Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5688/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de SC " "SRL I împotriva deciziei civile nr. 875 din 7.07.2006 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații și asistați de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită respingerea recursului formulat de SC SA I, instanțele anterioare au avut probe pertinente pentru admiterea cererii în revendicare, s-a determinat împrejurarea că recurenta ocupă suprafața de 152 mp, există și un excedent de teren ocupat de recurentă de 192 mp.
Solicită a se constata că hotărârile Tribunalului Iași și a primei instanțe sunt legale și temeinice. Solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.4696/17.05.2004 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA
A fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și netulburată posesie suprafața de 152,11. teren delimitat de punctele 9-10-A-B din planul de situație anexa nr.11 din raportul de expertiză efectuat de expertul ing..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind linia ce unește punctele A-B conform planului de situație - anexa nr.11 din raportul de expertiză arătat mai sus.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, la data de 18.01.2002, numitei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500. situată în I,-. Pârâta a arătat că suprafața de teren ce se impunea a fi reconstituită era doar de 358,38. atât cât au trecut în proprietatea statului în baza actului de donație nr.2209/23.06.1979 afirmație ce nu a putut fi reținută de către instanță deoarece s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 500. potrivit documentației aferentă eliberării titlului de proprietate și înscrisului de la fila 170 dosar.
La data de 24.04.2002, numita a vândut reclamanților și prin contractul de vânzare - cumpărare întreaga suprafață de teren din titlul de proprietate nr.-/18.01.2002 efectuându-se și intabularea proprietății la data de 11.06.2002. Expertul a precizat că documentația reclamanților de înscriere în cartea funciară este corectă întrucât la întocmirea ei s-aținut cont de actele de proprietate anterioare și planul parcelar cadastral întocmit conform Regulamentului de aplicare a Legii nr.18/1991 și nu s-a bazat numai pe buna credință (declarația vânzătorului). A mai arătat expertul că, la înstrăinarea prin vânzare în anul 2000 - translează perimetrul proprietății sale spre nord pe proprietatea reclamanților cu suprafața de 13,27. Concluziile acestui expert sunt întărite și de expertiza efectuată de expert și care a fost luată în considerare de către instanță, în care se arată că numita - a semnat pe propria răspundere planul parcelei atribuită de Comisia de fond funciar și că, în pofida amplasamentului consemnat în fișa suprafețelor întocmite de Comisia municipală de aplicare a Legii nr.18/1991, amplasamentul parcelei vânzătoarei - a fost translat spre strada - cu circa 10 metri, împrejurare efectuată de către societatea pârâtă SC"" SA nerespectând schița de puncte. În concluzie, suprafața ocupată de pârâta din terenul reclamanților este de 152,11.
Conform raportului de expertiză efectuat de exp., terenul aparținând reclamanților e în-, în cuprinsul referatului Comisiei municipale de fond funciar I se face referire la imobilul lui - din stradela - care nu se învecinează deloc cu terenul aparținând lui; nu exista nici un argument care să permită o legătură sau o confuzie între proprietatea lui C și moștenitorii din-.
Instanța a înlăturat concluziile rapoartelor efectuate de experții G și ca neîntemeiate. Expertul a arătat, în principal, că schița întocmită de numita este eronată doar pentru că la înscrierea proprietății reclamanților în cartea funciară era deja întocmită documentația pentru proprietatea numitei - și terenul era deja împrejmuit de către SC "" SA, argument ce nu poate fi valabil numai pentru acest aspect al existenței împrejmuirii și în plus fiind contrazis de cele deja reținute. Expertul a arătat că reclamanții au avut în proprietate numai suprafața de 358,39. aspect infirmat de actele dosarului analizate mai sus.
Având în vedere că în cauză s-a stabilit că pârâta ocupă suprafața de 152,11. din terenul reclamanților și nu 160. așa cum s-a arătat în cerere, instanța a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și netulburată posesie această suprafață de teren identificată și individualizată în anexa nr.11 din raportul de expertiză efectuat de expert; expertul a stabilit și linia de hotar între proprietățile părților ca fiind cea care unește punctele A-B conform planului de situație anexa nr.11 din același raport.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 875 din 7.07.2006, a respins apelul declarat de "" SA și a păstrat sentința judecătoriei.
