Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.340/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în Pitești, strada -, -,.B,.14, județul A, de pârâții, domiciliată în Pitești, strada -, -.10,.A,.2, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.12, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.8, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -,.A,.8, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.6, județul A, și, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.6, județul A, împotriva deciziei civile nr.93 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliată în Pitești, strada -, -.10,.A,.6, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -,.B,.2, județul A, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.15, județul A și, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.80, emisă de Baroul A-Cabinet individual, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.110 din 08.09.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, pentru apelanta-pârâtă lipsă, și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.367 din 27 mai 2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, pentru recurenții-pârâți lipsă, și, lipsind intimații-pârâți, și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, conform chitanțelor de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au sosit relațiile solicitate de la udecătoria Pitești.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, și, solicită proba cu înscrisuri, respectiv cu dispoziția nr.2221/11.04.2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești, înscris care se află atașat la dosar, la filele 52,53.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, și avocat -, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul pe rând, arată că sunt de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților-pârâți, confirmând faptul că dispoziția nr.2221/11.04.2008 este atașată la dosar.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată. Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a interpretat greșit actele dosarului și a aplicat greșit legea. În mod greșit instanța a dispus evacuarea pârâtului G și nu a pârâtei, la dosar existând cerere completatoarea prin care a fost chemată în judecată și pârâta, ca urmare a întâmpinării formulate de Apreciază că sub acest aspect hotărârea este nelegală, cu atât mai mult cu cât evacuarea s-a făcut pentru G iar obligarea la plată s-a făcut pentru.
De asemenea, apreciază că în mod greșit au fost respinse și excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive în toate cererile reconvenționale cât și calitatea procesuală activă a acestora, întrucât garajele au fost edificate ca niște construcții provizorii în raport cu primăria și nu cu reclamanta.
Pârâții nu au avut raporturi contractuale cu reclamanta, astfel că nu-i pot opune acesteia B-credință. În raport de dispozițiile art.494 cod civil B-credință se poate discuta numai în raport cu proprietarul.
În cererea reconvențională formulată de pârâtul în mod greșit s-a dactilografiat suma de 11.000 lei, în loc de 1.100 lei, lăsând la aprecierea instanței cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere.
Tot în mod greșit a fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâta, acesteia acordându-i-se ceea ce nu a cerut.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că acestea nu trebuiau compensate, întrucât cheltuielile făcute de reclamantă au fost mult mai mari, iar pârâții trebuiau obligați la plata acestora.
Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, și, susține oral recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia și respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta, întrucât în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 480 Cod civil și art.24 din Legea nr.10/2001, cât și principiul unanimității.
La data introducerii acțiunii reclamanta nu avea calitatea de proprietară a terenului, titlul său de proprietate fiind desființat, respectiv dispoziția nr.3529 din 15.11.2005 fiind revocată prin dispoziția nr.2221/11.04.2008, prin această ultimă dispoziție dispunându-se restituirea terenului, în indiviziune, reclamantei și numitului, în calitate de moștenitori ai lui, cel care a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001.
La data soluționării apelului reclamanta avea calitatea de coproprietară exclusivă a terenului, iar nu pe aceea de proprietară exclusivă.
Acțiunea formulată de aceasta, fiind întemeiată pe dreptul de proprietate, are natura juridică a unui act de dispoziție, supus regulii unanimității, or acțiunea a fost formulată de un singur coproprietar, la fel fiind declarată și calea de atac.
Cu privire la suma de 11.000 lei menționată în cererea reconvențională, formulată de pârâtul, precizează că nu este nici o greșeală de dactilografiere, această sumă a fost cerută și s-a acordat doar suma de 4.000 lei, deci mai puțin.
În principal, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 480 Cod civil și art.24 din Legea nr.10/2001, reclamanta, în perioada 15.11.2005 - 11.04.2008, nu mai avea calitatea de proprietară a terenului ca urmare a revocării primei dispoziții, iar instanța nu poate aprecia asupra primei dispoziții revocate.
În subsidiar, în situația în care se va apreciază că prin a doua dispoziție se modifică prima dispoziție și nu se revocă, solicită a se aprecia că în această perioadă reclamanta era doar coproprietar și era incident principiul unanimității.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond.
Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Apreciază că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de majorare a pretențiilor, pe motivul că nu a fost formulată o astfel de cerere, întrucât atunci când i s-a acordat cuvântul pe fond a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.6912 lei, stabilită prin raportul de expertiză. Suma de 1.000 lei solicitată prin cererea reconvențională a fost stabilită provizoriu în vederea timbrării cererii. Instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut, respectiv nu a acordat pretențiile formulate față de reclamantă, pârâta fiind constructor de bună-credință.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, solicită respingerea acestuia ca nefondat, dreptul de retenție fiind corect stabilit.
Cu privire la recursul formulat de pârâții, și, arată că este de acord cu admiterea acestuia, în cauză fiind încălcat principiul unanimității.
Curtea pune în vedere părților să facă referiri la încălcarea principiului unanimității și în raport de jurisprudența CEDO.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, și, apreciază că atâta timp cât nimeni nu a invocat acest lucru, instanța nu poate invoca această chestiune din oficiu, întrucât nu este o excepție de ordine publică. Instanța era obligată să se pronunțe asupra despăgubirilor, câtă vreme exista o cerere reconvențională în acest sens.
Înscrisul depus de recurenții-pârâți, respectiv dispoziția nr.2221/11.04.2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești, este un înscris nou care schimbă situația de fapt.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, apreciază că practica CEDO este obligatorie pentru instanță, astfel că în mod corect a fost invocat acest aspect de către instanță.
De asemenea, având în vedere că pârâții nu au formulat apel apreciază că aceștia nu puteau formula nici recurs, situație față de care apreciază că recursurile formulate de aceștia sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Apreciază că principiul unanimității nu trebuie respectat în speța de față, întrucât în cauză este vorba de o acțiune în evacuare și nu de o acțiune în revendicare, oricare dintre proprietari putând formula o acțiune de acest gen pentru a proteja proprietatea.
Actul invocat de recurenții-pârâți, respectiv dispoziția nr.2221/11.04.2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești, nu o revocă pe prima ci doar o modifică.
Din actele de la dosar rezultă că nimeni nu a formulat cerere de majorare a câtimii pretențiilor și în mod greșit instanța a limitat sumele, solicitând respingerea recursurilor formulate de pârâți, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 27.05.2006, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, G, solicitând evacuarea acestora de pe terenul în suprafață de 167. situat în Pitești,-, județul A, proprietatea sa, în baza dispoziției nr.3529/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești și obligarea acestora de a-și ridica garajele amplasate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că, în calitate de proprietară a terenului în suprafață de 167. prin dispoziția nr.3529/2005, teren pe care de altfel a fost și pusă în posesie, a solicitat fiecărui posesor de garaj, în baza nr.OG40/1999, să ia legătura cu aceasta pentru încheierea de noi contracte de închiriere, în condițiile în care vechile contracte încheiate cu fostul administrator al terenului - în speță, Primăria Municipiului Pitești - au fost reziliate.
Lipsa unui răspuns al chiriașilor sau refuzul de a încheia noi contracte au îndreptățit-o pe reclamanta să formuleze prezenta cerere.
Prin întâmpinare, pârâtul Gaa rătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât titulara dreptului de proprietate asupra garajului este fiica sa, cu care primăria a încheiat contract de închiriere valabil până în anul 2008.
La rândul lor, pârâții, și, au arătat că sunt constructori, respectiv cumpărători ( ) de bună-credință, astfel încât proprietarul terenului este obligat să păstreze garajele edificate/cumpărate de terțul de bună-credință și să-l despăgubească cu contravaloarea manoperei și a materialelor, prin urmare, reclamanta nu are dreptul să ceară evacuarea pârâților și ridicarea garajelor.
La data de 20.04.2006, aceiași pârâți au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat ca reclamanta să păstreze garajele edificate/cumpărate de aceștia și să-i despăgubească cu contravaloarea manoperei și a materialelor folosite pentru edificarea construcțiilor.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de demolare a garajului și a platformei betonate efectuate de către aceasta pe terenul proprietatea reclamantei și instituirea unui drept de retenție asupra terenului până la plata sumelor solicitate, motivând că deține contract de închiriere încheiat cu Primăria Municipiului Pitești, valabil până în anul 2008, în baza căruia a edificat garajul, fiind de bună-credință, efectuând și lucrări de amenajare a terenului (betonare).
Pârâții, la rândul lor, în contraprobă, au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Față de întâmpinarea pârâtului G și cererea reconvențională a pârâtei, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a acesteia din urmă, cerere căreia instanța i-a dat curs, pronunțându-se și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului prin încheierea din data de 12.06.2006.
