Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.356.
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta-reclamanta împotriva deciziei civile nr.1045 din 07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, și SC INTERNAȚIONAL IMPORT-EXPORT SRL și intimata-intervenientă ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT prin.
Dezbaterile pe fondul cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1575/23.04.2002 pronunțată în dosarul nr. 2236/2001 Judecătoria Bufteaa luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamanta-pârâtă față de pârâții-reclamanți, și SC Force International Import Export, prin aceeași pârâți reclamanți, a luat act de renunțarea la judecarea cererii reconvenționa1e formulată de pârâții-reclamanți, și SC Force International Import Export față de reclamanta-pârâtă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei-pârâte și a pârâtei BNP, a admis în parte cererea formulată de intervenient RA APPS, a obligat pe reclamanta-pârâtă la plata către intervenienta RA APPS la plata sumei de 178.047.000 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri - investiții efectuate la imobilul 83 din com., sat, jud. I, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, și SC Force International Import Export față de pârâta BNP.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată a chemat în judecată pe pârâții, și SC Force International Import Export, solicitând evacuarea pârâților din imobilul nr.83, situat în com., sat, Jud.I și cheltuieli de judecată, motivat de faptul că imobilul sus-menționat a fost proprietatea părinților săi, fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar în urma aplicării Legii nr.112/1995 i-a fost retrocedat, restituire ce a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2335/A/22.06.1998 pronunțată de Tribunalul București, că ulterior, în baza deciziei sus-menționate s-a procedat la predarea imobilului către reclamantă prin procesul-verbal din 12.05.1999, fiindu-i predat imobilul sus-menționat împreună cu anexele și terenul aferent în suprafață de 5000 mp, ca imobilul fusese închiriat de către RA APPS pârâților și către SC Force International în baza unor contracte care au expirat la 1.01.1999
Prima instanță a mai reținut că, la prima zi de înfățișare, pârâții și au formulat cerere de intervenție principală, solicitând obligarea reclamantei la plata de despăgubiri, evaluate provizoriu la - 800-000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și adăugirilor aduse imobilului începând din anul 1986 și până în 1997, precum și acordarea unui drept de retenție asupra acestuia până la achitarea despăgubirilor.
La 15.05.2001, în temeiul cererii pârâților-reclamanți și, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă în cererea reconvențională BNP.
Cererea de intervenție principală a fost admisă în principiu de instanță, conform art. 52 Cod proc.civ. la termenul din 30.09.1999, iar ulterior cererea a fost calificată de către instanță ca cerere reconvențională.
Prima instanță a mai reținut că la termenul din 11.09.2001 RA Administrația Protocolului de Stat a solicitat introducerea sa în cauză în calitate de intervenientă, solicitând ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata către intervenientă a sumei de 366.690.294 lei reprezentând investiții efectuate la imobilul nr. 83 pe perioada în care această a fost în administrarea sa, îmbunătățiri care, prin valoarea lor, au sporit valoric imobilul aflat acum în proprietatea reclamantei-pârâte.
Din probele administrate prima instanță a reținut parțial întemeiată cererea formulată de RA APPS formulată în contradictoriu cu reclamanta, obligând-o pe acesta din urmă la plata sumei de 178.047.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor investiții efectuate la imobilul 83 din com., sat, sumă ce a intrat în patrimoniul reclamantei-pârâte odată cu înstrăinarea imobilului respectiv către BNP.
Prima instanță a apreciat neîntemeiate pretențiile formulate de către pârâții-reclamanți, și SC Force International față de pârâta BNP, apreciind că, pe de o parte, aceste pretenții nu au fost dovedite și, pe de altă parte, întrucât valoarea îmbunătățirilor pretins a fi executate de către pârâții-reclamanți se regăsesc în patrimoniul reclamantei-pârâte, care a primit prețul asupra imobilului respectiv, iar cu privire la cererea formulată împotriva acesteia pârâții-reclamanți au renunțat la judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel intervenienta RA APPS, reclamanta pârâtă, și pârâții-reclamanți și.