Apelanta a fost obligată să plătească intimaților suma de 2600 lei(RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin titlul de proprietate nr.-/18.01.2002, numitei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500. teren situată în I,- având ca megieși la N- strada -, la -, la - - și la -. Conform fișei suprafețelor primite în proprietate nr.4925 terenul ce a făcut obiectul Legii nr.18/1991 are o lungime de 34,00 și o lățime de 14,70 ( fila 164 dosar fond).
Potrivit referatului întocmit de Primarul municipiului I ( fila 183 dosar fond) soluția de admitere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pentru suprafața de 500. s-a fondat pe următoarele acte: certificat eliberat de Arhivele Statului nr.1197/3.02.1998, certificat de moștenitornr.166/1998, act de donație autentificat sub nr.2366/13.06.1979, decizia nr.81/22.02.1979, cerere pentru deschiderea procedurii succesorale după -, certificat de moștenitor nr.250/1976 etc. Din analiza înscrisurilor reținute în cuprinsul referatului rezultă că acestea privesc 2 suprafețe distincte de teren, respectiv o suprafață de teren situată în I,- proprietatea numitului și o suprafață de teren situată în I,- proprietatea numitului. Totodată în timp ce prima suprafața de teren are o întindere de 500. cea de a doua suprafață are o întindere de doar 358,38.
Suprafața de 500. situată în I,- pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei -a fost conform certificatului nr.1197/3.02.1998 eliberat de Ministerul d e Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului, proprietatea lui. În matricola de clădiri și terenuri pe anii 1952 - 1954 pentru imobilul din- figurează numitul cu locuință și teren în suprafață de 500. valoarea clădirii fiind de 6570 lei. Tot relativă la imobilul din I,- este și adresa nr.3347/4.02.1997 a municipiului I - Serviciul din care rezultă, în urma verificării Registrului de rol funciar pe anii 1977 - 1979 că figurează înscris cu impozitul achitat integral. În același sens este și adresa nr.6347/27.04.1999 eliberată de Administrația Financiară a municipiului I conform căreia la adresa din I,- au figurat în evidențele fiscale și cu suprafața de 500. teren și imobil care a fost demolat. este descendenta de gradul Iad ecujusului, decedat la data de 26.08.1977, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr.166/13.07.1998.
Date relative la imobilul situat în I,- se regăsesc în cererea pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctei - ( decedată la data de 2.01.1976) și în certificatul de moștenitor nr.250/1976. Conform acestora ultimul domiciliu al defunctei - a fost în I,-. Din masa succesorală de pe urma defunctei - face parte imobilul situat în I,- compus din casă și terenul pe care este amplasată în suprafață de 1533,50. imobil ce a fost dobândit de defunctă prin moștenire de la părinții săi. Calitate de moștenitori ai defunctei au, soț supraviețuitor și, fiică.
Prin decizia nr.81/22.02.1979 Consiliul Popular al municipiului I, a acceptat donația oferită de privind suprafața de 358,38. teren situat în I,-. Ulterior, la data de 13.06.1979 sub numărul 2366 fost autentificat contractul de donație încheiat între pe de o parte și Statul Român reprezentat prin Consiliul Popular al Municipiului I, pe de altă parte având ca obiect suprafața de 358,38. situată în I,-. Chiar dacă în decizia nr.81/1979 și în contractul de donație nr.2366/1979 se arată că imobilul proprietatea numitului este situat în I,-, tribunalul a reținut că, în fapt, obiectul contractului de donație nu l-a putut constitui decât imobilul situat în I,-. Aceasta întrucât doar cu privire la acest din urmă imobil a dobândit calitatea de proprietar în baza certificatului de moștenitor nr.250/1976.
Or, la baza raporturilor civile stă principiul de drept conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.
Totodată, potrivit adresei nr.3316/21.01.2004 emisă de Primăria municipiului I - Direcția de Dezvoltare, verificându-se planurile cadastrale din 1954 s-a constatat că amplasamentele străzii - și a stradelei - sunt total diferite și prin urmare și amplasamentul terenului situat în- este total distinct de cel situat în-.
În aceste condiții este indeniabil că reconstituirea dreptului de proprietate numitei în baza disp. art.36 din Legea nr.18/1991 republicată s-a făcut în considerarea calității de proprietar a autorului său asupra suprafeței de 500. teren situată în I,-.