În calitate de pârâtă, în cererea reconvențională a numitei, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și lipsa calității procesuale active a pârâtei-reclamante, motivând în sensul că despăgubirile nu i se pot solicita ei, ci Primăriei Municipiului Pitești, întrucât numai față de aceasta se poate invoca B-credință a pârâților constructori/cumpărători, și nu față de reclamanta care a devenit proprietară la data 15.11.2005, prin dispoziția primarului.
Prin sentința civilă nr.6821/03.12.2007, Judecătoria Piteștia admis în parte cererea principală, a dispus evacuarea pârâților de pe terenul proprietatea reclamantei, a respins obligarea pârâților la ridicarea garajelor, a admis cererea reconvențională a pârâților, si a obligat reclamanta să plătească acestora contravaloarea materialelor și manoperei folosite la edificarea garajelor, anume câte 4.691 lei fiecărui pârât.
Prin aceeași sentință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, în cererea reconvențională a pârâtei, precum și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei, în aceeași cerere, a admis cererea reconvențională a pârâtei, în parte și a obligat reclamanta să o despăgubească pe aceasta cu suma de 4.691 lei, reprezentând contravaloare materiale și manoperă, a instituit drept de retenție asupra terenului proprietatea reclamantei până la plata sumei respective, în favoarea pârâtei și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin Dispoziția nr.3529/15.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, reclamantei i s-a restituit în natură terenul în suprafață de 167. situat pe amplasamentul fostei proprietăți, anume în Pitești,-, județul
Pe acest teren, la aceeași dată pârâta a fost pusă în posesie, iar primarul a inițiat demersurile de reziliere a contractelor de închiriere pe care pârâții le încheiaseră cu primăria pentru edificare de garaje (101-105, 126, 246, adrese de reziliere).
Prin urmare, ceea ce trebuie să se stabilească este aplicarea în speță a dispozițiilor art.480 Cod civil și a consecințelor juridice ce decurg din acesta, a dispozițiilor art.494 alin.2 Cod civil și a dispozițiilor art.1898-1899 Cod civil.
S-a reținut că reclamanta are dreptul de a beneficia de exercitarea tuturor atributelor dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 167. însă prin existența și folosirea de către pârâți a garajelor, usus -ul este îngrădit în mod evident, astfel că, aceasta este îndrituită a solicita și a obține, în baza art.480 Cod civil, evacuarea pârâților de pe terenul de mai sus.
Cu toate acestea, s-a reținut că reclamanta nu poate cere, iar instanța nu poate obliga pârâții să-și ridice construcțiile edificate, în condițiile existenței contractelor de închiriere pe care le aveau încheiate cu titulara dreptului de (cel puțin) administrare a terenului de 167. Prin urmare, s-a reținut în cauză B-credință a pârâților, care se poate invoca oricând și față de orice parte care ar putea să ridice pretenții față de aceștia. B-credință se raportează la momentul când pârâții au edificat garajele și la dreptul pe care aceștia îl aveau în acel moment să efectueze construcțiile respective.
Instanța de fond a reținut că pârâții, la momentul edificării garajelor, dețineau contracte de închiriere valabile, iar edificiile - conform autorizațiilor de construcție - au respectat termenii contractelor și nu au pus fundație, astfel încât să se tindă în mod perfid la o acaparare de teren și o transformare a dreptului de folosință a terenului într-unul de proprietate.
În ceea ce o privește pe pârâta, instanța a instituit și un drept de retenție asupra terenului de sub construcție până la plata sumei de 4.691 lei ce i se cuvine cu titlu de contravaloare ridicare garaj (nu și platformă betonată).
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a reclamantei și a lipsei calității procesuale active a pârâtei, ambele excepții fiind invocate în cererea reconvențională a pârâtei, instanța le-a respins pentru aceleași considerente pe care le-a avut în vedere când a apreciat că în cauză funcționează B-credință a pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și pe fond admiterea în întregime a cererii și respingerea cererilor reconvenționale.
În motivare se arată că în mod greșit prima instanță a admis cererile și a obligat pe reclamantă să le plătească câte 4691 lei reprezentând materiale și manoperă pentru fiecare dintre pârâți.
Se susține că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate de către reclamantă, anume excepția lipsei calității procesuale pasive în toate cererile reconvenționale, precum și lipsa calității procesuale active a pârâților reconvenționali.