În motivarea apelului formulat de RA APPS - (succesoare a ) s-a arătat că prin procesul-verbal de predare-primire din 12.05.1999 și-a rezervat dreptul de a acționa în judecată noul proprietar pentru recuperarea sumei de 366.690.294 lei, în cazul în care noul proprietar nu achita suma până la 30.06.1999, că de la preluarea imobilului în anul 1972 și până la predarea acestuia către reclamantă la 83 au fost efectuate lucrări de reparații capitale și, totodată, s-au efectuat o serie de modificări în sensul că a fost mansardată, la mansardă fiind dispuse două dormitoare cu două băi, a fost construită o terasă ce are ieșire de la mansardă în afară, a fost dotată cu centrală termică plus instalație termică, au fost plantați 377 pomi, că deși expertul a recunoscut că valoarea lucrărilor de reparații capitale executate este de 37.741 USD echivalentul a 1.212.266.031 lei, totuși, în finalul raportului de expertiza a arătat că suma ce se cuvine este doar de 178.047.000 lei, suma pe care instanța a preluat-o și a dispus obligarea reclamantei-pârâte la această sumă.
În motivarea apelului formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă s-a arătat că în mod greșit a admis cererea de intervenție formulată de RA APPS întrucât la data depunerii cererii de intervenție în interes propriu de către RA cadrul procesual stabilit de către reclamanta pârâtă la data introduceri cererii de chemare în judecată era schimbat, având în vedere cererea de renunțare la judecată a reclamantei pârâte față de pârâții reclamanți, și SC INTERNATIONAL SRL, ca pârâții reclamanți, și SC INTERNATIONAL SRL au solicitat instanței de judecată, tot înainte de depunerea cererii de intervenție în interes propriu de către RA APPS, să ia act de renunțarea la judecată împotriva reclamatei pârâte și introducerea în cauză, în calitate de pârât, a BNP, că la acel moment cadrul procesual inițial fusese schimbat, în sensul că părțile litigante erau, și SC INTERNATIONAL SRL și BNP, că, în fapt, în desfășurarea procesului a avut loc o arătare a titularului dreptului, prin aceea că odată cu renunțarea la judecată solicitată de reclamanta pârâtă, precum și prin arătarea faptului că pârâții reclamanți, și SC INTERNATIONAL SRL au fost evacuați din imobil de către noul proprietar BNP, și prin cererea formulată de pârâții reclamanți de introducere în cauză a BNP în calitate de pârât, ca reclamanta pârâtă ar fi trebuit scoasă din cauză în baza cererilor de renunțare la judecată pentru rămânerea fără obiect a cererii principale, cât și față de modificarea cererii reconvenționale de către pârâții reclamanți în sensul că au înțeles să se judece în contradictoriu cu BNP ca titular al dreptului de proprietate al imobilului, așa încât cererea de intervenție în interes propriu formulată de RA APPS nu ar fi trebuit admisă nici în principiu și nici soluționată, datorită faptului că nu se putea solicita admiterea acesteia în contradictoriu cu o persoană care ar fi trebuit sa fie scoasă din cauză.
Apelanta a mai arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului este în cuantum total de 178.047.000 lei obligând-o astfel la plata acestei sume, întrucât în realitate toate lucrările pe care RA APPS susține că le-ar fi executat nu au adus nici o îmbunătățire imobilului 83, că în realitate, toate intervențiile efectuate au condus mai mult la o degradare a imobilului, acesta fiind predat de către RA APPS către într-o stare de degradare destul de avansată și datorită faptului că chiriașii, respectiv, și SC INTERNATIONAL SRL nu au efectuat nici un fel de îmbunătățire, mai mult degradând imobilul, că RA APPS a prezentat numai devize de lucrări, fără nici un proces verbal de predare primire a lucrării, nefăcând dovada existenței acestor lucrări, întreaga evaluare a fost efectuată de către expertul construcții numai pe baza unor pretinse lucrări.
Susține apelanta că nu este echitabil ca statul, reprezentat prin RA APPS să solicite și să obțină sume de bani destul de însemnate pentru întreținerea unor imobile naționalizate fără un temei legal, după ce a folosit aceste imobile o lungă perioadă de timp, culegând efectiv fructele civile produse de aceste imobile.
