Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 386/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 386/2010-
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1229/LM din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatului contestator -lipsă, avocat, în baza delegații de substituire nr. 3/emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual avocațial, lipsă fiind reprezentanții recurentei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, precum și faptul că la dosar au parvenit prin Serviciul Registratură la data de 27.02.2010, note de ședință din partea intimatului contestator, după care:
Reprezentanta intimatului contestator arată că nu mai are alte cereri de formulat, sens în care solicită cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1229/LM din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei de înființare debit nr.28812/29.07.2008 precum și a deciziei de pensionare nr.28812/25.04.2008, emise de intimata, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 28812/09.03.1993, începând cu data de 01.12.1992, drepturile pecuniare i-au fost stabilite în baza Legii nr. 3/1977, având o vechime integrală în muncă de 20 ani o lună 21 de zile în grupa I de muncă și 6 ani 3 luni și 4 zile în grupa III de muncă.
Din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că, la data de 13.07.2006 s-a emis decizia nr. 28812/13.07.2006, care prevedea un stagiu complet de cotizare de 15 ani conform HG nr.407/1990, aspect confirmat de către intimată prin întâmpinare.
Ulterior în temeiul OUG nr.4/2005, HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului stabilindu-se în conformitate cu HG nr.267/1990 un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. În acest sens s-a emis decizia nr. 28812/25.04.2008, precum și decizia de înființare debit nr.28812/29.07.2008, privind recuperarea sumei de sumei de 8.035 lei reprezentând pensie plătită fără temei pe perioada 01.09.2005-31.07.2008.
Art. 20 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale prevede că locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectiva, precum și activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiații.
Dispozițiile art.43 alin.3 prevăd că, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă.
Art. 9 lit.a din Hotărârea Guv.nr. 267 din 14 martie 1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră prevede că pensionarea pentru limita de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere se va face la 20 ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare indiferent de vârstă, dar nu mai puțin de 45 ani pentru subteran și 50 ani pentru cariere și instalații de preparare.
De asemenea, art.4 alin.1 din Hotărârea Guv. nr. 407 din 13 aprilie 1990 privind reglementarea unor drepturi ce se acorda salariaților din unitățile de cercetare, explorare, exploatare si prelucrare a materiilor prime nucleare prevede că, personalul care a lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații - primește pensie integrala pentru munca depusă, indiferent de vârstă.
Anexa I punctul 1 alin.1 din ORDINUL nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionarii prevede că, activitatea desfășurată în subteran în de minereuri feroase, neferoase, precum si radioactive se încadrează în grupa I de muncă.
Din adeverința nr.4214/19.10.2005 emise de Compania Națională a B, tribunalul a reținut că rezultă în mod evident că, în perioada 10.10.1972-16.12.1987 reclamantul angajat al acesteia a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în condiții speciale de muncă conform art.20 lit.B din Legea nr.19/2000, în zona I de radiații, 100% din timpul normal de lucru.
Analizând textele legale enunțate mai sus, raportat la activitatea desfășurată de către reclamant la Compania Națională a B și la data pensionării acestuia, tribunalul a apreciat că rezultă împrejurarea că acesta a prestat o muncă în condiții speciale de muncă, în zona I de radiații, 100%, motiv pentru care a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Hotărârea Guv. nr. 407/1990 raportat la art.20 alin.1 lit.b și art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000 care prevăd un stagiu complet de cotizare de 15 ani.
Totodată, s-a mai constatat că aceste norme juridice au fost respectate/ aplicate integral într-o primă fază de către intimată prin emiterea deciziei nr. 28812/13.07.2006, care prevedea un stagiu complet de cotizare de 15 ani care ulterior a fost anulată și înlocuită cu decizia nr. 28812/25.04.2008 care prevedea un stagiu complet de cotizare de 20 ani conform Hotărârii Guv.nr. 267/1990, fără însă ca instanța să înțeleagă rațiunea înlăturării efectelor juridice ale primului act juridic, din moment ce adeverința nr.4214/19.10.2005 emisă de către Compania Națională a Bc ontinua să fie în vigoare, respectiv nu a fost,scoasă, din circuitul civil.
