Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 403/2008
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta -- SRL împotriva deciziei civile nr. 86/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Procedura legal îndeplinită, fără prezența părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în termenul de pronunțare acordat în cauză recurenta pârâtă -- SRL a depus note de ședință formulate prin avocat și o cerere de suspendare a judecării cauzei împreună cu un certificat de grefă eliberat de ICCJ față de cererea de strămutare formulată cu termen de judecată fixat la 19.03.2009.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 24 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3795/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a autorității de lucru judecat.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților - - SRL, și; au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul înscris în CF 2470 de nr. top 395, 396 - casă, anexe, moară, curte și grădină.
A fost respinsă cererea reclamanților de a se lua act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de acțiune privind plata beneficiului nerealizat; s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei - - SRL privind beneficiul nerealizat; a fost respinsă acțiunea
-//-
reconvențională formulată de pârâta --; s-a respins cererea formulată de pârâți privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 3452,2 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în ce privește excepțiile invocate acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, referitor la excepția de lucru judecat instanța de fond a arătat că raportat la sentința civilă nr. 5282/2006 nu există autoritate de lucru judecat deoarece litigiul respectiv nu s-a purtat între aceleași părți iar pe de altă parte sentința respectivă a fost desființată prin decizia civilă nr. 140/2007 a Tribunalului Alba.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților instanța a reținut că proprietarii actuali ai imobilului în litigiu sunt moștenitorii lui, respectiv reclamanții, astfel că nici această excepție nu este întemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților s-a reținut că cei doi pârâți respectiv și locuiesc în imobil așa încât nici această excepție nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că urmare a sentinței civile nr. 5282/2006 a Judecătoriei Alba Iulias -a parcelat imobilul și s-a întabulat reclamanta -- cu titlu de cumpărare în CF 6216 de.
Această sentință a fost desființată ca urmare a admiterii apelului iar acțiunea sa a fost respinsă.
Comparând cele două titluri invocate de către părți în cadrul acțiunilor în revendicare reciproce instanța a apreciat că titlul de proprietate al moștenitorilor defunctului este preferabil, titlu invocat de către pârâta -- având la bază o hotărâre judecătorească desființată.
Faptul că -- a cumpărat de la un neproprietar a fost cunoscut de către reprezentantul acestei societăți dovadă fiind faptul că în vederea întabulării a formulat acțiune împotriva proprietarului de CF, acțiune finalizată cu pronunțarea sentinței civile nr. 5282/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
Apărările pârâților cu privire la legalitatea procedurii desfășurate conform Legii 10/2001 și finalizate prin retrocedarea imobilului către moștenitorii defunctului nu pot consolida calitatea de proprietar a pârâților asupra bunului în litigiu întrucât restituirea în natură în favoarea reclamanților a imobilului s-a dispus printr-o hotărâre judecătoreasă irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 3063/2007 a ICCJ.
Instanța a concluzionat că proprietarii actuali ai imobilului în litigiu sunt moștenitorii lui, respectiv reclamanții.
-//-
Împotriva sentinței date de judecătorie a formulat apel pârâta -- solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei secției comerciale, încuviințarea completării probelor administrate și administrarea unora noi și în baza art. 296 Cod pr. civ. schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
În motivare s-a arătat că soluția este nelegală deoarece competența aparține secției comerciale și pe de altă parte, acțiunea în revendicare a reclamantei are ca temei juridic dispozițiile art. 480 Cod civ.
S-a mai susținut că reclamanta intimată, cu rea credință nu a precizat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil iar instanța de fond a precizat că imobilul a fost restituit în natură.
În al patrulea rând se susține că în acțiunile în care instanțele s-au pronunțat anterior având ca obiect restituirea în natură a imobilului, pârâții și nu au fost parte în proces, deci hotărârile nu le sunt opozabile.
Se mai arată că -- a dobândit imobilul de la Frații SRL care l-au dobândit de la, așa încât -- este proprietar exclusiv asupra imobilului, căruia i-au adus îmbunătățiri substanțiale.
În al șaselea rând se arată că reclamanții aveau obligația să solicite în baza Legii 10/2001 măsuri reparatorii.
