Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 12.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 425/
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Drumuri Municipale A împotriva deciziei civile nr.3/A/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții intimați și, pentru evacuare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru datele de 21.04.2009 și 28.04.2009, încheierile făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la udecătoria Arad, reclamanta Regia Autonomă de Drumuri Municipale Aas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să dispună evacuarea pârâților și din imobilul situat în A,--9,. 26.
În motivare a invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului- locuință și faptul că pârâții îl ocupă abuziv: contractul de închiriere în baza căruia aceștia au locuit aici era accesoriu al contractului de muncă al pârâtului; cum acest din urmă contract a încetat, nici contractul de închiriere nu mai este în ființă.
Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâților la plata chiriei aferente perioadei în care ocupă locuința dar, ulterior, a renunțat la acest capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr. 7331/16.10.2008, instanța a admis acțiunea precizată și a dispus evacuarea pârâților din locuință; totodată, a luat act de renunțarea la judecata cererii de obligare la plata chiriei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit pct. 2 din contractul de închiriere nr. 55/12.01.2004- dată la care pârâtul era angajatul reclamantei-, acesta este accesoriu al contractului de muncă; pe de altă parte, punctul 6 al contractului prevede obligativitatea vizei anuale a contractului pentru salariații reclamantei și stabilește un termen de 3 luni în care locuința trebuie eliberată și predată de cei ce nu mai sunt salariații acesteia.
Or, pârâtul- care a beneficiat de spațiul locativ ca de o locuință de serviciu- și-a pierdut calitatea de angajat și, pe cale de consecință, și dreptul locativ.
A mai avut în vedere instanța că, deși pârâții au solicitat și le-au fost acordate termene pentru angajare apărător și depunere întâmpinare, nu au formulat vreo apărare, astfel că sunt incidente și dispozițiile art.225 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.3/A/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- apelul a fost admis, iar sentința schimbată în parte, în sensul respingerii cererii de evacuare.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere că prima instanță a reținut în mod greșit că pârâtul în calitate de angajat al reclamantei, a beneficiat de imobilul în litigiu, ca și locuință de serviciu.
În realitate, potrivit adeverinței de la fila 6 dosar fond, emisă chiar de unitatea reclamantă - serviciul de resurse umane, pârâtul nu mai este angajat al acesteia din data de 27.12.1995.
Așadar, încheierea contractului de închiriere din 12.01.2004 nu s-a făcut în considerarea calității pârâtului de angajat al reclamantei și prin urmare, locuința în discuție nu are regimul juridic al unei locuințe de serviciu.
Întrucât, pe de o parte, durata locațiunii urma să expire abia la 1.01.2009, nefiind împlinită la data promovării acțiunii, iar pe de altă parte prevederile contractuale permit chiriașului să folosească locuința împreună cu membrii familiei sale, acțiunea în evacuare formulată de reclamantă și având ca temei caracterizarea locuinței ca fiind una de serviciu, precum și pierderea calității de angajat de către pârât, a fost apreciată ca nefiind întemeiată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți.
În motivare a invocat faptul că pârâtul urma să se angajeze la reclamantă, acesta fiind motivul pentru care contractul a fost încheiat.
A redat dispozițiile pct. 2,6 și 12 din contractul de închiriere și dispozițiile art. 2 lit. d și 51 lit. a din Legea nr.114/1996 referitoare la locuințele de serviciu și a invocat penuria în care reclamanta de găsește din punct de vedere al spațiilor de locuit pentru angajații săi.
În fine, a invocat greșita respingere a cererii de suspendare a judecății, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 301 și următoarele Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului, criticile formulate neavând legătură cu considerentele deciziei atacate.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Solicitând evacuarea pârâților din locuința în litigiu, reclamanta invocat faptul că aceștia ocupă imobilul în baza unui contract de închiriere încheiat cu pârâtul, dată fiind calitatea acestuia de angajat al reclamantei, locațiunea fiind consecința acestei calități.
Or, după cum în mod corect a reținut instanța de apel din înscrisul ce emană de la reclamanta locator, la data încheierii contractului de închiriere (12.01.2004- fila 7 dosar fond), pârâtul nu mai era angajatul reclamantei (fila 6 dosar fond).
În consecință, temeiul invocat de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată- pierderea de către pârât a calității de angajat- calitate afirmativ avută în vedere la data închirierii locuinței calificată ca fiind de serviciu- nu se regăsește în cauză.
în persoana pârâtului- locatar a calității de angajat este, de altfel, recunoscută de reclamantă pe calea recursului declarat, însă susținerile acesteia potrivit cu care această calitate urmează a fi dobândită în viitor neconstituindu-se în temeiuri de modificare a deciziei.
Este adevărat că, potrivit contractului de închiriere, locațiunea a încetat la 1.01.2009, dar nu ajungerea la termen a fost temeiul susținerilor reclamantei ci, după cum s-a arătat, pierderea calității de angajat de către pârâtul care ocupă locuința calificată ca fiind de serviciu, temei ce, potrivit celor mai sus arătate, nu se regăsește în speță.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304, 306 al. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DRUMURI MUNICIPALE împotriva deciziei civile nr. 3/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Pe calea întâmpinării formulate în recurs, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cum dovada suportării unor astfel de cheltuieli nu a fost făcută, în baza dispozițiilor art. 1169 Cod civil, instanța va respinge ca nedovedită cererea intimaților și de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DRUMURI MUNICIPALE împotriva deciziei civile nr. 3/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge ca nedovedită cererea intimaților și de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 04.05.2009;
Tehnored. - 06.05.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