Se mai susține că garajele au fost edificate în raport cu primăria, iar nu cu reclamanta, astfel încât aceasta trebuie să fie obligată la plata contravalorii garajelor edificate.
În conformitate cu dispoziția nr.3529/2005 a devenit proprietara terenului de 167. astfel că B-credință a pârâților nu poate fi invocată în raport cu reclamanta, ci numai cu Primăria Municipiului Pitești.
În ce privește aplicarea art.494 Cod civil, se susține că aceasta se poate face numai în raport cu proprietarul din momentul emiterii autorizației de construire, astfel că reclamanta nu poate fi obligată să păstreze niște construcții și să și plătească valoarea materialelor și a manoperei în condițiile în care pârâții nu au avut nici o discuție cu reclamanta.
Se critică sentința și în ce privește acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei pentru edificarea garajelor, având în vedere faptul că deși prin cererea reconvențională s-a solicitat o anumită valoare, după efectuarea expertizei pârâții nu au majorat pretențiile din cererea reconvențională, astfel că instanța nu putea obliga la plata sumei de 4691 lei pentru fiecare cât s-a determinat potrivit raportului de expertiză.
Intimații, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
a formulat întâmpinare solicitând de asemenea respingerea apelului.
La data de 21.04.2008 au fost formulate motive suplimentare de apel, susținându-se că în ceea ce privește pe instanța a acordat dreptul de retenție deși acesta nu s-a cerut, iar cheltuielile de judecată au fost în mod greșit compensate.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.93 din 24 aprilie 2008, dmis apelul, a schimbat sentința în sensul obligării reclamantei să plătească pârâților contravaloarea materialelor și manoperei după cum urmează: câte 2500 lei către, și, 4691 lei către și 1000 lei pârâtei. Totodată, a fost menținută în rest sentința și obligați intimații, și la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, n ceea ce privește calitatea procesuală pasivă față de cererile reconvenționale formulate de către pârâți, că aceasta aparține reclamantului din cererea principală, în cazul de față impunându-se a analiza calitatea de proprietar față de care se poate invoca dreptul de creanță cu privire la construcțiile edificate pe terenul acestuia.
În mod similar ipotezei avute în vedere de dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001, în cazul de față obligația de achitare a contravalorii construcțiilor realizate pe teren aparține persoanei îndreptățite la restituirea terenului în natură, iar nu persoanei juridice deținătoare până la momentul restituirii, atâta vreme cât preluarea, deși abuzivă în lumina legii cu caracter reparatoriu, s-a făcut cu titlu.
Potrivit dispoziției nr.3529/15.11.2005 din care s-a restituit reclamantei terenul de 167. rezultă că terenul a fost preluat prin expropriere în baza Decretului nr.94/21.03.1997. În consecință, la momentul preluării statul a justificat un titlu, situație avută în vedere de dispozițiile Legii nr.10/2001 sus menționate, astfel că nu persoana juridică deținătoare este ținută de achitarea contravalorii construcțiilor.
Nu se poate reține că în situația dată, calitatea procesuală pasivă în cererea reconvențională are numai Municipiul Pitești, iar nu persoana îndreptățită la restituirea terenului atâta vreme cât dispozițiile art.494 Cod civil au în vedere proprietarul terenului, existența unui raport juridic între acesta și constructor nefiind necesară în ipoteza textului menționat.
Referitor la critica relativă la reținerea bunei-credințe a pârâților reconvenționali cu privire la edificarea garajelor pe terenul restituit reclamantei prin dispoziția Primarului Municipiului Pitești, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile art.494 Cod civil coroborat cu prevederile Legii nr.10/2001 nu pot determina concluzia că, urmare a modificărilor legislative determinate de schimbarea regimului, cei care s-au încrezut în situația juridică creată potrivit căreia statul era proprietar, trebuie să suporte consecințele negative determinate de aceste transformări.
S-a reținut că pârâții reconvenționali au obținut pe baza documentațiilor tehnice întocmite autorizație de construire (70-79), iar ulterior au încheiat cu Municipiul Pitești contractul de închiriere pentru suprafața ocupată de garajele astfel edificate.
La momentul edificării construcțiilor aceștia au avut reprezentarea că proprietarul terenului este municipiul, B-credință fiind analizată în raport de acest moment, iar nu în funcție de schimbările ulterioare intervenite în privința titularului dreptului de proprietate.