S-a concluzionat că apărarea intimatei în sensul că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Hotărârii Guv.nr. 267/1990 privind stagiul complet de cotizare de 20 ani este lipsită de orice temei/fundament juridic, rațional, echitabil întrucât probatoriul administrat dovedește clar că reclamantul a prestat o muncă în condiții speciale de muncă, în zona I de radiații, 100% peste 15 ani.
La o analiză mai atentă a întâmpinării, s-a apreciat că se poate lesne observa că, la un moment dat intimata se contrazice cu privire la,apărarea, menționată anterior, precizând că din fișa de pensionare nu rezultă că acesta și-ar fi desfășurat activitatea în condiții de zone cu expunere la radiații, ajungând în final chiar să-l culpabilizeze pe reclamant întrucât nu a solicitat înscrierea la pensie potrivit Hotărârii Guv. nr. 407/1990, în condițiile în care la dosarul de pensie exista adeverința nr.4214/19.10.2005, iar aplicarea corectă, integrală și din oficiu a legii în momentul înscrierii la pensie revenea exclusiv intimatei.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul a admis contestația formulată de contestator, conform dispozitivului hotărârii recurate, decizia de înființare de debit impunându-se a fi desființată întrucât aceasta (care are un caracter accesoriu) a fost emisă în baza unui act considerat de către instanță ca fiind neconform stării de fapt și de drept, iar decizia de pensionare anterioară nu mai poate fi reintrodusă în circuitul civil, din moment ce aceasta a fost lipsită de efecte juridice prin deciziei de pensionare nr.28812/25.04.2008 și astfel singura modalitate de a se efectua un act de dreptate, de reparare echitabilă specifică competenței puterii judecătorești este emiterea unui nou act/decizii care să respecte întrutotul dispozițiile legale.
Întrucât contestatorul nu și-a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate și nici nu a depus la dosarul cauzei acte justificative în acest sens, prima instanță nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de plata taxei de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul ca netemeinică.
În motivare recurenta critică sentința recurată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare că în condițiile în care drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în cazul contestatorului s-au deschis în anul 1993 conform deciziei de pensionare nr. 28812/09.03.1993, în baza HG nr. 267/1990, în cazul acestuia sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus enunțate însă din fișa de pensionare a intimatului nu rezultă faptul că acesta a desfășurat activitate în condiții de zone cu expunere la radiații.
Astfel, conform art.9 din acest act normativ, și întrucât intimatul a dovedit o activitate de 20 de ani în condiții de subteran înscrierea sa la pensie s-a făcut la vârsta de 45 de ani, și în consecință, în mod corect la data recalculării pensiei reclamantului s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 al. 4 din Normele metodologice ale HG nr. 1550/2004, la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se vechimea totală în muncă necesară deschiderii dreptului, respectiv 20 de ani.
Ulterior, în baza adeverinței nr. 4214/19.10.2005 emisă de Compania Națională a Bs -a emis pe seama intimatului decizia de pensie nr. 28812/13.07.2006 prin care s-a utilizat la determinarea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 15 ani, însă asupra acestei decizii s-a revenit prin decizia de pensie nr. 28812 /25.04.2008 întrucât numai așa sunt respectate dispozițiile impuse de aer. 2 al. 4 din Normele metodologice ale HG nr. 1550/2004.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și Legea nr. 19/2000.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare arată că la data pensionării sale erau în vigoare dispozițiile HG nr. 407/1990, astfel că în cazul său sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din HG nr. 1550/2004, dispoziții legale în mod temeinic reținute de instanța de fond, criticile recurentei fiind în consecință nefondate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 28812/09.03.1993, drepturile de pensie fiindu-i stabilite în baza Legii nr. 3/1977, acesta dovedind o vechime integrală în muncă de 20 de ani, 21 zile în grupa I de muncă și 6 ani, 3 luni și 4 zile în grupa III de muncă.
