Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 388/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 388/2010-
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în, nr.19, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1269/LM din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 09.02.2010 o cerere de judecare a prezentului litigiu și în lipsa părților din partea recurentei, iar la data de 23.02.2010 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța văzând că părțile au solicitat judecarea litigiului de față și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea prezentei căi de atac.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1269/LM din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. -/13.10.1987, iar ca urmare a cererii contestatoarei, prin decizia nr. -/29.05.1990 i s-a acordat acesteia pensie de urmaș.
Ulterior, în baza HG nr. 1550/2004, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Tribunalul a constatat din documentele depuse la dosar că soțul reclamantei a desfășurat pe o perioadă de 7 ani, 2 luni și 24 de zile activitate în grupa I de muncă, condiții speciale și 8 ani și 7 luni în grupa a III-a de muncă, condiții normale.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 al. 1 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că pentru persoanele a căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, s-a apreciat că se impune a se reține că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost calculate corect de către intimată, prin utilizarea la determinarea acestora a stagiului de cotizare de 30 de ani, aceasta fiind, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977, vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei.
Prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități conferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I -a sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Referitor la principiul înscris în expunerea de motive a OUG nr. 4/2003, prin aceeași decizie, Înalta Curtea reținut acest principiu "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" nu poate fi aplicat în cauză atâta timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și în raport de aceasta a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Tribunalul a mai reținut că, deși practica curentă a instanței a fost în sensul că acestor categorii de asigurați le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, această practică trebuie în prezent reconsiderată față de Decizia nr. 40/2008 data de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, sens în care se vor avea în vedere și dispozițiile art. 329 al. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", astfel încât instanța și- reconsiderat practica și a dat eficiență deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată prima instanță a constatat că reclamanta a beneficiat de prevederile OUG nr. 100/2008, sens în care a fost emisă decizia de recalculare a pensiei nr. -/01.10.2008, prevederile care se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, iar de la data de 01.01.2010 aceasta va putea beneficia de prevederile Legii nr. 218/2008, dar numai în condițiile menținerii unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Față de cele de mai sus instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea recurentă, recursul fiind formulat în termenul legal și scutit de taxă de timbru, recurenta solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate cu consecința recalculării drepturilor de pensie cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 27 de ani, cu acordarea drepturilor astfel recalculate începând cu data de 30.06.2005.
În motivare arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată fără a lua în considerare perioada lucrată de soțul său ca miner subteran, perioadă lucrată în condiții speciale și fără a fi avut în vedere principiul consacrat prin OUG nr. 4/2005 potrivit căruia la condiții de pensionare egale -pensii egale indiferent de data ieșirii la pensie.
Invocă în susținere dispozițiile Legii nr. 19/2000 -art.44 coroborat cu art. 77 al. 3 și anexa 4, arătând că ar fi discriminată în cazul în care aceste dispoziții legale, nu-i vor fi aplicate, cu atât mai mult cu cât și Constituția României cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și Protocolul nr. 12 la CEDO consacră egalitatea de tratament.
Legal citată intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică arătând în motivare că drepturile recurentei la pensia de urmaș, au fost deschise prin decizia nr.-/29.05.1990 conform Legii nr.3/1977 drepturile fiindu-i acordate de la data de 01.03.1990.
Menționează că dispozițiile OUG nr. 100/2008 au fost aplicate prin decizia nr. -/2008 în sensul acordării unui punctaj suplimentar pentru activitatea desfășurată de soțul recurentei în grupa I de muncă iar recurenta va putea beneficia și de prevederile Legii nr. 218/2008, dispoziții care sunt incidente însă doar în condițiile utilizării unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Menționează că dispozițiile art.44 și art.77 din Lege nr. 19/2000 nu sunt incidente în cazul recurentei, întrucât soțul acesteia acesta a lucrat în condiții de subteran doar 7 ani și 2 luni și nici dispozițiile HG nr. 267/1990 nu sunt incidente raportat la perioada desfășurată de soțul contestatoarei în condiții speciale, iar pentru activitatea de 7 ani desfășurată în subteran i s-a acordat soțului contestatoarei beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare.
În drept sunt invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000; OG nr. 100/2008 și Legea nr. 218/2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Soțul contestatoarei fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. -/13.10.1987, ulterior, urmare a decesului acestuia fiind emisă decizia nr. -/29.05.1990 prin care i s-a acordat contestatoarei pensia de urmaș.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că soțul contestatoarei a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 7 ani, 2 luni și 24 zile și în grupa a III-a 8 ani și 7 luni, iar pentru determinarea punctajului mediu anual atât în cazul soțului cât și în cazul contestatoarei în calitatea sa de urmaș, s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr.3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 27 de ani prevăzut de art. 44 din Legea nr. 19/2000, în considerarea activității desfășurată de soțul său în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr.226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv a Legii nr. 226/2006, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2009, în mod greșit instanța de fond a analizat cererea contestatoarei doar prin prisma dispozițiilor Legii nr. 3/1977 impunându-se analizarea acestei cereri și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 19/2000, apreciată în mod constant ca fiind incidentă în cazuri similare.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt expres prevăzute în cuprinsul acestei dispoziții printre aceste activități regăsindu-se, la lit. aaa rticolului, activitățile desfășurate în unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal din luna respectivă, articolul 43 al. 1 prevăzând necesitatea desfășurării acestei activități pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani pentru ca astfel la determinarea punctajului de pensie să fie avut în vedere un stagiu de 20 de ani.
În speță soțul contestatoarei a desfășurat activitate în condiții de grupa I (speciale) timp de 7 ani, 2 luni și 24 zile, însă potrivit copiei carnetului de muncă, depusă la dosar această activitate nu s-a desfășurat doar în subteran ci și la suprafață, astfel încât, și în situația prevăzută de art. 44 din legea nr. 19/2000 raportat la anexa 4 legii, nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare mai redus, respectiv de 27 de ani, astfel cum solicită recurenta întrucât soțul acesteia nu a realizat stagiul total de cotizare necesar conform anexei 4, pe lângă activitatea desfășurată în grupa I de 7 ani, fiind necesar a se dovedi un stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă de minim 18 ani, ori soțul contestatoarei a realizat un stagiu de doar 8 ani și 7 luni în alte condiții (grupa a III-a), nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 44 din legea nr. 19/2000.
În ce privește dispozițiile Legii nr. 3/1977, în mod corect reține instanța de fond că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost corect calculate, raportat la dispozițiile acestei legi, în condițiile în care, potrivit art. 8 din lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, iar dispozițiile art. 14 din legea nr. 3/1977 nu au semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei, acest articol reglementând doar beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare.
Având în vedere considerentele mai sus reținute în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în, nr.19, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1269/LM din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 12.03.2010
- dactilografiat grefier - 15.03.2010 - 4 ex.
-comunicat 15.03.2010 - 2 ex.
-, domiciliată în, nr.19, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
