Obligație de a face. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 407
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 37 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6354 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul pârât, și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare.
Avocat pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru, a precizat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Astfel, toate hotărârile invocate drept titluri de proprietate asupra terenului au fost emise pe numele mamei reclamantului, necunoscându-se dacă s-a făcut partajarea în urma decesului acesteia și dacă terenul a fost atribuit în lotul reclamantului, pentru a putea solicita demolarea construcțiilor edificate de pârât. Totodată, nu există la dosar acte privind filiația sau care să ateste calitatea reclamantului de unic moștenitor și nici documente privind partajarea averii autoarei. În raport de acest motiv, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru clarificarea calității procesuale active a reclamantului.
A susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv demolarea construcțiilor de către reclamant pe cheltuiala pârâtului, trebuia ca în raport de valoare să se califice calea de atac exercitată împotriva sentinței civile ca fiind recurs. Prin raportul de expertiză realizat în dosarul nr. 1880/1998 al Judecătoriei Slatina, aflat la dosarul cauzei s-a specificat expres faptul că suprafața de 1260. face parte din suprafața de 4933. Pentru această suprafață s-a confirmat dreptul de proprietate al pârâtului prin decizia civilă nr. 13067/17.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Totodată, prin același raport de expertiză se arată că terenul ocupat de este de 8567. cu 967. mai mult decât cel înscris în titlul de proprietate. A mai arătat că imobilele a căror demolare se solicită sunt edificate pe terenul proprietatea pârâtului. În raport de aceste motive a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant a arătat că la dosarul cauzei se află acte ce dovedesc calitatea sa de unic moștenitor al mamei sale, respectiv certificat de moștenitor și adeverința nr. 795/22.04.1997 a Primăriei com., acest ultim act atestând că este ultimul moștenitor legatar al lui și, conform testamentului lăsat de.
A făcut precizarea că obiectul cauzei îl constituie terenul primit în baza legatului instituit de. Totodată, nu a solicitat anularea titlului de proprietate al pârâtului și nici autoarea sa nu a solicitat acest lucru.
A arătat că decizia civilă nr. 13067/17.10.2000, la care face referire pârâtul, nu are legătură cu cauza.
În ceea ce privește suprafața de 1260. "nota de constatare" a fost eronat întocmită, această suprafață nefiind inclusă în proprietatea sa.
Suprafața de 967. ce s-a găsit în plus față de cea înscrisă în titlul său de proprietate, se regăsește în zona de protecție situată pe lărgimea de apă, expertul neavând în vedere la efectuarea raportului de expertiză și Legea apelor.
Din toate actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul ocupă terenul proprietate sa. În raport de cele menționate, a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.6354/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului, care a fost obligat să demoleze și să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului mai multe construcții, iar în cazul în care această obligație nu va fi îndeplinită de pârât s-a autorizat reclamantul să demoleze și să ridice el însuși, pe cheltuiala pârâtului, construcțiile.
S- reținut că din probatoriile administrate rezultă cu certitudine că terenul este proprietatea reclamantului și pe acest teren, fără acordul proprietarului, pârâtul a ridicat diferite construcții.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, criticând soluția pentru modul de interpretare a probatoriilor cu acte și motivând că terenurile din proprietatea părților se suprapun, reclamantul pârât are o suprafață mai M de teren decât în titlul de proprietate, suprafața ce a îngrădit-o și folosit-o nu se regăsește în titlul pârâtului, nu a aparținut acestuia și i s-au stabilit drepturi prin decizia Curții de Apel Craiova nr.13067/17.10.2000.
Prin decizia nr.37 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
S-a reținut că prin sentința civilă nr.3882/11.11.1991 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a reconstituit numitei dreptul de proprietate, conform Legi nr.18/1991, pentru suprafața de 7600 mp. situată în Câmpul M - jud.O, aceasta fiind pusă în posesie la data de 1 mai 1991, ocazie cu care s-a constatat că pârâtul din prezenta cauză ocupă din acest teren 1260 mp.
Acțiunea în revendicare introdusă de a fost admisă prin sentința civilă nr.4882/21.06.1993 a Judecătoriei Slatina, prin care pârâtul a fost obligat să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul deținut fără titlu.
Pârâtul a contestat titlul de proprietate nr.27852/47/10.03.1995 emis de Comisia Județeană O reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctei, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr.4724/1998 a Judecătoriei Slatina prin care s-a constatat că terenul de 1260 mp. nu se suprapune cu suprafețele din titlul pârâtului cu nr.29266/99/8.01.1998.
În baza constatărilor expertului, care a efectuat raportul în primă instanță, s-a concluzionat că bunurile a căror demolare a fost dispusă sunt edificate pe terenul reclamantului, acțiunea introdusă de acesta împotriva pârâtului fiind întemeiată, conform art.494 Cod civil.
Privitor la decizia civilă nr.13067/17.10.2000 a Curții de Apel Craiova, invocată de apelant, s-a apreciat că nu poate fi opusă reclamantului fiind pronunțată într-un litigiu în contradictoriu cu alte persoane, respectiv și.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, arătând că instanța de apel a interpretat unilateral actele dosarului, încălcând dispozițiile irevocabile ale deciziei civile nr.13067/17.10.2000 a Curții de Apel Craiova, hotărâre care privește terenul în litigiu, validând titlul de proprietate al pârâtului asupra acestuia.
