Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.409/2009-
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.503, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.805/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata contestatoare personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 22.01.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei contestatoare, iar la data de 06.02.2009 prin același serviciu al instanței a parvenit la dosar completare a motivelor de recurs din partea recurentei intimate Casa Județeană de Pensii B, după care:
La întrebarea instanței, intimata contestatoare arată că decizia s-a dat în anul 2008 și nu în anul 2007. Solicită judecarea recursului.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 805 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/23.02.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/23.02.2007 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că din copia carnetului de muncă rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a, art. 44 și art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația potrivit dispozitivului sentinței.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserată mențiunea "în situația în care în termen de 3 ani de la data de 1.12.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 1.12.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 1.12.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, reținând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fondată pe o anumită dispoziție legală.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că soțului intimatei i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare, în plus, a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând principiul constituțional al neretroactivității legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin cererea de completare la motivele de recurs, înregistrate la 6 februarie 2009, recurenta a învederat că în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate, s-a strecurat o greșeală materială cu privire la data emiterii deciziei nr. - din 23 iulie 2007, care reprezintă data la care s-a aplicat viza controlului financiar preventiv al Casei de Pensii și care se impune a fi modificată, conform art. 281 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Soțul intimatei contestatoare a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 83536/3.05.1983, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, iar ca urmare a decesului acestuia, prin decizia nr. -/3.08.1999 a fost stabilită pensia de urmaș în favoarea soției sale, reclamanta din prezenta cauză, ulterior aceasta fiind recalculată prin decizia emisă la 27 decembrie 2005, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Din copia fișei de pensie, depusă la filele 52 - 54 dosar fond, rezultă că soțul intimatei a lucrat în subteran la Întreprinderea Minieră, o perioadă mai mare de 18 ani, respectiv în perioadele cuprinse între 1.02.1958 - 31.10.1973 și o perioadă de peste 4 ani ca muncitor la suprafață în aceeași unitate, respectiv în perioada 10.11.1955 - 1.02.1958 și 1.10.1976 - 1.08.1977.
Este cert că soțul intimatei a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, însă, în conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, recurenta pârâtă urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articolele introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții speciale și cele în condiții deosebite de muncă.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din lege.
Soțul reclamantei a desfășurat activitate în grupa I de muncă subteran peste 18 ani, și un număr de peste 4 ani în condiții normale.
Așa fiind, acestuia i se aplică dispozițiile speciale cuprinse în anexa 4 cu referire la art. 44 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani, cuantumul acestuia fiind avantajos pentru intimată, cât timp duce la obținerea unui punctaj cumulat ce o avantajează, și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004.
Numai procedând în acest fel se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul național de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Cât privește completarea la motivele de recurs, este de precizat că cererea de îndreptare a erorii materiale se depune la instanța care a pronunțat hotărârea respectivă, iar pe de altă parte, deși recurenta susține că data indicată de către instanța de fond este greșită, nu a înțeles să depună la dosar decizia cu data corectă, care de altfel nici nu se indică care este.
În concluzie, completarea depusă peste termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, este apreciată de instanță ca fiind tardiv formulată, iar în situația în care se invocă o eroare materială în sensul art. 281 Cod procedură civilă, cererea urmează a fi adresată instanței care a pronunțat hotărârea, în speță Tribunalul Bihor.
Față de aceste considerente, Curtea de APEL ORADEA, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.503, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.805/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /23.03.2009
Jud.fond. -
Dact./27.03.2009, Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