Suprafața de teren de 500,28. situată în I,-, parcela 1(2787/9) a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1394/24.04.2002 încheiat între în calitate de vânzătoare și căsătorită cu în calitate de cumpărătoare.
La rândul său apelanta - pârâtă SC""SA Iad obândit în proprietate suprafața de 500. situată în I,-,parcela 1(2787/6) în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.137/12.01.2000 și încheiat cu -. Acesteia din urmă i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr.-/5.07.1999. Potrivit fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 4056 și schiței anexe terenul în suprafață de 500.are o lungime de 34 și o lățime de 14,7 (filele 65 - 66 dosar fond).
-se obiectivelor stabilite pentru lucrările de specialitate efectuate în cauză de ing., G și analiza instanței se impune a fi raportată în aplicarea art.480 cod civil la exercitarea de către părțile în litigiu a atributelor posesiei și folosinței asupra suprafețelor de teren ce au făcut obiectul Legii nr.18/1991. Astfel, preluând critic concluziile rapoartelor de expertiză prezintă relevanță juridică respectarea de către părțile în litigiu a amplasamentelor stabilite cu ocazia punerii în posesie în aplicarea art.36 din Legea nr.18/1991, a persoanelor de la care a dobândit proprietatea prin acte de vânzare - cumpărare.
Reținându-se ca anodine susținerile apelantei relative la anterioritatea stabilirii dreptului de proprietate numitei - precum și la faptul că dl. expert a fost desemnat ca expert consultant, instanța a coroborat constatările și concluziile lucrărilor efectuate cu celelalte probe administrate în cauză.
Expertul a arătat că, urmare a execuției în anul 1978 căii ferate industriale cu ecartament lat, vechea stradă a - a fost deplasată spre nord, modificând astfel parcelele. Atunci când procedează la identificarea celor 2 parcele de 500. fiecare ce au făcut obiectul Legii nr.18/1991 dl. expert pleacă de la o premisă greșită și anume aceea că era îndreptățită doar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 358,38. ce a făcut obiectul donației din anul 1979. Reducerea suprafeței sale de la 500. la 358,38. ce a fost donată statului este explicată de expert tocmai prin deplasarea străzii ca urmare a căii ferate ce a fost executată în anul 1978. După identificarea suprafeței de teren de 358,38. în continuarea acesteia spre B-dul - expertul identifică suprafața de 500. cu care - a fost pusă în posesie tot în baza Legii nr.18/1991.
Datorită acestei situații atunci când s-a făcut punerea în posesie a numitei, neexistând spațiu pentru întocmirea fișei suprafețelor nr.4925 în mărime de 500. Serviciul de Amenajarea Teritoriului și cadastru din cadrul Primăriei municipiului I translează terenul proprietatea SC""SA spre nord spre taluzul B-dului -.
În același sens sunt și concluziile d-lui expert
În suplimentul la raportul de expertiză depus înaintea Curții de APEL IAȘI de d-nii experți și G, aceștia arată că aliniamentul sudic al proprietăților înspre b-dul - se afla situat la 18. de trotuarul bulevardului. Această suprafață este identificată ca taluz, fiind domeniu public.
Așa cum s-a arătat deja, pentru a se ajunge la concluziile reținute în lucrările efectuate de cei doi experți, ambii au plecat de la o premisă greșită respectiv aceea că terenul proprietatea lui este de doar 358,38. reducerea de la 500. explicând-o prin executarea căii ferate ce a determinat o translare a str. -.
Anexele nr.1 așa cum au fost ele întocmite de cei doi experți sunt în contradicție cu planul parcelar întocmit de Primăria municipiului I - Serviciul Amenajarea Teritoriului și Cadastru ( fila 257 dosar fond) din care rezultă că linia ce desparte parcelele 2787/9, 2787/7 de parcelele 2787/6, 2787/8 este o linie dreaptă. Or, în anexele nr.1 ( filele 78 și 138 dosar fond) limitele de hotar ale acestora sunt decalate.
Totodată lățimea taluzului în dreptul parcelei 2787/8 este cu mult mai mică decât lățimea taluzului în dreptul parcelei 2787/6. În planul parcelar arătat mai sus lățimea taluzului este într-o ușoară creștere însă în sens invers dinspre parcela 2787/6 înspre parcela 2787/8.