În motivarea apelului formulat de apelanții-pârâți-reclamanți și s-a arătat că pârâții-reclamanți nu au renunțat, nici personal și nici prin apărătorul lor, la judecata cererii reconvenționale față de reclamanta, ca în mod greșit prima instanță a procedat la judecarea cauzei în condițiile în care pârâtul-reclamant solicitase amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare la termenul la care putea formula obiecțiuni la raportul de expertiză construcții, că solicită o nouă expertiză pentru evaluarea îmbunătățirilor și adăugirilor pretinse prin acțiune, întrucât majoritatea acestora nu au fost evaluate de expert.
La 11.11.2002 apelanta-reclamantă-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu cererea de intervenție a apelantei-interveniente APPS-, arătând că la data formulării cererii de intervenție în interes propriu nu mai avea calitate procesuală în cauză, întrucât în ședința din 15.05.2001 atât reclamanta-pârâtă, cât și pârâții-reclamanți și au renunțat la judecată cu privire la pretențiile reciproce. În subsidiar, apelanta-reclamantă-pârâtă a solicitat respingerea apelului intervenientei ca nefondat, arătând că atât cuantumul sumei cerute, respectiv 366.690.294 lei, cât și cuantumul sumei acordate de instanța de fond de 178.047.000 lei sunt exagerate față de starea tehnica a construcțiilor restituite, iar așa-zisele investiții realizate de către aceasta prevăzute în scripte în realitate nu au fost realizate în totalitate, iar cele realizate au fost executate de proastă calitate, fapt ce a condus la producerea de stricăciuni și pagube imobilului, că până la data punerii în posesie reclamanta-pârâtă nu a avut acces în imobil și nu a cunoscut viciile acestuia și, fiind condiționată de punerea în posesie cu acceptarea sumei de 366.690.294 lei, a fost obligată să accepte această sumă, semnând procesul-verbal de predare-primire din data de 12.05.1999 cu obiecțiuni.
De asemenea, apelanta-reclamantă-pârâtă a mai arătat că și suma acordată de instanță este greșita întrucât la stabilirea acesteia expertul a avut în vedere situații nedatate și neînregistrate, care cuprind lucrări de întreținere și reparații executate, iar nu lucrări de investiții sau reparații capitale, lucrări care, la data punerii în posesie, aveau durata de funcționare expirată, fiind amortizate în proporție de 100%.
La 22.05.2003 a formulat întâmpinare intervenienta prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de cererea de intervenție formulată de APPS- și față de pretențiile pârâților-reclamanți și Diana, arătând că cererile acestora se întemeiază pe îmbogățirea fără justă cauză, iar BNP - nu s-a îmbogățit fără justă cauza, ci a cumpărat imobilul de la, prețul formându-se pe baza raportului liber dintre cerere și ofertă. În subsidiar s-a solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de apelanții-pârâți-reclamanți și de apelanta-intervenientă RA-APPS, arătându-se că apelanții-pârâți-reclamanți nu au dovedit efectuarea unor lucrări și, în ipoteza în care acestea au fost făcute, realizarea lor s-a făcut cu încălcarea clauzelor contractelor în temeiul cărora aceștia au stăpânit imobilul, în ambele contracte stipulându-se că este interzisă efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri fără acordul proprietarului, iar apelanții-pârâți-reclamanți nu au avut nici acordul RA APPS și nici acordul proprietarei, iar îmbunătățirile pretins realizate de către apelanta-intervenientă RA APPS nu au fost realizate în realitate, imobilul fiind predat într-o stare dezastruoasă.
Prin încheierea din 16.12.2003 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a BNP, pentru considerentele reținute în încheierea menționată.
Prin încheierea din 24.02.2004 a fost încuviințată apelantei reclamante-pârâte proba cu acte, interogatoriu pentru apelanții-pârâți reclamanți și intimata-pârâtă SC Force International Import Export SRL, precum și proba cu expertiza construcții, a fost încuviințată pentru pârâții și apelanta RA APPS proba cu acte și proba cu expertiza construcții și pentru intimatul-pârât BNP - proba cu acte, proba cu interogatoriu și proba cu expertiza construcții.