În al șaptelea rând se face referire la Legea 10/2001 ca lege specială în sensul că acțiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă, aplicându-se deci cu prioritate legea specială (pct. 8 din motive).
În al nouălea rând se susține că, dacă imobilul a fost înstrăinat calitatea de proprietar nu se mai păstrează.
De asemenea, dreptul real dobândit în condițiile legii este opozabil și terților care au avut cunoștință de existența acestuia, vânzările succesive fiind valabile dacă nu au fost rezultatul unei fraude.
În întâmpinare, reclamanții au cerut respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
Aceștia au formulat și o cerere de aderare la apel solicitând încuviințarea unei expertize tehnice privind beneficiul nerealizat pe ultimii 3 ani, în virtutea calității lor de proprietari.
Prin decizia civilă nr. 96/A/2008 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis apelul declarat de pârâta -- împotriva sentinței civile nr. 3795/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind folosul de tras formulat de reclamanții și.
-//-
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamanți și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Tribunalul a răspuns excepției referitoare la competența de primă instanță prin încheierea din 11.04.2008 reținând că în mod corect cauza a fost soluționată de judecătorie și calea de atac este apelul, reținând cauza spre soluționare. S-a avut în vedere precizarea făcută de apelanți asupra valorii imobilului de 110.000 lei și necontestată de intimați.
Instanța de fond s-a pronunțat în baza temeiului de drept invocat de reclamanți.
Faptul că reclamanții nu au precizat că imobilul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil nu este o chestiune imputabilă reclamanților, instanța având rolul de a cerceta cauza sub toate aspectele.
Faptul că în deciziile arătate reprezentanții societății nu au avut calitatea de pârâți ca în dosarul de față, aceștia reprezintă societatea chemată în judecată, ei fiind cei care ocupă în prezent imobilul, societatea neputând îndeplini un act sau un fapt juridic decât prin reprezentanții săi - persoane fizice și sunt reprezentate în fața instanțelor de administratorii săi persoane fizice.
Actul de vânzare cumpărare a fost corect interpretat de instanța de fond care a concluzionat că apelanții pârâți au cumpărat mobilul de la un neproprietar iar în ce privește îmbunătățirile care se afirmă că s-au efectuat, aceștia beneficiază doar de un drept de creanță.
Prin decizia civilă nr. 169/A/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a statuat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil și deci acesta nu a ieșit niciodată din patrimoniul proprietarului deposedat abuziv.
S-a mai reținut că proprietar al imobilului a fost defunctul iar moștenitorii acestuia sunt fără dubiu reclamanții intimați.
Cum imobilul există în materialitatea lui, acesta a fost restituit în natură moștenitorilor în baza dispozițiilor Legii 10/2001.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins de ICCJ ca nefondat.
Dovedindu-se cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului, aceștia sunt îndreptățiți să formuleze o acțiune în revendicare împotriva posesorului neproprietar.
Afirmațiile privind faptul că reclamanții nu au formulat notificare decât după termenul prevăzut de Legea 10/2001 și deci au pierdut posibilitatea de a solicita restituirea în natură și nici despăgubirile, nu sunt întemeiate, din moment ce decizia Curții de apel menținută de ICCJ dispune restituirea imobilului în natură moștenitorilor fostului proprietar.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor
-//-
împotriva posesorului neproprietar. Cum în speță s-a stabilit dreptul de proprietate al moștenitorilor defunctului și că apelanții pârâți ocupă fără drept imobilul în cauză, tribunalul a apreciat că acțiunea de față este întrutotul întemeiată și admisibilă.
Legea 10/2001 fusese deja aplicată prin pronunțarea sentinței la care s-a făcut referire anterior.
Art. 480 Cod civ. poate fi folosit ca temei de drept în revendicarea imobilului în speță, având în vedere că anterior prezentei acțiuni acesta a fost restituit în natură, așa încât în mod corect instanța a admis acțiunea reclamanților și i-a obligat pe pârâți la recunoașterea dreptului lor de proprietate, sentință bazată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă (cea a ICCJ), pârâții neopunând un titlu valabil pentru a cere recunoașterea dreptului lor de proprietate.