La data de 13.07.2006 s-a emis decizia nr. 28812/13.07.2006, care prevedea un stagiu complet de cotizare de 15 ani conform HG nr. 407/1990, iar ulterior, în temeiul OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 733/2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului stabilindu-se un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în conformitate cu HG nr. 267/1990.
În acest sens s-a emis decizia de recalculare nr. 28812/25.04.2008 și decizia de înființare debit nr. 28812/29.07.2007 pentru recuperarea sumei de 8.035 lei reprezentând pensia plătită pentru perioada 01.09.2005-31.07.2008 conform HG nr. 407/1990.
În speță în mod judicios instanța de fond a analizat pretențiile reclamantului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, stabilite prin raportare la data pensionării contestatorului și la activitatea desfășurată de acesta, în mod corect fiind reținute și dispozițiile Legii nr. 19/2000, dispoziții considerate în mod constant prin deciziile Curții de Apel Oradea, în spețe similare, ca fiind incidente la data recalculării drepturilor de pensie, astfel că până la publicarea Deciziei nr. 40/28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009 se reține că reclamantul avea legitimă că-și va realiza dreptul conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Astfel, conform dispozițiilor art. 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar prin art. 4 al. 1 din HG nr. 407/13 aprilie 1990, în vigoare la data pensionării reclamantului se arată că personalul care a lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă -zona I de expunere la radiații- primește pensie integrală pentru munca depusă indiferent de vârstă.
Ori, în cazul reclamantului se apreciază că acesta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale mai sus expuse, acesta depunând în susținerea afirmațiilor sale adeverința nr. 4214/19.10.2005 emisă de Compania Națională a Bp otrivit căreia în perioada 10.10.1972-16.12.1987 reclamantul a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în condiții speciale de muncă conform art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000, în zona I de radiații, 100% din timpul normal de lucru.
Deși, dispozițiile HG nr. 407/1990, raportat la art. 20 al. 1 lit. b și art. 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000, au fost aplicate în mod corect de către intimata recurentă, conform deciziei de recalculare nr. 28812/13.07.2006, utilizându-se stagiul complet de cotizare de 15 ani, în mod greșit s-a procedat la emiterea unei noi decizii de recalculare care prevedea un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform HG nr. 267/1990, dispoziții legale care însă nu sunt incidente în cazul contestatorului.
Pe de altă parte susținerile recurentei că reclamantul nu a solicitat înscrierea la pensie în baza HG nr. 407/1990, ci în baza HG nr. 267/1990, sens în care, decizia de recalculare în baza acestor din urmă dispoziții este legală, sunt nefondate, în condițiile în care, aplicarea dispozițiilor legale incidente revenea instituției în baza întregii documentații depuse la dosarul de pensie, ori reclamantul a depus adeverința nr. 4214/19.10.2005 în baza căreia drepturile sale de pensie trebuiau recalculate cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 15 ani, conform HG nr. 407/1990 și art. 20 al. 1 lit. b, respectiv art. 43 al. 3 și 77 din Legea nr. 19/2000.
Față de ansamblul considerentelor se apreciază că în mod temeinic și legal a dispus prima instanță anularea deciziei de pensionare nr. 28812/25.04.2008, decizie prin care s-a recalculat pensia contestatorului în mod greșit cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, corect fiind anulată decizia de înființare debit, în condițiile în care sumele încasate de reclamant în perioada 01.09.2005-31.07.2008, conform deciziei nr. 28812/13.07.2006, au fost corect stabilite, decizia de înființare debit, fiind emisă în baza deciziei de recalculare anulată în primă instanță.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Întrucât recurenta este în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1229/LM din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond - Antik
- redactat decizie - judecător - 12.03.2010
- dactilografiat grefier - 15.03.2010 - 4 ex.
-comunicat 15.03.2010 - 2 ex.
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în,-,. 3, județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