Alături de acestea, tribunalul a avut în vedere ca vechea proprietate a numitului - autorul lui - avea o întindere de 500. iar în baza Legii nr.18/1991 fiicei lui, în calitate de moștenitor legal, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceeași suprafață ( suprafață ce are o lungime de 34,00 și o lățime de 14,7m).
Acestea sunt motivele pentru care concluziile experților și G nu au putut fi primite.
Expertiza efectuată de ing. are în vedere atât distincția existentă între strada - și stradela - cât și planul parcelar al Primăriei municipiului I care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate în baza Legii nr.18/1991. Identificarea suprafețelor de teren de 500. fiecare a respectat și fișele suprafețelor primite în proprietate nr.4925 și 4056.
A arătat d-l expert că, din fișa suprafețelor nr.4056 anexă la Ordinul nr.96/16031/1999 a Prefecturii Județului I prin care i se atribuie lui - suprafața de 500. rezultă că taluzul are o lățime de 5 măsurată grafic la scara planului.
În raport de planul parcelar al Primăriei municipiului I (anexa nr.7 la lucrarea efectuată de ing. ) limita sudică a parcelelor 4056 (CAT -) și 4080 (CAT 2787/8) care constituie proprietatea SC "" SA I este formată din segmentele 5 - 6 și 6 - 7 decalate cu puțin față de linia dreaptă dar amândouă fiind limitrofe cu b-dul -. - sudică a parcelelor 4925 (CAT 2787/9) și 4117 (CAT 2787/7) o constituie aliniamentul care este format de o linie continuă ce separă parcelele proprietatea de proprietatea SC""SA
În conformitate cu toate planurile de punere în posesie cât și cu realitatea din teren, a arătat expertul că taluzul b-dului - are o lățime în plan orizontal de 5 - 7 iar terenurile cu care T și - au fost puși în posesie (parcelele 4080 și 4056) încep de la baza taluzului.
Constatările expertului găsindu-și justificare atât în fișele suprafețelor primite în proprietate și care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate în conformitate cu Legea nr.18/1991 cât și în planul parcelar al Primăriei municipiului I, concluziile raportului de expertiză se impun în considerarea întregului material documentar care a stat la baza efectuării lui.
Chiar dacă s-ar reține așa cum susțin d-nii experți, G că, urmare a sistematizării a avut loc o translare a str. -, situația din teren, astfel cum a fost reținută ea de d-l expert, permis ca atunci când s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate și la punerea în posesie a foștilor proprietari suprafețele lor să fie respectate atât ca întindere cât și ca amplasament.
Așa cum în mod corect a reținut Judecătoria Iași, hotarul dintre parcelele în litigiu îl constituie linia ce unește punctele A și B (anexa nr.11 la raportul de expertiză) fiind situat la 34 de str. -. Astfel apelanta - pârâtă SC "" SA I ocupă o suprafață de 152,11. din terenul proprietatea reclamantei - intimate delimitată de punctele 9-10-B-
"" SRL a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 5 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că recurenta a fost constituită inițial ca societate pe acțiuni, însă, pe parcursul soluționării cauzei, s-a transformat în societate cu răspundere limitată, aspect ce a fost adus și la cunoștința instanței, care a trecut-o pe citativ ca
Însă, tribunalul s-a pronunțat în contradictoriu cu "" și nu cu "", astfel că decizia recurată este lovită de nulitate absolută.
Susține recurenta că ea și-a schimbat unul din elementele de identificare - parte componentă a capacității sale civile - având același rol și natură cu numele persoanei fizice, iar pronunțarea dispozitivului în raport de o persoană juridică ce nu mai există are semnificația nepronunțării instanței față de partea care investit-
Învederează recurenta că tribunalul i-a încălcat dreptul constituțional la apărare și principiul contradictorialității, deoarece a rămas în pronunțare fără să pună în discuția părților necesitatea atașării vreunui dosar, însă a atașat dosarul nr. 16434/99 al Judecătoriei Iași în care ea nu a fost parte și, deci, acesta îi este necunoscut și neopozabil.
Recurenta consideră că, prin reținerea ca probe în justificarea soluției a unor documente aflate într-un dosar în care nu a figurat ca parte și inexistente la dosarul cauzei, vătămarea este evidentă, fiind înfrânt dreptul constituțional la apărare și principiul contradictorialității.