La 4.04.2006 s-a făcut dovada decesului apelantului-pârât-reclamant și cauza a fost suspendată în temeiul art. 243 pct. 1.proc.civ. fiind repusă pe rol la 29.05.2007, când s-a constatat că moștenitor al defunctului este Diana, care figura deja în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1045/07.07.2008, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantă și Diana (în nume propriu și ca moștenitoare a apelantului ), împotriva sentinței civile nr. 1575/23.04.2002 pronunțată în dosarul nr. 2236/2001 al Judecătoriei Buftea în contradictoriu cu intimata-intervenientă RA APPS-, în contradictoriu cu intimații-pârâți BNP și intimata-pârâtă SC Force International Import Export SRL, a dmis apelul formulat de intervenienta principală RA APPS împotriva sentinței sus-menționate, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că suma la care este obligată reclamanta către intervenienta RA APPS este de 366.690.294 lei vechi (36.669,0294 RON).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Astfel, la predarea-primirea imobilului între RA APPS și reclamanta-pârâtă s-a încheiat procesul verbal de predare-primire din 12.05.1999 în care se menționează expres faptul că "RA APPS își rezervă dreptul de a acționa în judecată pe proprietar pentru recuperarea sumei de 366.690.294 lei, reprezentând investiții conform Raportului de evaluare nr. 758/1.04.1999 ce constituie anexa 4 la prezentul proces-verbal în situația în care noul proprietar nu achita suma până la 30.06.1999". Prin semnarea procesului-verbal reclamanta-pârâtă și-a însușit atât clauza menționată, cât și anexa 4 la procesul-verbal, anexa reprezentată de raportul de evaluare, singurele obiecțiuni relevante făcute de reclamanta-pârâtă la momentul semnării procesului-verbal referindu-se la împrejurarea că la data naționalizării imobilul avea centrala termica și, respectiv, că la momentul predării la demisol existau infiltrații de apă pe anumite suprafețe de perete.
În condițiile în care reclamanta-pârâtă a fost în măsură să vizioneze demisolul imobilului, este de presupus că a fost în măsură să vadă întregul imobil, așa încât, în măsura în care constata "starea dezastruoasă" în care pretinde că se află imobilul la momentul predării, nimic nu o împiedica să menționeze toate aspectele constatate ca obiecțiuni formulate cu ocazia întocmirii procesului-verbal. De altfel, apelanta-reclamantă-pârâtă, deși a susținut că nu ar fi avut acces în imobil decât după predarea acestuia, nu a prezentat nici un motiv pentru care nu a vizionat imobilul cu ocazia predării acestuia, calitatea sa de proprietar conferindu-i acesta posibilitate.
A mai reținut tribunalul că, nimic nu o împiedica pe reclamanta-pârâtă ca, în măsura în care după predarea imobilului constata neconcordanțe între lucrările menționate în raportul de evaluare și situația reală a imobilului, să solicite constatarea stării tehnice a imobilului pe calea asigurării dovezilor, ori, în condițiile în care primul raport de expertiză a fost întocmit la aproape trei ani de la predarea imobilului și nu menționează existența de "infiltrații de apă la demisol" și, totodată, reține faptul că imobilul este dotat cu instalație de încălzire termică, obiecțiunile menționate de reclamanta-pârâtă în procesul-verbal de predare primire nu pot fi reținute.
Cât privește rapoartele de expertiză ulterioare, tribunalul le-a apreciat ca irelevante sub acest aspect, întrucât toate au avut în vedere situația constatată la momentul efectuării expertizei, situație care nu mai poate fi reținută ca relevantă în ce privește concordanța procesului-verbal de predare-primire cu realitate întrucât, pe de o parte, rapoartele de expertiză sunt efectuate la intervale de timp mult prea mari față de momentul predării-primirii imobilului și, pe de altă parte, întrucât încă de la din primul raport de expertiză s-a reținut că o parte din degradări se datorează faptului că imobilul nu a fost mult timp locuit. Or, lipsa de locuire a imobilului a intervenit după evacuarea pârâților-reclamanți.