Critica relativă la reținerea unui drept de retenție pentru pârâta nu a fost reținută, atâta vreme cât prin cererea formulată la filele 42-43 dosar fond, aceasta a solicitat expres instituirea acestui drept asupra garajului până la acordarea cheltuielilor stabilite prin sentință.
În ce privește cheltuielile de judecată s-a constatat că instanța le-a compensat, criticile aduse în apel sub acest aspect nefiind detaliate pentru a arăta nemulțumirea apelantei, nemulțumire de natură să determine o soluție în favoarea acesteia, față de înscrisurile de la dosar soluția instanței fiind corectă.
Cu privire însă la majorarea câtimii pretențiilor din cererea reconvențională, instanța a constatat că la momentul formulării cererii reconvenționale ( 53-54) pârâții titulari ai cererii au solicitat câte 2500 RON cu excepția pârâtului, care a solicitat 11.000 lei, iar a solicitat 1000 lei.
Urmare a raportului de expertiză, s-a constatat că valoarea materialelor și manoperei a fost determinată de expert la suma de 4691 lei pentru fiecare garaj, fără ca pârâții să-și majoreze pretențiile din cererea reconvențională față de această nouă valoare, în raport de dispozițiile art.82 raportat la art.112 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a reținut că nici prin concluziile de fond susținute oral în fața instanței (încheierea din 26.11.2007 la care au avut loc dezbaterile), pârâții nu au arătat cuantumul sumei solicitate în cererea reconvențională și nici nu au făcut trimitere la valoarea determinată în raportul de expertiză. De asemenea, concluzii scrise a formulat numai reclamanta.
În raport de principiul disponibilității și de obligativitatea părții de a formula cererea scris, instanța a constatat că, potrivit prevederilor art.82 raportat la art.112 Cod procedură civilă și la art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, pârâții reconvenționali nu au mărit câtimea obiectului cererii, astfel că nu se putea acorda decât ceea ce s-a cerut, respectiv câte 2500 lei pentru, și și 4691 pentru, iar pentru 1000 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâții, și.
În recursul său, reclamanta a susținut nelegalitatea hotărârii pentru moti vele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
1. Instanța a interpretat greșit actele dosarului și a aplicat greșit legea.
Astfel, prin decizia atacată, reclamantei i s-a admis apelul și s-au redus sumele pe care trebuia să le plătească pârâților-reclamanți la sumele pretinse prin cererea reconvențională, doar pentru fiind menținută suma de 4691 lei, fără a se motiva hotărârea sub acest aspect.
Or, din cuprinsul cererii reconvenționale rezultă că acesta a cerut 11.000 lei și nu a solicitat mărimea câtimii sumei până la acordarea cuvântului pe fond și nici nu a timbrat la valoare cum, de altfel, nici ceilalți nu au făcut.
2.Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că, deși la dosar exista cererea completatoare în care reclamanta a chemat în judecată pe, prima instanță a dispus în mod greșit evacuarea lui G, în loc de Gh..
Tot în mod greșit s-a menținut hotărârea și cu privire la respingerea excepțiilor, recurenta invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în toate cererile reconvenționale, precum și calitatea procesuală activă a acestora.
3. Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că, garajele au fost construite ca și construcții provizorii, în raport cu primăria și nu cu reclamanta, astfel că, în mod nelegal s-a menținut sentința de fond, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind ridicarea garajelor și obligarea la plata valorii materialelor și a manoperei.
Pârâții nu au avut raporturi contractuale cu recurenta-reclamantă, astfel că nu îi pot opune acesteia B-credință, întrucât, conform art.494 Cod civil, B-credință se poate discuta numai în raport cu proprietarul.
4. În dispozitivul deciziei, instanța de apel a consemnat greșit numele pârâtei, în loc de, căreia, de altfel, s-a dat ceea ce nu a cerut.
Prin cererea reconvențională, aceasta a solicitat doar contravaloarea demolării garajului și a platformei betonate și valoarea materialelor și manoperei de edificare a garajului, dreptul de retenție fiind menținut în mod greșit.
5. În sfârșit, tot în motivele suplimentare reclamanta a arătat că s-au compensat greșit cheltuielile de judecată, aceasta făcând cheltuieli mult mai mari decât pârâții.
În recursul său, pârâta a susținut că, ecizia tribunalului este netemeinică și nelegală sub aspectul acordării doar a sumei de 1000 de lei din suma de 4.691 lei, stabilită de expert prin raportul de expertiză.
