Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 416
Sedința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Maria Martinescu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva Deciziei civile nr. 2/A/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâta recurentă prin avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a procedat la comunicarea întâmpinării pentru reprezentantul pârâtei recurente.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea acesteia din imobilul apartament, situat administrativ în municipiul Reșița, Bd.-.8..1..17, înscris în CF nr.10659 nr.top./h/24/scI//, al cărui proprietară tabulară este.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este proprietara tabulară a imobilului în cauză și deși a notificat pârâta prin executor judecătoresc în vederea predării cheilor apartamentului, acesta nu a dat curs solicitărilor făcute în acest sens.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.480 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât în fapt, la data de 17 mai 1999, cumpărat de la reclamantă și de la soțul acesteia, apartamentul în litigiu, fiind întocmit în acest sens un contract autentic de vânzare-cumpărare, pe care l-a intabulat în CF.
De asemenea, pârâta a mai precizat că prin sentința civilă nr.5856/21.12.2004, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.3969/2004, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că între părți s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare a apartamentului, convenție care exprimă voința reală a părților, și că de fapt nu a împiedicat-o pe reclamantă să folosească locuința, însă aceasta și-a vândut mobila și toate lucrurile din casă, astfel încât nu are ce folosi, iar la apartamentul în cauză, ea a efectuat niște îmbunătățiri, fără concursul reclamantei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1869 din 25.06.2008, pronunțată în dosar nr-, prima instanță Judecătoria Reșița, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în mun. Reșița, la Centrul de Îngrijire și Asistență Reșița,- jud.C-S, împotriva pârâtei, cu domiciliul în Reșița Bd. -.8..1..17, jud.C - S, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că proprietarul tabular al imobilului situat administrativ în municipiul Reșița Bd.-.8..1..17, înscris în CF nr.10659 nr.top./h/24/scI// este reclamanta, aspect ce rezultă din extrasul de CF aflat la dosar.
Totodată, s-a reținut că, prin sentința civilă nr.5856/21.12.2004, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.3969/2004, se putea constata că actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între soții și, pe de o parte, în calitate de vânzători, și, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, exprimă voința reală a părților contractante, iar actul de întreținere, intervenit între aceleași părți, autentificat prin Încheierea nr.1564/17.05.1999 a Notarului Public este simulat. Sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin parcurgerea căilor de atac permise de lege.
Practic, prin această hotărâre judecătorească, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost stabilit în favoarea pârâtei, cu titlu de vânzare-cumpărare.
În această situație, prima instanță a constatat că nu sunt incidente întru totul dispozițiile art.480 cod civil invocate de reclamantă, întrucât pârâta are titlu în baza căruia folosește acest imobil, în speță sentința civilă nr.5856/21.12.2004 pronunțată de Judecătoria Reșița, despre care s-a făcut vorbire anterior. S-a reținut că această sentință nu stabilește în favoarea pârâtei doar un drept locativ, astfel încât reclamanta să poată solicita oricând evacuarea sa din imobil, ci, însuși dreptul de proprietate asupra apartamentului în cauză.
Reclamanta are, eventual, la îndemână o acțiune în revendicarea imobilului, în cadrul căreia să se compare cele două titluri pentru a se stabili cu autoritate de lucru judecat proprietatea imobilului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, admiterea acțiunii introdusă de reclamantă și dispunerea evacuării necondiționate și de îndată a pârâtei din imobilul în speță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința instanței de fond s-a bazat pe o greșită apreciere a probelor și greșită aplicare a dispozițiilor legale, reclamanta fiind proprietara tabulară a imobilului din Reșița, Bd.-.8..1..17, înscris în CF 10659, imobil ocupat în prezent de intimata.
Deoarece dovada proprietății imobilelor în sistemul cărților funciare se face exclusiv cu extrase de carte funciară, s-a solicitat de către apelantă, în calitate de proprietar tabular al imobilului în litigiu, evacuarea necondiționată a pârâtei intimate.
Apărările făcute în fața instanței de fond de către intimată și reținute prin hotărâre, cum că părțile s-au judecat pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului, pronunțându-se sentința civilă nr.5856/2004, nu putea fi primite, deoarece de la data pronunțării hotărârii în 2004 și până în prezent sentința menționată nu a fost intabulată și nu cuprinde dispoziții de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
S-a arătat că dovada dreptului de proprietate cu extras de CF se putea face cu privire la terți.
Între părți dovada dreptului de proprietate se putea face cu orice mijloc de probă, care să exprime voința părților.
Totodată, s-a susținut că este deasupra oricăror dubii că reclamanta a vândut pârâtei dreptul de proprietate asupra apartamentului, pentru care a primit un preț, despre care nu mai face vorbire.
Prin vânzarea apartamentului, reclamanta a pierdut atributul dreptului de proprietate, dreptul de dispoziție, și nu mai poate dispune de acesta în viitor, și nici de a solicita evacuarea pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 2/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost admis apelul formulat de reclamanta în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr.1869/25.06.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, având ca obiect evacuare;
A fost schimbată sentința apelată și în consecință:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtei și a fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul apartament, situat administrativ în municipiul Reșița, Bd.-.8..1..17, înscris în CF nr.10659 nr.top./h/24/scI//.
A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei civile tribunalul a reținut că apelul este întemeiat și a constatat următoarele:
Din analiza sentinței civile nr.5856/21.12.2004, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.3969/2004 a rezultat că intimata pârâtă are asupra apartamentului din care se solicită evacuarea sa, doar un drept de nudă proprietate.
Acest drept real nu conferă titularului său nici un drept de a folosi bunul asupra căruia el poartă, fiind de natura dreptului de nudă proprietate faptul că toate atributele dreptului real de plină proprietate sunt ale unei terțe persoane.