În consecință, față de faptul că reclamanta-pârâtă a semnat procesul-verbal de predare-primire, aceasta și-a însușit inclusiv clauza privind faptul că datorează suma menționată în procesul-verbal, iar actul juridic al recunoașterii datoriei nu a fost declarat nul sau anulat până la acest moment, precum și față de faptul că reclamanta-pârâtă nu a probat temeinicia obiecțiunilor menționate în procesul-verbal de primire, tribunalul a constat întemeiat apelul formulat de RA APPS, pe care l-a admis și a schimbat în parte sentința apelată, stabilind că suma la care este obligată reclamanta către intervenienta RA APPS este de 366.690.294 lei vechi (36.669,0294 RON).
În ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă, tribunalul a reținut ca fiind nefondată susținerea în sensul că la momentul formulării cererii de intervenție de către RA APPS reclamanta-pârâtă nu mai era parte în cauză, având în vedere că prima instanță a calificat cererea din 15.05.2001 formulată de pârâții-reclamanți și ca fiind și o cerere de renunțare la judecată cererii reconvenționale în raport cu reclamanta-pârâtă abia la momentul pronunțării sentinței apelate. Mai mult, până la momentul la care se ia act de o renunțare la judecată, cadrul procesual se menține, modificarea acestuia realizându-se numai după ce instanța ia act de renunțarea respectivă.
Nu a fost reținut ca întemeiat motivul de apel privind cuantumul sumei la care a fost obligată către RA APPS având în vedere considerentele reținute la analiza apelului formulat de RA APPS și nu a fost reținut ca temeinic nici motivul de apel întemeiat pe considerente de echitate, având în vedere că apelanta-reclamantă-pârâtă a fost cea care a recunoscut existența datoriei față de RA APPS prin procesul-verbal de predare-primire și s-a angajat la achitarea acesteia, recunoaștere care are valoarea unui act juridic care până la acest moment nu a fost constatat nul sau anulat.
În privința apelului formulat de apelanții-pârâți-reclamanti și -, și continuat de Diana în nume propriu și ca moștenitoare a apelantului, tribunalul a reținut că, deși în mod formal apelanții-pârâți-reclamanți nu au spus că renunță la judecata cererii reconvenționale în raport cu reclamanta-pârâtă, din modul în care au formulat cererea din 15.05.2001 (fila 22 din dosarul 2236/2001) rezultă că, urmare a vânzării imobilului în litigiu de către reclamanta-pârâtă, pârâții-reclamanți au înțeles să se judece în continuare doar cu dobânditorul imobilului. Acest fapt rezultă indubitabil din faptul că în cerere aceștia au menționat că "titulara dreptului pretins de către reclamanta și, totodată, pârâta în acțiunea formulată de noi în despăgubiri este în prezent domiciliată., care a cumpărat imobilul din litigiu de la ". Ca atare, în ce privește cererea reconvențională, pârâții-reclamanți au apreciat că, datorita vânzării imobilului de către reclamanta-pârâtă către BNP -; înțeleg să își îndrepte pretențiile împotriva acestui pârât, pe acesta considerându-l beneficiarul îmbunătățirilor pe care pretind că le-ar fi realizat la imobil. Ca atare, în mod corect prima instanță a interpretat voința pârâților-reclamanți manifestată în cererea din 15.05.2001 ca fiind o renunțare la judecata cererii reconvenționale în raport cu reclamanta-pârâtă, urmând ca judecata cererii să se realizeze doar în raport cu, dobânditorul imobilului, această voință rezultând de altfel și din atitudinea procesuală ulterioară a pârâților-reclamanți, care au formulat cereri doar în raport cu BNP - și au depus acte solicitând comunicarea acestora doar către acest pârât, nu și în raport/către reclamanta-pârâtă.
Nu a fost reținut ca întemeiat nici motivul care privește judecarea cauzei în condițiile în care apelantul-pârât-reclamant solicitase amânarea pentru imposibilitate de prezentare, având în vedere că apelantul-pârât-reclamant avea angajați în cauza doi apărători împuternicirea aflată la fila 70 din dosarul primei instanțe). În aceste condiții, în mod corect prima instanță a apreciat că cererea de amânare este una care conduce la tergiversarea cauzei, atât timp cât Codul d e procedură civilă nu prevede posibilitatea acordării unui termen pentru imposibilitate de prezentare, astfel de termene acordându-se doar în măsura în care prezența părții este absolut necesară și aceasta se afla în imposibilitate de prezentare. În cauză prezența pârâtului-reclamant nu era absolut necesară, acesta având angajați doi apărători, care însă nu au înțeles să se prezinte.
n consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanții-pârâți-reclamanți și continuat de apelanta-pârâtă-reclamantă.