Față de declarația dată în fața instanței (41) prin care pârâții și declară că sunt de acord cu renunțarea la capătul de cerere privind beneficiul nerealizat de reclamanții intimați, instanța în baza art. 246 alin 4 Cod pr. civ. luat act de această renunțare.
În consecință, cererea de aderare la apel formulată conform art. 293 Cod pr. civ. a fost respinsă de Tribunal ca rămasă fără obiect.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr.civ. instanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind beneficiul nerealizat solicitat de reclamanții intimați și a respins cererea de aderare la apel, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței. În speță nu s-au aplicat prev. art. 274 Cod pr. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta -- invocând în drept prev. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
În expunerea criticilor se arată că deși a admis apelul instanța a creat o situație mai grea în propriul apel.
- decizia atacată este nelegală și netemeinică, tribunalul fiind instanța de fond în judecarea litigiilor la Legea 10/2001 și nu judecătoria;
- recurenta arată că este dobânditoare de bună credință asupra imobilului în litigiu, imobil ce a intrat în circuitul civil astfel că în cauză operează disp. art. 45 pct. 10 alin 2 al Legii 10/2001;
- nu se analizează de către instanță faptul că s-a plătit cu o sumă consistentă la nivelul anilor 1999 imobilul în litigiu, la care se adaugă și îmbunătățirile, deși s-a solicitat aceasta;
- decizia 169/A/2006 a Curții de Apel nu le este opozabilă întrucât nu au fost parte în proces astfel că greșit au reținut instanțele că operează autoritatea de lucru judecat - art. 1201 Cod civ.;
- dacă ar fi fost notificați potrivit legii întrucât erau deținătorii imobilului, ar fi operat de la început disp. art. 2 din Legea 10/2001 iar reclamanții ar fi fost despăgubiți;
-//-
- dacă acțiunea era în revendicare bazată pe art. 480 Cod civ. aceasta trebuia timbrată la valoare și recurenții aveau posibilitatea opunerii titlului valabil și un drept de retenție.
Prin întâmpinare intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Critica privitoare la înrăutățirea situației recurentei în propriul apel nu poate fi primită întrucât instanța a respectat principiul disponibilității, principiu ce guvernează dreptul procesual român și a respins ca rămasă fără obiect cererea de aderare la apel pentru acordarea beneficiului nerealizat aferent imobilului în litigiu.
Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată au stabilit cadrul procesual și temeiul de drept al acțiunii.
Aceștia au promovat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun și nu o acțiune întemeiată pe prevederile legii speciale, astfel în mod corect s-a soluționat de instanța de drept comună, judecătoria, în conformitate cu prev. art. 1 pct. 1 Cod pr. civ.
Critica referitoare la incidența disp. art. 45 din Legea 10/2001 nu poate fi primită întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile cauzei de față.
Fiind o acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, relevante în cauză erau titlurile de proprietate ale părților cum corect au reținut instanțele de fond.
Mai mult, în mod corect s-a reținut ca preferabil titlul invocat de către reclamanți față de titlul recurentei ce avea la bază o hotărâre judecătorească ce a fost desființată.
Critica referitoare la neanalizarea sumei plătite și îmbunătățirilor aduse imobilului este de neprimit întrucât prin cererea reconvențională nu s-a formulat nici un petit în acest sens.
Nici critica referitoare la decizia 169/A/2006 nu poate fi primită. Pe de o parte instanța nu a reținut excepția autorității de lucru judecat în conformitate cu disp. art. 1201 Cod civ. ci puterea de lucru judecat a unei hotărâri care a și fost pusă în executare prin emiterea dispoziției de către Primarul com. de.
Pe de altă parte instanțele de fond au procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților și nu s-a limitat numai la decizia sus menționată.
Critica referitoare la lipsa notificării și dreptul la despăgubiri, excede prezentei acțiuni întemeiată strict pe dreptul comun.
Nici ultima critică nu poate fi reținută întrucât recurenții pe parcursul soluționării prezentei cauze aveau posibilitatea opunerii unui titlu valabil. De altfel nici în recurs nu au invocat și dovedit vreun titlu valabil privitor la imobilul în litigiu.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 403/2008 dată în dosar nr-)
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta -- împotriva deciziei civile nr. 86/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/05.11.2008
-,
-
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