Și expertiza întocmită de în dosarul nr.1880/1998 al Judecătoriei Slatina specifică în mod expres că suprafața de 1260 mp. face parte din terenul de 4933 mp. prevăzut în titlul de proprietate al pârâtului, iar reclamantul deține în plus față de titlul său, cu 967 mp.
Nu s-a avut în vedere nici adresa nr.2102/21.06.2007 a Primăriei, în care se menționează că cei 153 mp. deținuți în plus de pârât față de suprafața de 4933 mp. înscrisă în titlul de proprietate, face parte din zona de protecție a pârâului.
Reclamantul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că decizia civilă nr.13067/2000 nu-i este opozabilă, fiind pronunțată în contradictoriu cu alte persoane - și - care nu sunt autorii săi, iar nota de constatare nr.2102/2007 cuprinde mențiuni eronate.
Terenul de 4933 mp. înscris în titlul de proprietate al pârâtului este distinct de suprafața pe care sunt amplasate construcțiile a căror demolare a solicitat-o reclamantul ca urmare a punerii sale în posesie prin executarea sentinței civile nr.4882/1993 a Judecătoriei Slatina.
În concluziile orale pârâtul, prin apărător, a invocat un motiv de ordine publică, respectiv lipsa calității procesuale active reclamantului, susținând că nu a făcut dovada filiației față de autoarea și a faptului că în urma partajării bunurilor succesorale terenul a fost atribuit în lotul reclamantului pentru a justifica cererea de demolare a construcțiilor.
Examinând motivele de recurs invocate de pârât, se constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă presupune justificarea dreptului unei persoane de a participa în procesul civil și se determină în concret, prin intermediul împrejurărilor de fapt expuse de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată și din care rezultă pretinsa încălcare a dreptului subiectiv, respectiv acele împrejurări ce justifică îndreptățirea de a-l chema în judecată pe pârât.
acestei condiții esențiale de exercitare a acțiunii civile nu implică însă cu necesitate existența unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție.
În speță, reclamantul a invocat, în cererea întemeiată pe dispozițiile art.494 Cod civil, calitatea de succesor în drepturi a mamei sale căreia, prin sentința civilă nr.3882/11.11.1991 a Judecătoriei Slatinais -a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, iar prin sentința civilă nr.4882/21.06.1993 i s-a admis acțiunea în revendicare introdusă împotriva pârâtului, care a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul deținut fără titlu.
Certificatul de moștenitor nr.753/21.07.1994, depus în cauză la fila 44 în dosarul de fond, atestă calitatea reclamantului de moștenitor al autoarei, alături de fratele său, probă suficientă pentru dovedirea legitimării procesuale active în acțiunea având ca obiect obligarea la demolarea construcțiilor, cerere de chemare în judecată care nu implică promovarea ei de toți coindivizarii, condiție impusă numai în cadrul acțiunii în revendicare.
Totodată din adeverința nr.795/22.04.1997 eliberată de Primăria comunei, jud.O, rezultă că pentru terenul în litigiu reclamantul este beneficiar testamentar al autorilor și, conform testamentului olograf înregistrat la Consiliul local al comunei sub nr.148/26.01.1995.
De altfel, cu privire la terenul de 7.600. din care face parte suprafața în litigiu, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.27852/47 din 10.03.1995, depus în copie la fila 12 în dosarul de fond, în calitate de moștenitor al mamei sale,.
În consecință, calitatea procesuală activă a reclamantului a fost pe deplin dovedită, motivul de ordie publică invocat de pârât în concluziile orale nefiind întemeiat.
Nu este fondată nici critica din motivele scrise de recurs, privind lipsirea de eficiență a unei hotărâri irevocabile, respectiv decizia civilă nr.13067/17.10.2000 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare introdusă de pârâtul din cauza de față împotriva numiților și.
De principiu hotărârea judecătorească, sub aspectul forței probante, este asimilată unui act autentic, drepturile pe care ea le constată și le recunoaște dobândind putere executorie în privința părților.
Efectele hotărârii judecătorești sunt însă relative, ele limitându-se la persoanele care au avut calitate de părți în proces, astfel că o hotărâre, chiar irevocabilă, ce consacră un drept în favoarea unei persoane nu este opozabilă celor care nu au fost părți în proces.
Cauza în care a fost pronunțată decizia civilă nr.13067/2000 nu s-a dezbătut în contradictoriu cu reclamantul, așa încât hotărârea nu poate fi opusă acestuia.
Soluția instanței s-a întemeiat pe probele administrate în prezentul litigiu, din care rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul a edificat construcțiile a căror demolare s-a solicitat, pe terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr.3882/1991 a Judecătoriei Slatina, hotărâre prin care a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de autoarea reclamantului împotriva pârâtului.
În acest context, expertiza întocmită în dosarul nr.1880/1998 al Judecătoriei Slatina și adresa nr.2102/21.06.2007 a Primăriei sunt irelevante în rezolvarea raporturilor litigioase dintre părți.
Față de considerentele expuse, recursul pârâtului este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 37 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6354 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Al.
28.05.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