Reclamanta-pârâtă, în termen legal, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.1045 din 07.07.2008 pronunțată în cauză de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, pe care o consideră nelegală, invocând următoarele motive de recurs:
Din decizia nr.6406/265 din 17.04.1956 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular, precum și din procesul verbal de predare a, ambele acte emise în aplicarea Decretului nr.92/1950, rezultă că la data naționalizării, starea tehnică a imobilului 83 era foarte bună.
Întrucât până la data punerii în posesie, reclamanta nu a avut acces în, nu a cunoscut viciile acesteia (igrasie provocata de infiltrații de apă prin acoperiș și de la subsol, pereți mucegăiți, fisurați și exfoliați, etc.) și fiind condiționată de punerea în posesie, cu acceptarea sumei de 366.690.294 ROL, invocându-se raportul de expertiză nr. 758/01.04.1999, a fost obligată să accepte această sumă, semnând procesul verbal de predare primire din data de 12.05.1999, cu obiecțiuni, iar ulterior punerii în posesie a solicitat, în nenumărate rânduri, să-i pună la dispoziție raportul invocat și să-i arate investițiile făcute, dar nu a primit nici un răspuns din partea acestuia.
A arătat recurenta că încheierea procesului-verbal din data de 12.05.1999 s-a făcut la sediul apelantei-interveniente, semnarea lui a făcut-o cu obiecțiuni referitoare la faptul că la data naționalizării era prevăzută cu centrala termică și că la demisol există infiltrații de apă, însă celelalte vicii îi erau necunoscute la data semnării acestuia și că suma de 366.690.294 ROL acordată de instanța de apel, este nejustificată, întrucât singurul act avut în vedere de instanța este expertiza extrajudiciară efectuată la comanda RA APPS și nu-i este opozabilă.
Apelanta-intervenientă nu a prezentat autorizațiile prevăzute de Decretul nr. 144/1968 privind disciplina în construcții, nu a prezentat devize de lucrări, ordine de plata sau alte documente legale, din care să rezulte că investițiile au fost executate și nu deține documente legale pentru investițiile pretins a fi fost efectuate la imobil.
Susține recurenta că oricare dintre lucrările pretins a fi fost efectuate de către apelantaintervenientă sunt lucrări voluptorii care au avut ca unic scop creșterea capacității de cazare și care, prin proasta lor executare, au dus la producerea de pagube și degradări imobilului, iar lucrările de reparații curente și de întreținere (zugrăveli, vopsitorii etc.) au fost executate defectuos, de proastă calitate, fapt ce a produs pagube imobilului și care nu pot constitui în nici un caz un temei pentru pretențiile apelantei-interveniente, astfel că admiterea pretențiilor RA APPS nu reprezintă decât o îmbogățire fără just temei în patrimoniul acesteia.
A mai arătat recurenta că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și cu aplicarea greșită a legii și urmează a fi modificată pentru următoarele motive.
În mod nelegal, se interpretează semnarea de către recurentă a acestui proces-verbal ca o însușire a clauzei menționate în sensul că "RA APPS își rezervă dreptul de a acționa în judecată pe proprietar pentru recuperarea sumei de 366.690.294 ROL. precum și o însușire a anexei 4 la procesul-verbal, respectiv raportul de expertiză.
Interpretarea semnării de către reclamantă a procesului-verbal din 12.05.1999 în sensul unei recunoașteri a sumei pretinse de RA APPS este nelegală întrucât respectiva clauză inserată în procesul-verbal prevede că "RA APPS își rezervă dreptul să mă acționeze în judecată" pentru recuperarea respectivei sume și nu un acord al meu de aop lăti sau măcar o însușire a acestei pretenții.
