Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 550/17.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat solicită admiterea probei cu înscrisuri pentru a demonstra faptul că recurentul este căsătorit dar soția sa este plecată din țară. Din actele dosarului rezultă că nu au fost depuse declarațiile pentru toți membrii familiei.
Instanța respinge proba cu înscrisuri solicitată, ca nefiind pertinentă iar temeiul evacuării nu este faptul că recurentul este separat de soția sa.
Avocat depune înscrisuri cu privire la plata chiriei și a gazului (chitanța numărul -, chitanța numărul 22870, --copii xerox).
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului în sensul că recurentul este îndreptățit la prelungirea contractului de închiriere.
Arată că, din actele dosarului rezultă că s-a formulat cerere, cu o oarecare întârziere, de prelungire a contractului. Prelungirea nu a fost acceptată, dar faptul că a fost acceptată plata chiriei de către primărie demonstrează o prelungire tacită a contractului de închiriere.
Consideră că este inexplicabil cum o instituție de stat ce trebuie să ocrotească persoana, o evacuează.
Interpelat, dacă locuința este socială, avocat arată că primul contract de închiriere se referă la o locuință socială dar apoi nu a mai fost încheiat un alt contract, s-a hotărât ca locuința să fie inclusă în situația prevăzută de legea revoluționarilor. Apreciază că primăria avea obligația de a prelungi contractul.
Solicită admiterea recursului, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2635/17.02.2008 Judecătoria Iașia admis cererea formulată de reclamantul pârât Consiliul Local în contradictoriu cu pârâtul reclamant -, respins cererea reconvențională formulată de - și dispus evacuarea acestuia din imobilul situat în I, str. - -, nr. 2, Bloc 1,. A,. 4,. 2.
A reținut în esență prima instanță că, actul de locațiune încheiat între părți (contractul de închiriere din 24.10.2000) expirat la data de 16.10.2005 fără ca locatarul să solicite la această dată reînnoirea contractului conform art. 3 din convenția părților.
Prin cererea de reînnoire contractului fost formulată de pârâtul-reclamant la data de 24.11.2005 la peste o lună de la expirarea contractului, fiind somat să părăsească locuința în termen de 10 zile de la primirea somației 10.11.2005.
Instanța apreciat că pârâtul reclamant nu solicitat în termenul legal prelungirea contractului de închiriere, având în vedere natura specială locuinței - cea de locuință socială - și nu depus dovezile de venituri pentru se acorda în continuare dreptul la locuință socială. În cauză nu a operat relocațiunea tacită deoarece manifestarea de voință pentru prelungirea contractului făcută de pârâtul reclamant, după expirarea contractului, este lipsită de semnificație juridică în ceea ce privește formarea acordului de voință la încheierea unui nou contract sau prelungirea celui vechi.
Împotriva acestei hotărâri promovat apel - arătând că instanța aplicat greșit legea atunci când interpretat înțelesul contractului.
Prin decizia civilă nr. 550/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul declarat de reclamant și s-a păstrat hotărârea instanței de fond.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Contractul de închiriere nr. 56328/2000 are ca obiect olocuință socială"proprietatea privată Consiliului Local I (art. 1 și art. 7 lit. din contract) căruia i se aplică dispozițiile Legii 114/1996 privind locuințele (art. 18 din contract).
Chiar dacă pârâtul este îndreptățit la acordarea unei locuințe sociale în temeiul Legii 42/1990 și Legii 341/2004, legea care guvernează închirierea acestor locuințe este tot Legea 114/1996 întrucât legea specială ce îi privește pe revoluționari reglementează numaidreptulacestora de a beneficia cu prioritate în acordarea unei locuințe sociale.
Pârâtul solicitat reînnoirea contractului la data de 24.11.2005 după expirarea acestuia la data de 16.10.2005 și după ce fusese somat să predea apartamentul (la data de 10.11.2005).
Pârâtul recunoscut în cererea reconvențională că solicitarea de prelungire făcut- de abia la 24.11.2005 iar susținerile din apel referitor la faptul că făcut cererea de prelungire înainte de 16.10.2005 nu au fost dovedite în nici un fel.
În aceste condiții corect reținut instanța de fond că în speță nu operat tacita relocațiune și că nu s- format acordul de voință al părților pentru încheierea unui nou contract de închiriere. Soluția fost pronunțată de același judecător care participat la dezbateri astfel că nu este incident nici un motiv de nelegalitate acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut recurentul că instanța a aplicat greșit legea atunci când a reținut ca fiind nefondată cererea reconvențională, locuințele în speță nefiind locuințe sociale.
Precizează recurentul că există o comisie de aplicare a Legii nr. 341/2004 pe lângă Consiliul Local I ce atribuie locuințele ce nu sunt locuințe sociale. Prin cererea reconvențională a menționat faptul solicitării, cu cererea nr. 39.296/29.05.2007, a unei locuințe în temeiul acestei legi.
Recurentul consideră, în final, că instanțele trebuiau să disjungă cererea sa reconvențională în situația în care considerau că aceasta nu este în concordanță cu conținutul dosarului.
Prin întâmpinare intimatul Consiliul Local I prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că recurentul nu a solicitat în timp util prelungirea relațiilor contractuale, ci doar după emiterea somației de evacuare a locuinței.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Motivele de recurs invocate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța reține că prevederile legale aplicabile în materie sunt dispozițiile Legii nr. 114/1996, cum corect a constatat instanța de apel, și cum de altfel chiar părțile au precizat prin art. 18 din contractul de închiriere nr. 56.328/24.10.2000.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 114/1996 republicată în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.
Recurentul nu contestă, prin motivele de recurs, faptul că a solicitat reînnoirea contractului de închiriere după emiterea somației de evacuare și nici faptul că intimatul nu a consimțit la reînnoirea acestuia.
Prin urmare Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor acestei legi la situația de fapt reținută.
Instanța nu poate primi critica recurentului referitoare la greșita calificare a locuinței în litigiu ca locuință socială.
Din chiar contractul de închiriere nr. 56.328/2000 aflat la fila 5 dosar rezultă că obiectul acestui contract este "suprafața cu destinație de locuință socială situată în- -".
În ceea ce privește susținerile privind greșita soluționare în fond a cererii reconvenționale, ce ar fi trebuit disjunsă, acestea au fost formulate pentru prima dată direct în recurs și nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de recurs înscrise în art. 304 Cod procedură civilă, ceea ce determină imposibilitatea examinării lor de către instanța de recurs.
Urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr. 550/17.09.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
11.02.2009
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Liliana Palihovici, Georgeta
