Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 408
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 46 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4202 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât -, asistat de avocat, și avocat, reprezentând intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru și înscrisuri în dovedirea cererii.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus proces-verbal de executare nr. 80/2008.
Avocat, pentru recurentul pârât, nu a solicitat termen pentru observarea procesului-verbal.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9. arătând că s-a făcut o greșită interpretare a legii, respectiv a prevederilor art. 24 din Legea 114/1996. Recurentul pârât are calitatea de proprietar, bunul fiind dobândit în timpul căsătoriei, iar în contract apare doar numele acestuia. Totodată recurentul și-a îndeplinit obligația de întreținere față de vânzătoare, soția sa fiind în acea perioadă plecată din țară. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că pârâtul nu a propus probe la instanța de fond, iar motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304. A solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din locuința domiciliu comun.
Prin sentința civilă nr.4202/14.nov.2007 Judecătoria Caracala admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din locuința domiciliu comun al părților, imobil situat în municipiul C,-, județul O, reținând culpa pârâtului în crearea unei stări tensionate și a unor scandaluri în domiciliul comun, soldate de cele mai multe ori cu sesizarea organelor de poliție și ulterior chiar a judecătoriei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul iar prin decizia civilă nr. 46 din 26 februarie 2008 Tribunalului Olts -a respins apelul.
Tribunalul a reținut în urma audierii martorilor și că în familia părților este o stare tensionată generată de pârât care, pe fondul consumului exagerat de alcool, provoacă scandaluri repetate, își jignește soția și copilul, lovindu-i în același timp.
Aceeași situație de fapt a reținut-o prima instanță din procesul verbal de contravenție nr.-/11.07.2007 și din ancheta socială întocmită în cauză astfel încât, în temeiul art.24 din Legea nr.114/1996 s-a dispus evacuarea pârâtului din locuința ce constituie domiciliul comun al părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că dovezile au fost fabricate de reclamantă, că procesul verbal din 11.07.2007 nu reflectă adevărul, scandalul fiind provocat de reclamantă. S-a arătat că imobilul domiciliu comun a fost dobândit de părți printr-un contract de întreținere, iar beneficiara acestui contract nu a avut motive să ceară evacuarea pârâtului, că martorii au fost obiectivi, martora fiind reclamantei. Recurentul a arătat că alte probe atestă că nu este alcoolic și violent și că realitatea a fost reținută denaturat de către instanță.
În apărarea sa, reclamanta intimată a formulat întâmpinare la 30 aprilie 2008, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
În principiu, soții trebuie să locuiască împreună, traiul în comun fiind esențial atât pentru derularea unor relații normale de căsătorie, cât și pentru posibilitatea ca soții să își poată îndeplini în condiții corespunzătoare obligațiile ce decurg din căsătorie.
Acest principiu poate fi înfrânt atunci când anumite situații de excepție impun ca soții să locuiască separat, iar unul din motivele care pot crea această situație o reprezintă imposibilitatea de a conviețui în aceeași locuință.
Evacuarea unuia din soți din locuința proprietate comună nu dreptul de proprietate al acestuia, pentru că evacuarea este o măsură cu caracter provizoriu, care poate înceta când situația care a impus-o s-a modificat și nu este afectat decât atributul folosinței din cele trei atribute ce caracterizează dreptul de proprietate.
Proprietarul unui imobil are obligația de a-și exercita cu bună credință drepturile asupra imobilului respectiv, iar unul din elementele acestei bunei credințe este respectarea drepturilor coproprietarilor. În cadrul relațiilor de familie, dreptului unuia dintre soți de a folosi locuința bun comun cuprinde posibilitatea acestuia de a duce o viață normală, într-un climat de liniște, fără ca viața ori sănătatea să-i fie puse în primejdie prin acțiunile întreprinse de soțul coproprietar sau prin comportamentul acestuia.
Ca element component al dreptului de a folosi locuința este și dreptul de a pretinde oricăror persoane, inclusiv coproprietarilor, să nu facă nimic de natură a atinge acest drept, iar manifestarea acestui drept poate fi cererea de evacuare a soțului care face imposibilă conviețuirea.
Chiar dacă o astfel de acțiune nu este expres reglementată de lege, ea este fundamentată pe principiile generale ale dreptului de coproprietate și ale dreptului familiei, arătate mai sus, iar referirea reclamantei la dispozițiile asemănătoare din materia contractului de închiriere nu este nelegală.
Prin invocarea prev. art. 24 din legea 114/1996, reclamanta a atras atenția asupra faptului că poate constitui motiv de reziliere a contractului de închiriere comportamentul abuziv al unuia dintre chiriași, care face imposibilă folosirea locuinței, iar cererea de reziliere și de evacuare poate fi promovată chiar de colocatari, care își apără dreptul de folosință rezultat din contract. Cum și soțul coproprietar apără același drept de folosință, el poate cere evacuarea celuilalt soț atunci când comportamentul violent al acestuia afectează traiul în comun, mai cu seamă că exercitarea violențelor conjugale nu este conformă cu obligațiile reciproce ale soților.
În recurs, instanța nu mai poate pune în discuție situația de fapt rezultată din probele administrate, ci, ținând seama de starea de fapt reținută de instanța anterioară, analizează dacă dispozițiile legale au fost corect aplicate. În speță se constată că tribunalul a apreciat corect, în urma administrării probelor cu martori și acelor cu înscrisuri, că pârâtul a avut adeseori un comportament violent, abuziv, manifestat atât asupra reclamantei, cât și asupra fiului părților, ceea ce afectat posibilitatea reclamantei de a folosi locuința bun comun, făcând imposibilă conviețuirea.
Motivele de recurs privesc, în special, modalitatea de analizare a probelor administrate, recurentul aducând în discuție starea de fapt reținută de instanțele anterioare, ceea ce este inamisibil în recurs. Astfel de critici sunt cele referitoare la comportamentul recurentului în familie, caracterizarea sa.
Se constată că probele au fost administrate cu respectarea cerințelor art. 167 și urm. iar împrejurarea că martora este rudă cu reclamanta nu atrage nelegalitatea deciziei. Astfel, potrivit art. 189 alin 1 pct. 1 nu pot fi audiați ca martori rudele și afinii până la gradul trei inclusiv, însă alin. 2 al aceluiași articol stabilește că părțile pot conveni expres sau tacit ca și astfel de rude să fie audiate. Convenția părților este subînțeleasă din faptul că pârâtul nu s-a opus la audierea martorei, nu a arătat că între martoră și reclamantă există o relație de rudenie, astfel că nu poate invoca în recurs subiectivismul martorei.
De asemenea, se reține că pârâtul nu a administrat propriile sale probe, deși au fost încuviințate.
Instanța consideră că probele care au dus la stabilirea situației de fapt au caracter unitar, aceeași concluzie rezultând din coroborarea lor.
În acest context, se apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a regulilor de drept, măsura evacuării fiind legală.
Apreciind ca neîntemeiate motivele de recurs, potrivit art 312 c, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.46/26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 8 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /tehnored. Jud. GI
2ex./13.05.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
