativ nu este aplicabil și implicit practica judiciară ulterioară în materie a Curții de Apel Oradea.
Referitor la o hotărâre în care s-a dispus acordarea stagiului de cotizare de 25 de ani celor ce au lucrat anterior Legii nr. 3/1977 în grupa a II-a de muncă, aceasta nu este irevocabilă, iar pe de altă parte s-a pronunțat anterior publicării recursului în interesul legii din considerentele căruia reiese că instanțele ce au apreciat că celor ce au lucrat în grupele I, II de muncă, pensionați în baza Legii nr. 3/1977 li se aplică un stagiu complet de cotizare de 30 de ani la bărbați, singurul avantaj al art. 14 fiind cel al reducerii vârstei de pensionare și un adaos de grupă, au procedat corect, criticile fiind nefondate. Practica anterioară în materie a Curții de Apel, depusă de recurent la dosar, a fost considerată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind neconformă cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Ca urmare, întrucât diferențele dintre cei pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și cei pensionați în baza Legii nr. 19/2000 au fost înlăturate prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008, Legea nr. 218/2008, care prevăd acordarea unor drepturi suplimentare celor ce nu au beneficiat de dispoziții legale speciale și au lucrat în grupele I, II de muncă, nu s-a mai impus analiza existenței sau nu a unei discriminări în situația recurentului și care anterior publicării deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost analizată în dosare cu obiect similar.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat la data de 17 decembrie 2009, contestație în anulare, scutită de taxă de timbru, contestatorul, solicitând instanței admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea unei hotărâri neviciate, în sensul admiterii recursului și în fond admiterea contestației formulate și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei sale prin aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor recalculate de la data de 01.09.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației arată că prin decizia civilă contestată, instanța i-a respins recursul împotriva sentinței civile nr. 1082/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, omițând să cerceteze motivul de recurs referitor la faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată avea legitimă de a-și vedea concretizată creanța sa, în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor, respectiv Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Timișoara, cererea sa fiind introdusă cu mult înaintea publicării în Monitorul Oficial din 20.05.2009, a deciziei nr. 40/22.09.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs, în interesul legii, decizie pe prevederile căreia s-a întemeiat respingerea recursului.
Apreciază că în cazul acțiunii sale apare conflictul cu art. 1 din Protocolul I al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ceea ce impune conform art. 20 al.2 din Constituția României, prioritatea normei din convenție.
Arată că este eronat calculul instanței privitor la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 prin care s-ar obține aceleași drepturi ca și în cazul art. 8 din lege și aceeași confuzie o face și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008, deși anii reprezentând sporul de grupă de muncă nu aduc nici un punct de pensie, ci dimpotrivă duc la diminuarea pensiei la recalculare, conform OG. 4/2005.
Învederează instanței că este eronată și concluzia instanței de recurs, în sensul că nu se mai impune analizarea existenței sau nu a discriminării sale, discriminare care a fost analizată anterior Deciziei nr. 40/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât diferențele dintre cei pensionați în baza Legii 3/1977 și cei pensionați în baza Legii 19/2000 au fost înlăturate prin OUG. 100/2008, 209/2008 și Legea nr. 218/2008 care prevăd acordarea unor drepturi suplimentare, celor ce nu au beneficiat de dispozițiile speciale și au lucrat în grupa I-a și a II-a de muncă, în condițiile în care în situația economică actuală nu există certitudinea actelor normative invocate. În atare situație, apreciază că este discriminat față de alți colegi cărora li s-a recalculat pensia cu stagiu de cotizare de 25 de ani, el fiind animat de aceeași speranță legitimă de a obține aceleași drepturi în instanță, având în vedere și dispozițiile art. 16 din Constituția României.
În drept, invocă dispozițiile art. 317 - 321 Cod procedură civilă.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă sau ca nefondată, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 318 al.1 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Contestatorul și-a fundamentat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, invocând în motivare ca eroare materială neanalizarea de către instanța de recurs a contestației sale în raport de: - legitimă de recalculare a pensiei sale, cu stagiu de cotizare 25 de ani, pentru activitatea de peste 25 de ani desfășurată în grupa a II-a de muncă, practica judiciară anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008, dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 și 77 din Legea 19/2000; - interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977, OUG. 4/2005 și Legea 262/2008.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare admisibilă în cazurile strict determinate de lege.
Art. 318 Cod procedură civilă invocat de recurent prevede două motive pentru exercitarea acestei contestații:
1. dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale;
2. respingând recursul, s-au admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșelile instanței de recurs, în sensul prevăzut de textul de lege mai sus menționat, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, deoarece pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Ori, motivele invocate de contestator vizează aspecte de fond, de apreciere a probelor și a dispozițiilor legale de către instanța de recurs și nu se referă la un motiv anume de recurs care nu a fost cercetat de către instanță, legitimă invocată în contestația în anulare nu se constituie într-un motiv de recurs în înțelesul strict al art. 304 Cod procedură civilă și nici nu a fost invocată cu ocazia judecării recursului.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei a cărei anulare se solicită, instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de către contestator privind recalcularea pensiei sale, stabilind că activitatea desfășurată de acesta, ca electrician, nu poate fi încadrată în cadrul activităților prevăzute în Anexa I la Legea nr. 226/2006, ca fiind desfășurată în condiții speciale, pentru care stagiul de cotizare necesar la stabilirea pensiei este de 25 de ani, art. 14 din Legea 3/1977 referindu-se doar la reducerea vârstei de pensionare și adăugarea unui spor pentru cei care au lucrat în grupa I-a sau a II-a de muncă și nu la reducerea stagiului de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 dată în recursul în interesul legii. Instanța de recurs s-a referit și la practica judiciară invocată de recurent, deși aceasta nu constituie izvor de drept.
Este de menționat că instanța de recurs nu și-a motivat respingerea recursului și respingerea contestației privind recalcularea pensiei contestatorului, pe decizia dată în recursul în interesul legii, ci a analizat cererea formulată în raport de prevederile legale aplicabile, iar eventualele greșeli de interpretare sau de aplicare a dispozițiilor legale, nu pot constitui motiv de contestație în anulare, întrucât legea nu a urmărit ca pe această cale să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie judecat de aceeași instanță.
Față de cele ce preced, văzând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare, menținând în totalitate decizia atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul din comuna, sat, nr. 175, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 1527 din 12.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /11.03.2010
Jud. recurs: - -
Dact./11.03.2010
Ex.2
2 com./15.03.2010
2. contestatorul din comuna, sat, nr. 175, Cod poștal -, jud. B,
3. intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Popa Aurora, Galeș Maria