Suma de 1000 lei solicitată prin cererea reconvențională a fost stabilită provizoriu în vederea timbrării cererii, urmând ca după efectuarea expertizei să i se pună în vedere de către instanță să achite diferența de taxă de timbru și timbru judiciar pentru suma de 4.691 lei, sens în care solicită verificarea caietului grefierului de ședință care a consemnat această cerere de majorare a pretențiilor formulată de către pârâta reclamantă, conform raportului de expertiză.
Împotriva aceleiași decizii au formulat recurs și pârâții, invocând următoarele:
Hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâți și a solicitat evacuarea acestora de pe terenul în suprafață de 167. și obligarea la ridicarea garajelor, cauza juridică a acțiunii constituind-o calitatea de proprietară exclusivă a terenului, pe care reclamanta o dobândise în temeiul dispoziției nr.3592/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în condițiile Legii nr.10/2001.
Dispoziția nr.3529/15.11.2005 a fost însă revocată prin Dispoziția nr.2221/11.04.2008, prin care s-a dispus restituirea terenului, în indiviziune, reclamantei și numitului, în calitate de moștenitori ai lui, cel care a formulat notificarea în temeiul Legii nr.10/2001 modificată, cu consecința faptul că reclamanta nu avea calitatea de proprietară a terenului la data formulării acțiunii, prin urmare, la data soluționării apelului, reclamanta avea calitatea de coproprietară a terenului, iar nu pe aceea de proprietară exclusivă.
Acțiunea formulată de aceasta, fiind întemeiată pe dreptul de proprietate, are natura juridică a unui act de dispoziție, supus regulii unanimității. Or, acțiunea a fost formulată de un singur coproprietar și la fel a fost declarat și apelul, astfel că, prin admiterea apelului, instanța a aplicat greșit prevederile art.480 Cod civil și a soluționat greșit și cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenții pârâți au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei pentru aceleași motive pentru care au criticat și decizia tribunalului(80 )
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prima critică din recursul reclamantei este nefondată.
Tribunalul a procedat, într-o manieră explicită, în conformitate cu cerințele art. 261pct.5 Cod procedură civilă, la redarea argumentelor de fapt și de drept care au condus instanța la concluzia că, pârâtului, deși nu și-a majorat câtimea pretențiilor, i se cuvine suma de 4691 de lei stabilită prin raportul de expertiză.
Astfel, prin cererea reconvențională de la filele 53-54 ale dosarului de fond, pârâții titulari ai cererii au solicitat instanței obligarea reclamantei la plata a câte 2500 RON, reprezentând despăgubiri cu contravaloarea manoperei și a materialelor folosite pentru edificarea construcțiilor-garaje, cu excepția pârâtului, care a solicitat 11.000 lei și a pârâtei care a solicitat 1.000 lei prin cererea reconvențională de la filele 42,43.
Urmare a raportului de expertiză întocmit de exp., s-a constatat că valoarea materialelor și manoperei se ridică la suma de 4691 lei pentru fiecare garaj, sumă în raport de care, fiind mai mică decât cea solicitată de pârâtul prin cererea reconvențională, tribunalul i-a admis acestuia pretențiile în parte, în considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
A doua critică este tot nefondată.
Instanța de apel a procedat la analizarea tuturor motivelor de apel formulate de reclamantă împotriva sentinței de fond, inclusiv a celui referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului G(în privința căruia a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive prin încheierea din data de 12.06.2006) și a pârâtei introdusă ulterior în cauză, primul apărând menționat în cuprinsul dispoziției nr.3629/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în calitate de titular al unui contract de închiriere pentru terenul ocupat de garaj, iar cea de-a doua dovedindu-se pe parcursul soluționării cauzei a fi titulara reală a contractului de închiriere susmenționat,
Dată fiind calitatea procesuală/lipsa acesteia a celor două persoane fizice, rezultată din ansamblul probator administrat, s-a impus ca hotărârea pronunțată în cauză să fie opozabilă pârâtei-reclamante Gh. prima instanță pronunțându-se și asupra cererii reconvenționale formulate prin admiterea în parte, soluție schimbată parțial în apel în mod corect de către tribunal.
Astfel, s-a reținut în mod just că obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000 lei în favoarea pârâtei-reclamante Gh. este consecința atât a calității sale procesuale active în cererea reconvențională formulată, cât și a calității procesuale pasive în acțiunea inițială, completată pe parcursul soluționării cauzei, cele două calități procesuale fiind într-o strânsă interdependență, corect apreciată de instanța de apel.
În ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.494 Cod civil, invocată de reclamantă, critica formulată de aceasta este tot nefondată.
Astfel, este evident că la momentul edificării garajelor pe terenul în suprafață de 167 mp. nu reclamanta era proprietara acestuia, ci Statul român, prin urmare, deținând contracte de închiriere valabile și respectând termenii acestora, pârâții-reclamanți nu pot fi considerați decât de bună-credință.
Având reprezentarea că proprietarul terenului este Statul român - Municipiul Pitești la momentul efectuării construcțiilor, B-credință a pârâților-reclamanți trebuie analizată prin raportare la acest moment, astfel încât, în mod corect a reținut instanța de apel, că acestora le sunt aplicabile dispozițiile art.494 alin.2 Cod civil, neputând fi obligați la ridicarea construcțiilor edificate, chiar dacă în prezent nu au raporturi contractuale cu reclamanta-pârâtă.
În sfârșit, cea de-a patra critică urmează a fi respinsă tot ca nefondată.
Instanța de apel a menținut în mod corect sentința judecătoriei în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, în partea referitoare la instituirea dreptului de retenție asupra terenului proprietatea reclamantei până la plata sumei de 1.000 lei în favoarea pârâtei, pronunțându-se cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în raport de pretențiile formulate de aceasta prin cererea reconvențională aflată la filele 42-43 ale dosarului de fond.
Împrejurarea că, în decizia recurată a fost trecut în mod greșit prenumele pârâtei-reclamante în loc de, este o simplă eroare materială ce poate fi remediată oricând, din oficiu sau la cererea părților, potrivit art.281 Cod procedură civilă.
Ultima critică va fi de asemenea respinsă, întrucât instanța de apel a aplicat și respectat prevederile art.274, prin raportare și la art. 276 Cod procedură civilă, procedând la compensarea cheltuielilor de judecată, în raport de modul de soluționare a cererilor cu care a fost investită prima instanță.
În ceea ce privește recursul pârâtei-reclamante Curtea reține că, prin cererea reconvențională aflată la filele 42, 43 ale dosarului de fond, într-adevăr, aceasta a solicitat primei instanțe ca reclamanta să fie obligată la plata doar a sumei de 1.000 de lei, reprezentând cheltuielile de demolare a garajului și a platformei betonate- efectuate de aceasta pe terenul proprietatea reclamantei, pretenție pe care nu și-a majorat-o, în condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.82 raportat la art.112 Cod procedură civilă și la art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă.
Față de această împrejurare, în mod corect a reținut tribunalul, că pârâtei reclamante i se cuvine doar suma de 1.000 de lei, în consens și cu concluziile de fond susținute oral în fața instanței și consemnate în încheierea din 26.11.2007, care coincid cu notele grefierului de ședință verificate de instanța de recurs la cererea expresă a recurentei (filele 113-115 dosar recurs), critica recurentei neputând fi primită.
În sfârșit, în dezvoltarea recursului declarat, pârâții-reclamanți, și susțin că hotărârea pronunțată de tribunal ar fi dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la prevederile art.480 Cod civil, privite prin prisma principiului unanimității care guvernează materia acțiunilor reale imobiliare.
Astfel, prin perspectiva calității sale de reclamantă în prezenta cauză, recurenții susțin că ar fi trebuit să fie proprietară exclusivă a terenului dobândit în temeiul dispoziției nr.3529/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești pentru a putea fi titulara unei acțiuni reale imobiliare.
Însă, analizând conținutul Dispoziției nr.3529 din 15.11.2005 (fila 3 dosar fond), Curtea reține că, a fost admisă în parte cererea formulată prin notificările depuse de, în sensul restituirii către moștenitoarea acestuia, reclamanta, a terenului în suprafață de 167 mp. pe amplasamentul fostei proprietăți, astfel încât la data promovării acțiunii, 27.01.2006, aceasta avea calitatea deproprietar exclusiva terenului de pe care a solicitat evacuarea pârâților și obligarea acestora de a-și ridica garajele.
Prin Dispoziția nr.2221/11.04.2008, cererea formulată prin aceleași notificări depuse de a fost admisă în parte, în sensul restituirii în natură atât reclamantei, cât și celuilalt moștenitor al notificatorului, a aceleiași suprafețe de teren, menționându-se la art.6 că își încetează valabilitatea dispoziția anterioară.