Recurenta afirmă că concluzia instanței de apel se bazează aproape în exclusivitate pe documentele existente în dosarul care a fost atașat după închiderea dezbaterilor, precum și pe combaterea expertizei - fără ca aceasta să analizeze comparativ cele două titluri de proprietate.
Apreciază recurenta că tribunalul a analizat, practic, numai titlul de proprietate al numitei, fără a avea în vedere criticile concrete pe care ea le-a adus sentinței judecătoriei, respectiv împrejurarea că atât ea, cât și reclamanții nu dețin în proprietate integral suprafețele de teren cumpărate.
De asemenea, tribunalul a reținut greșit că expertizele și ar fi plecat de la o premisă greșită și anume aceea că ar fi îndreptățită doar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 358,38. și că reducerea suprafeței acesteia de la 500. la 358. teren ar fi fost explicată prin deplasarea străzii ca urmare a construirii căii ferate industriale cu ecartament lat.
recurenta că, prin criticile formulate în apel, ea nu a contestat îndreptățirea numitei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 500. teren, ci a arătat că această suprafață de teren nu mai există în fizic, nefiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament tocmai ca urmare a execuției, în anul 1978, căii ferate industriale ce a deplasat strada - spre sud.
Recurenta afirmă că proprietatea -, și, respectiv, a sa respectă vechiul amplasament și nu a fost afectată de planul de sistematizare, iar concluziile tribunalului, conform căreia planul parcelar al Primăriei Municipiului I, care ar fi stat la baza titlurilor de proprietate este în contradicție cu anexele nr. 1 la rapoartele de expertiză întocmite de experții tehnici și este greșită întrucât acest plan parcelar este greșit în ceea ce privește proprietatea, urmare a execuției căii ferate industriale în anul 1978.
Intimații și - au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece omisiunea instanței de a redacta în cuprinsul hotărârii modificarea denumirii societății apelante constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată, conform art. 281 Cod procedură civilă.
Învederează intimații că nici critica referitoare la atașarea dosarului n 16434/99 al Judecătoriei nu este întemeiată, deoarece în, dosarul nr. 5172/2004 al Curții de APEL IAȘI, recurenta a făcut numeroase referiri la dosarul atașat, iar tribunalul a procedat la atașarea dosarului judecătoriei pentru a verifica susținerile recurentei din apel.
Totodată, susțin intimații, că soluția tribunalului nu se întemeiază pe înscrisuri ce nu-i sunt cunoscute, deoarece înscrisurile respective au fost depuse de ei la instanța de fond, iar experții le-au reținut în lucrările de specialitate efectuate în cauză.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 26.01.2007, Curtea a procedat, la cererea recurentei, la suspendarea judecării recursului, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea cauzei ce avea ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr. - din 18.01.2002 emis în beneficiul numitei și a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între aceasta și reclamanții -intimați din speța dedusă prezentei judecăți.
Cauza a fost repusă pe rol, la cererea intimaților, la data de 12.12.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la susținerile părților, la ansamblul materialului probator administrat în cauză și la prevederile legale incidente, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Prin cererea cu care au investit instanța de fond, reclamanții și au chemat în judecată pârâta "" pentru a se dispune obligarea acesteia de a le lăsa în proprietate suprafața de aproximativ 160. teren, situată în I,-.
Judecătoria Iașia pronunțat sentința civilă nr. 4696 din 17.05.2004 în contradictoriu cu această pârâtă, iar cererea de apel împotriva hotărârii instanței de fon daf ost formulată de "" SA
La termenul de judecată din 19.05.2006, avocatul apelantei a învederat tribunalului că aceasta și-a schimbat forma de organizare din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată.
Urmare acestei precizări, apelanta a fost înscrisă pe citativul încheierii din 19.05.2006 (fila 13 dosar apel) cu noua denumire, SC "" SRL, fiind menționată cu denumirea actuală (determinată de modificarea formei de organizare) și în încheierile ulterioare.
Prin decizia recurată, tribunalul a respins, însă, apelul declarat de "" SA
Împrejurarea că instanța de apel a avut în vedere denumirea inițială a apelantei -recurente nu poate avea, însă, semnificația nepronunțării în raport de partea care a investit-
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Curtea apreciază că sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.