Admiterea de către instanța de judecată a acestei pretenții ca urmare a acționării reclamantei în judecată de către RA APPS trebuie să presupună o justificare probatorie a pretențiilor și o temeinicie a acțiunii și nu poate fi justificată prin semnarea de către aceasta a unui proces-verbal de predare-primire a 83 și că admiterea apelului intervenientei este și în contradicție flagrantă cu principiul echității în condițiile în care recurenta a vândut 83 cu o valoare mult inferioară prețului imobilului datorită stării avansate de degradare în care l-a preluat, iar lucrările pretins a fi efectuate de către apelanta-intervenientă au avut ca unic scop sporirea capacității de cazare a imobilului, care, de altfel era închiriat pentru servicii hoteliere până să-mi fie restituit.
Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de, menținerea Deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, în sensul obligării recurentei reclamante la plata sumei de 366.690.294 lei (36.669,0294 RON), solicitată prin cererea de intervenție, arătând în esență faptul că:
Prin semnarea procesului verbal, așa cum a reținut și instanța de apel, reclamanta pârâtă și-a însușit atât clauza menționată cât și anexa 4 la procesul verbal, anexă reprezentată de raportul de evaluare. Singurele obiecțiuni făcute de reclamanta pârâtă la momentul semnării procesului verbal se referă la împrejurarea că la data naționalizării imobilul avea centrală termică și la momentul predării la demisol existau infiltrații de apă pe anumite suprafețe de perete.
Apreciază că, în mod temeinic și legal instanța de apel a reținut că "în condițiile în care primul raport de expertiză a fost întocmit la aproape trei ani de la predarea imobilului și nu a menționat existența de infiltrații de apă la demisol și totodată reține că imobilul este dotat cu instalație de încălzire termică, obiecțiunile menționate de reclamanta pârâtă în procesul verbal de predare primire nu pot fi reținute."
Recurenta pârâtă critica soluția instanței de apel din perspectiva greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, respectiv că instanța, in mod greșit a apreciat că, "prin semnarea procesului verbal de predare primire și-a însușit clauza potrivit căreia, în calitate de nou proprietar datorează intimatei-interveniente suma de 366.690.294 Rol"; Afirma că semnarea acestuia nu reprezintă de fapt un acord de a plăti sau de însușire a acestei pretenții, ori, această afirmație nu poate fi considerată corectă, câtă vreme recurenta pârâtă semnând procesul verbal, și-a manifestat în mod expres acordul în ceea ce privește preluarea imobilului cât și în ceea ce privește suma datorată intimatei.
Susține intimata și faptul că în prezent imobilul care i-a fost predat recurentei în anul 1999, se afla într-o stare avansată de degradare, aspect menționat în rapoartele de expertiză efectuate ulterior momentului predării, însă nu poate fi reținută ca și culpa a întrucât aceasta a pierdut calitatea de administrator al acestuia de mai bine de 10 ani, sarcina întreținerii și conservării aparținând proprietarilor acestui imobil.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Sub un prim aspect, recurenta critică decizia instanței de apel privitor la nelegalitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, arătând faptul că în mod greșit instanța de apel a interpretat procesul-verbal de predare-primire din data de 12.05.1999 prin care a fost pusă în posesia imobilului, obiect al prezentei cauze ca fiind de natură să ducă la concluzia că recurenta și-a însușit clauza menționată în sensul că "RA APPS își rezervă dreptul de a acționa în judecată pe proprietar pentru recuperarea sumei de 366.690.294. precum și o însușire a anexei 4 la procesul-verbal, respectiv raportul de expertiză".
Susținerile recurentei sunt fondate, întrucât în mod greșit instanța de apel a interpretat că semnătura recurentei-reclamante pe procesul verbal care avea inserată și clauza mai sus menționată echivalează cu o recunoaștere a plății acelei pretenții.
În realitate, semnătura recurentei-reclamante de pe procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 12.05.1999 nu reprezintă decât o dovadă a respectării condițiilor de formă privitoare la mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesele-verbale încheiate pentru toate actele de executare care se efectuează.