Ambele dispoziții reprezintă, sub aspectul naturii lor juridice, acte de drept administrativ, unilaterale și individuale, a căror întindere în timp a efectelor juridice se produce de la data emiterii acestora, atâta timp cât nu intervine o cauză de încetare a efectului juridic.
În ceea ce privește acest din urmă moment, pierderea caracterului obligatoriu al actului administrativ, prin desființarea raporturilor generate de act, respectiv stingerea drepturilor și obligațiilor, ar trebui să aibă loc prin intervenția unui alt act juridic ulterior.
Însă, deși în dreptul administrativ, regula generală este revocabilitatea actelor administrative există și excepții, în sensul că unele acte au caracter irevocabil sau devin irevocabile.
Dată fiind natura juridică de act administrativ individual realizat material pe care o are Dispoziția nr.3529/15.02.2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, din momentul executării sale( 15.11.2005- potrivit procesului-verbal de punere în posesie de la fila 6 dosar fond) aceasta a devenit irevocabilă, prin executarea materială creându-se imposibilitatea practică de schimbare a faptului consumat.
Prin urmare, o eventuală modificare a acestui act administrativ (și nu revocare după cum susțin pârâții în recurs) nu poate avea efecte decât pentru viitor -ex nuncși nu pentru trecut -ex tunc, în acest sens urmând a fi interpretată și mențiunea din art.6 al noii Dispoziții nr.2221/11.04.2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești, privind încetarea valabilității dispoziției anterioare.
Or, este evident căla momentul promovării prezentei acțiuni, în temeiul primei dispoziții puse în executare (potrivit procesului verbal de punere în posesie încheiat la data de 15.11.2005 de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 - fila 6 dosar fond), reclamanta-pârâtă avea calitatea deproprietar exclusival terenului de pe care a solicitat evacuarea pârâților, astfel încât era îndreptățită să exercite orice act de dispoziție cu privire la acesta, cu atât mai mult un act de administrare/de conservare, cum este acțiunea în evacuare.
Pentru aceste considerente, nu se poate reține susținerea recurenților în sensul că cea de-a doua dispoziție, emisă pe parcursul soluționării cauzei în apel - dar neadusă la cunoștința instanței decât în recurs, ar desființa cu efect retroactiv calitatea de proprietar exclusiv a reclamantei, iar natura juridică a acțiunii promovate de aceasta ar reclama cu necesitate respectarea principiului unanimității, întocmai ca și în situația acțiunii în revendicare imobiliară.
Deosebit, instanța de recurs va avea în vedere și jurisprudența CEDO, (cauza Lupaș vs. România) pentru a aprecia, prin similitudine, că invocarea într-o atare speță, direct în recurs a regulii unanimității e de natură a încălca dreptul reclamantei la un proces echitabil prevăzut de (art. 6) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza susmenționată, Curtea a reținut că, eși nicio dispoziție legislativă nu prevede aplicarea regulii unanimității coproprietarilor pentru a revendica un bun aflat în invidiziune, construcție jurisprudențială inspirată din particularitățile acțiunii în revendicare, fiind urmată de majoritatea instanțelor, se poate admite că este clară și accesibilă iar aplicarea sa era previzibilă.
În speță însă, impunerea acestei reguli reclamantei, ar deveni o sarcină disproporționată care ar întrerupe echilibrul just dintre preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor coproprietarilor pe de o parte și, pe de altă parte, dreptul reclamantei de acces la un tribunal pentru a obține evacuarea pârâților de pe terenul redobândit în temeiul Legii nr. 10/2001 modificată și de a se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate.
Or, se știe că, orice dispoziție a Convenției sau protocoalelor sale trebuie interpretată în așa fel încât să garanteze drepturi concrete și efective și nu teoretice și iluzorii, astfel încât, în prezenta speță, Curtea va considera că aplicarea strictă a regulii unanimității direct în recurs, astfel cum solicită recurenții-pârâți, ar impune reclamantei o sarcină disproporționată care ar priva-o de orice posibilitate clară și concretă ca instanța să decidă asupra cererii de evacuare a pârâților de pe terenul proprietatea reclamantei, aducând astfel atingere substanței însăși a dreptului său de acces la un tribunal.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.93 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.93 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.T/GM.
2 ex./12.11.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