Astfel, în prezenta cauză, con semnarea în dispozitivul deciziei atacate a denumirii inițiale a apelantei "" SA și nu a denumirii din momentul pronunțării - "" SRL constituie o greșeală de mică importanță, strecurată în hotărârea tribunalului și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, atât timp cât, pe tot parcursul judecării apelului, ea a fost menționată cu denumirea corespunzătoare formei de organizare. Raportat la cele expuse, Curtea reține că eroarea strecurată în dispozitivul deciziei tribunalului cu privire la denumirea actuală a apelantei -recurente poate fi îndreptată pe calea procedurii instituite de art. 281 Cod procedură civilă și nu pe calea recursului care are ca obiect verificarea legalității hotărârii pronunțate în apel.
Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea de către tribunal a dreptului la apărare al "" SRL, și a principiului contradictorialității în procesul civil.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea reține că apelanta a fost asistată de avocat pe tot parcursul judecării apelului, acesta formulând concluzii orale cu privire la calificarea căii de atac exercitate, în raport de valoarea terenului revendicat.
De asemenea, Curtea constată că judecata apelului a fost amânată la cererea avocatului apelantei, care a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță la termenul de judecată din 9.06.2006, iar la dezbaterea în fond a apelului, avocatul "" a prezentat atât concluzii orale cât și scrise.
Este adevărat că tribunalul a procedat la atașarea dosarului nr. 16434/1999 al Tribunalului Iași după ce a rămas în pronunțare asupra apelului declarat de "" SRL, însă atașarea acestui dosar nu a fost de natură a-i produce recurentei vreo vătămare, în sensul art. 105 Cod procedură civilă.
Concluzia Curții este determinată de împrejurarea că, prin motivele de apel, SC "" SRL Iaf ăcut referiri detaliate la circumstanțele în care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, pe cale judiciară, numitei (filele 10 -11 dosar nr. 5172/2002 al Curții de APEL IAȘI ).
Așa cum au susținut și intimații prin întâmpinare, dosarul judecătoriei, care avea ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul numitei pentru terenul din litigiul dedus prezentei judecăți, a fost atașat de către tribunal tocmai pentru a se verifica motivele de apel invocate de pârâta -apelantă.
Soluția instanței de apel este întemeiată pe probele administrate în această cauză de către părțile litigante, tribunalul expunând pe larg argumentele pentru care s-a sprijinit, în pronunțarea deciziei recurate, pe expertiza efectuată de expertul tehnic, precum și cele pentru care a înlăturat lucrările de specialitate întocmite de experții tehnici G și.
Motivarea hotărârii tribunalului este amplă, convingătoare, bazându-se pe probele administrate în prezenta cauză și conducând în mod logic la soluția din dispozitiv.
Astfel, prin expunerea detaliată a motivelor care au determinat luarea în calcul a uneia dintre expertizele tehnice de individualizare a terenurilor părților și înlăturarea celorlalte lucrări care aveau aceleași obiective, tribunalul, practic, a procedat la o comparare a titlurilor de proprietate opuse de părți argumentându-și convingerea referitoare la faptul că titlul reclamanților -intimați este preferabil celui al pârâtei - apelante.
Criticile recurentei privind aprecierea greșită a tribunalului atunci când a ales ca relevantă expertiza întocmită de expertul tehnic și a înlăturat pe cele efectuate de experții G și, precum și cele referitoare la eroarea în care s-a aflat instanța de apel în ceea ce privește interpretarea planului parcelar întocmit de Primăria Municipiului I constituie aspecte ce vizează netemeinicia deciziei recurate și nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000.
Mai mult, Curtea constată că aceste critici, care priveau, în esență, vechiul amplasament al proprietății numitei, cea care a vândut terenul reclamanților -intimați și, au rămas fără obiect ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 13543 din 20.11.2007 a Judecătoriei Iași, - opozabilă recurentei - care a statuat, cu putere de lucru judecat, că punerea în posesie a fostei proprietare s-a realizat, atât ca întindere, cât și ca amplasament, cu respectarea legii.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 5 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, urmând a respinge recursul declarat de "" SRL, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a din același cod.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta - aflată în culpă procesuală - va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "" SRL I împotriva deciziei civile nr. 875 din 7.07.2006 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Liliana Palihovici, Georgeta