În speță, ele sunt ale apelantei reclamante, conform extrasului de CF nr.10659 (fila 12 dosar fond).
De asemenea, instanța de apel a reținut că reclamantă a înstrăinat doar dreptul de dispoziție asupra apartamentului, neavând dreptul de a-l înstrăina, însă păstrează toate celelalte prerogative ale dreptului de proprietate:jus utendi și jus fruendi- dreptul de a folosi bunul și de a-i culege fructele.
Tocmai aceste prerogative menționate mai sus nu le are intimata pârâtă.
Această parte nu are nici un drept locativ asupra imobilului înscris în CF 5902 (colectivă) sau 10.659 (individuală) a localității,.nr.17.
Întrucât apelanta reclamantă are drept de folosință asupra imobilului menționat, iar intimata pârâtă i-l stânjenește fără temei, instanța de apel a apreciat că s-a impus admiterea acțiunii în evacuarea intimatei pârâte, formulată de către apelanta reclamantă.
În drept au fost reținute dispozițiile art.480 Cod civil privind dreptul de proprietate.
Împotriva deciziei civile nr. 2/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs în termen legal la data de 13.02.2009 pârâta, susținând că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât este proprietara apartamentului, pe care l-a cumpărat de la reclamanta intimată, afirmând că, în situația în care reclamanta intimată a abandonat acest apartament, vânzând lucrurile și mutându-se la o rudă a sa, trebuia să aibă grijă de apartamentul părăsit, nedorind să lase acest imobil să se degradeze sau să fie ocupat de alte persoane, astfel cum a dorit reclamanta intimată.
Pârâta în cauză a susținut în motivarea recursului că nu a împiedicat reclamanta intimată să folosească apartamentul care, în prezent, este gol, fără mobilă sau utilități la bucătărie, deși pârâta a plătit și plătește toate cheltuielile administrative ale apartamentului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de pârâtă în raport de actele depuse la dosar, obiectul acțiunii și dispozițiile art. 299, 304 pct.9 Cod procedură civilă indicat ca temei de drept, precum și art. 969 Cod civil, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii civile formulată de reclamanta, prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la 14.02.2008, îl constituie evacuarea pârâtei din imobilul situat în Reșița, Bd. -,.8, Sc 1,.17, proprietatea reclamantei, aceasta susținând că pârâta folosește fără titlu acest imobil încălcându-i prerogativele ce i le conferă calitatea de proprietar tabular.
Temeiul de drept pe care reclamanta și -a întemeiat acțiunea civilă îl constituie art. 480 Cod civil.
În raport de situația de carte funciară potrivit căreia proprietar tabular al imobilului în litigiu este reclamanta și văzând și dispozițiile art. 480 Cod civil potrivit cu care "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege",în mod legal tribunalul a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă nr.1869/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în sensul admiterii acțiunii civile și dispunerea evacuării pârâtei din imobilul în litigiu.
În privința titlului invocat în apărare de către pârâtă, respectiv Sentința civilă nr.5856/21.12.2004 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.3969/C/2004, se reține că, prin această hotărâre judecătorească, s-a consființit voința reală a părților contractante, exprimată prin actul de vânzare -cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 25.04.1999 între reclamantă și soțul ei ( în prezent decedat), în calitate de vânzător și pârâta, în calitate de cumpărătoare.
Această voință reală a părților în sensul încheierii unui contract de vânzare - cumpărare nu poate fi interpretată decât în sensul clauzelor inserate în mod expres și de comun acord de părți în actul sub semnătură privată încheiat la data de 25.04.1999, depus la fila 48 dosar fond, în cuprinsul căruia, în aliniatul 3 se face mențiunea expresă că " vânzătorii ( reclamanta și defunctul ei soț) își mențin dreptul de uz viager asupra apartamentului și bunurile existente în acest apartament nr. 17 pe toată durata vieții, după care trec în proprietatea cumpărătoarei ( ) cu toate drepturile izvorâte din prezentul contract."
Prin urmare, în mod corect tribunalul a reținut că pârâta deține doar dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului în litigiu, fiind de natura acestui drept real faptul că folosința bunului asupra căruia el poartă aparține unei terțe persoane, în speță, reclamanta care și-a înstrăinat doar dreptul de dispoziție, păstrându-și dreptul de a folosi bunul și de a-i culege fructele.
Trebuie subliniat faptul că, deși contractul autentic de întreținere încheiat între părți la data de 17 mai 1999 fost declarat simulat, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că actul de vânzare -cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 25.04.1999 exprimă voința reală a părților contractante, în aprecierea titlului invocat de pârâtă în apărarea sa ( Sentința civilă nr.5856/21.12.2004 a Judecătoriei Reșița) se impune analizarea întocmai a drepturilor conferite pârâtei prin înscrisul sub semnătură privată ce exprimă voința părților. În acest sens, în mod corect a reținut instanța de apel că pârâta deține nuda proprietate asupra apartamentului din care se solicită evacuarea sa, în înscrisul sub semnătură privată fiind stipulată expres mențiunea potrivit căreia aceasta își păstrează dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului și a bunurilor existente în el pe toată durata vieții, ceea ce înseamnă dreptul de a folosi efectiv, nestingherit acest imobil, și numai după decesul ei trecând în proprietatea efectivă a cumpărătoarei, care are numai nuda proprietate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 480 Cod civil raportat la art. 969 Cod civil, și nefiind incident motivul de nelegalitate indicat ca temei de drept în susținerea recursului, în baza art. 299, 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva Deciziei civile nr. 2/A/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 APRILIE 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.MG/21.05.2009
DACT.B/2ex/21.05.2009
INST.APEL- - -Tribunalul C-S
INST.FOND- - Jud. Reșița
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Maria Martinescu, Marinela