Mențiunea expresă că "RA APPS își rezervă dreptul de a acționa în judecată pe proprietar pentru recuperarea sumei de 366.690.294 lei, reprezentând investiții conform Raportului de evaluare nr. 758/1.04.1999 ce constituie anexa 4 la prezentul proces-verbal în situația în care noul proprietar nu achita suma până la 30.06.1999", precum și aceea că recurenta reclamantă a formulat obiecțiuni referitor la faptul că la data naționalizării imobilul avea centrala termica și, respectiv, că la momentul predării la demisol existau infiltrații de apă pe anumite suprafețe de perete constituie mențiuni ale procesului-verbal de natura acelora prevăzute la pct. 8 al art. 388 Cod procedură civilă privind actele de executare.
În mod greșit instanța de apel consideră că semnarea procesului-verbal de către reclamanta-recurentă echivalează cu o recunoaștere a datoriei către intervenienta RA APPS, în realitate mențiunea anterior arătată fiind doar pretențiile intervenientei intimate care și-a exprimat în acest fel intenția valorificării pretinsului drept de creanță.
Nu poate fi însușită de către C argumentarea instanței de apel potrivit căreia nici o împrejurare în care a avut loc predarea-primirea imobilului nu a împiedicat-o pe reclamantă să menționeze toate aspectele constatate ca obiecțiuni formulate cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Aceasta deoarece în contextul respectiv, reclamanta-recurentă nu putea să evidențieze decât aspectele ce se puteau constata la o simplă vizualizare a imobilului, nefiindu-i imputabilă "pasivitatea" în neobservarea viciilor ascunse, care nu puteau fi descoperite prin mijloacele obișnuite de verificare sau recepție.
Pe de altă parte este greșit și punctul de vedere potrivit căruia rapoartele de expertiză sunt irelevante întrucât sunt efectuate la intervale de timp mult prea mari față de momentul predării-primirii imobilului deoarece dezdăunarea acordată trebuie calculată în raport de valoarea materialelor folosite și prețul muncii din momentul judecății, pentru că numai astfel se poate asigura un echilibru între valoarea bunului ce rămâne proprietarului, în natură și contribuția terței persoane.
Pe de altă parte Curtea urmează să analizeze temeinicia cererii intervenientei având ca obiect contravaloarea lucrărilor de reparații capitale și a modificărilor aduse compartimentării imobilului prin care i s-a adus acestuia un pretins spor de valoare.
Judecătorul fondului a apreciat că suma de 178.047.000 lei reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor investiții efectuate la imobil, iar aprecierea instanței de apel a fost aceea că valoarea lucrărilor mai sus-menționate este de 366.690.294 lei. Aceste sume rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. (fila 140 dosar fond) și reprezintă contravaloare lucrări de investiții și reparații capitale, respectiv suma de 366.690.294 lei, cea pe care a solicitat-o intervenienta și instanța de apel a apreciat că o datorează reclamanta pentru considerentele expuse anterior cu privire la semnarea procesului-verbal.
În ceea ce privește contravaloarea lucrărilor executate, care a fost reținută de prima instanță ca fiind în sarcina reclamantei-recurente, Curtea consideră că aceasta nu le datorează pentru că, pe de o parte, au fost efectuate pentru utilizarea imobilului în scopul pentru care a fost închiriat și se fac pe cheltuiala exclusivă a beneficiarului, iar pe de altă parte, utilizarea imobilului de-a lungul timpului a determinat ca predarea lui să nu se realizeze în stare bună de funcționare, așa cum fusese preluat.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că în cauză sunt incidente cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 312 al. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte decizia recurată în sensul respingerii apelului intervenientei RA APPS ca nefondat și admiterii apelului formulat de reclamanta.
În baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge în tot cererea de intervenție formulată de RA APPS ca neîntemeiată.
Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1045 din 07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, și SC INTERNAȚIONAL IMPORT - EXPORT SRL și intimata-intervenientă ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT prin.
Modifică în parte decizia.
Respinge ca nefondat apelul intervenientei RA APPS împotriva sentinței civile nr.1575/23.04.2002 pronunțată în dosarul nr. 2236/2001 Judecătoria Buftea.
Admite apelul formulat de recurenta.
Schimbă în parte sentința.
Respinge în tot cererea de intervenție formulată de RA APPS ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. /Tehnored. AP/ 2 ex.
Judecători apel - Secția a V-a Civilă:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela Paraschiv, Carmen
