Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 451R
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă SC FILA SRL împotriva deciziei civile nr. 1706/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.10.2009 și la data de 29.10.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Princerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 5096/2000, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Salon Fila SRL, solicitând instanței evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 1 și daune cominatorii 83 USD pe zi întârziere.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului în litigiu, iar pârâta ocupă imobilul în mod abuziv deși a încetat contractul de asociere în participațiune pe care l-a încheiat cu Reclamantul a mai precizat că prin această ocupare abuzivă i se creează un prejudiciu grav, deoarece la 21.02.2000 a încheiat un contract de promisiune de închiriere cu Computer International SRL.
La 17.04.2000 pârâta SC Salon Fila SRL a formulatcerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la 500.000.000 lei despăgubiri pentru reparațiile și îmbunătățirile efectuate, precum și acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea despăgubirilor.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că în anul 1994 pârâta-reclamantă a încheiat un contract de asociere în participațiune cu și a efectuat toate lucrările de reparații și îmbunătățire la care s-a obligat, având conform art. 4 din contract dreptul la prelungirea termenului stipulat în contract. Pârâta-reclamantă a susținut în cererea sa că în situația în care reclamantul-pârât nu va fi obligat la plata acestor despăgubiri, se va înregistra o îmbogățire fără justă cauză a acestuia din urmă, deoarece lucrările efectuate au adus un spor de valoare imobilului.
Reclamantul-pârât a formulatîntâmpinarefață de cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, deoarece față de obiectul contractului de asociere dintre pârâta-reclamantă și, toate îmbunătățirile urmau să fie preluate de la expirarea contractului, așa încât pârâta-reclamantă nu are nici un drept să solicite reclamantului-pârât contravaloarea acestor lucrări și, prin urmare, cererea privind dreptul de retenție nu are suport.
Reclamantul-pârât a precizat că lucrările efectuate de pârâta-reclamantă sunt strâns legate de obiectul de activitate al acesteia, frizerie-coafură, și prin urmare nu pot fi considerate lucrări de conservare și îmbunătățiri utile și necesare, lucrările efectuate pentru amenajarea spațiului ca salon de coafură, deoarece desfășurarea unei asemenea activități impune dotarea spațiului cu un anumit tip de instalații.
În ceea ce privește susținerile din cererea reconvențională referitoare la dreptul de prelungire a contractului de asociere, reclamantul-pârât a învederat că față de art. 1525 al. 2.civil, asocierea încetează prin pierderea lucrului atunci când doar folosința a fost pusă în comun, or, în speță nu mai deține acest imobil.
Prinsentința civilă nr. 6472/15.07.2002Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante în ceea ce privește cererea reconvențională, respingând-o ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis în parte cererea principală; a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul situat în B,-, sector 1; a luat act că reclamantul-pârât a renunțat la capătul 2 de cerere referitoare la daunele pe zi întârziere și a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 6472/27.04.1999 a Judecătoriei Sector 1 B, reclamantului-pârât i s-a restituit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, fiind pus în posesie conform procesului-verbal de predare-primire nr. 30099/27.01.2000 și a Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 1851/13.12.1999.
S-a mai reținut că în imobilul din-, sector 1, care aparține reclamantului-pârât, își desfășoară activitatea SC Salon Fila SRL, conform unui contract de asociere încheiat cu la 17.03.1994. Contractul de asociere nr. 60/17.03.1994 a fost încheiat pe o durată de 5 ani, obligația pârâtei-reclamante era să efectueze o serie de lucrări de restaurare, consolidare, reparare și modernizare a spațiului în suprafață de 54,76. pe cheltuiala proprie, aceste lucrări urmând să fie preluate de la încetarea contractului.
Față de aceste prevederi contractuale rezultă că lucrările de îmbunătățire efectuate de pârâta-reclamantă au creat un spor de valoare a bunului, spor de valoare care, însă a intrat în patrimoniul conform contractului de asociere, așa încât pârâta-reclamantă nu are nici un drept să solicite aceste sume. Efectuând aceste lucrări, pârâta și-a executat o obligație contractuală asumată fată de cocontractanta conform contractului de asociere nr. 60/1994, iar preluarea imobilului îmbunătățit de către reclamanta-pârâtă nu micșorează patrimoniul pârâtei-reclamante, ci eventual pe cel al, care ar fi urmat să profite de aceste îmbunătățiri.
Patrimoniul pârâtei-reclamante nu suferă nici o modificare prin preluarea de către reclamantul-pârât a imobilului îmbunătățit, deoarece în contrapartidă pentru executarea acestor lucrări de consolidare, amenajare, etc. a avut, conform contractului de asociere, dreptul să folosească spațiul pus la dispoziție de în imobilul din-, sector 1,
Contractul de asociere nr. 60/17.03.1994 a expirat la 17.03.1999 conform clauzelor contractuale și nu se poate considera prelungit, deoarece conform art. 1525 al. 2.civil, contractul de asociere încetează prin pierderea lucrului atunci când doar folosința acestuia a fost pusă în comun, ieșirea imobilului din patrimoniul și trecerea în patrimoniul reclamantului pârât echivalează cu pierderea bunului, deoarece nemaiavând în patrimoniu dreptul de proprietate asupra acestui spațiu, nu mai există obiectul contractului de asociere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din 07.02.2003 Tribunalul a dispus reunirea la cauza prezentă a dosarului nr. 10957/2002 al Judecătoriei Sector 1 B (dosar nr. 299/2003 al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă), constatându-se litispendența.
Prindecizia civilă nr. 1706/22.12.2008pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
În primul motiv de critică, apelanta-pârâtă a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că hotărârea judecătorească care reprezintă titlul de proprietate al reclamantului nu este definitivă. Criticile sunt nefondate. Astfel cum judicios a susținut intimatul-reclamant în întâmpinare, titlul de proprietate îl constituie sentința civilă nr. 6472/27.04.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 22805/1998, iar faptul că printr-o cerere ulterioară s-a solicitat îndreptarea unor erori materiale strecurate în cuprinsul acestei hotărâri, nu este de natură a înfrânge puterea de lucru judecat a acesteia, având în vedere limitele impuse prin dispozițiile art. 281.proc.civ.
O altă critică a vizat respingerea cererii reconvenționale prin care s-a solicitat contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active, deși cererea principală a fost judecată în continuare în contradictoriu cu pârâta.
Tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1851/13.12.1999 Primarul General al Municipiului Bad ispus restituirea imobilului către reclamant. Din contractul nr. 60/17.03.1994, a rezultat că între pârâtă și a fost încheiat un contract de asociere pentru restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea imobilului. Potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001 republicată, despăgubirile pentru îmbunătățirile aduse imobilului, sunt datorate diferențiat de către stat, ori fostul proprietar, după cum imobilul a fost preluat cu titlu ori fără titlu, însă aceste dispoziții nu sunt incidente, atâta timp cât îmbunătățirile au fost efectuale în baza unor raporturi contractuale. În această ipoteză, contravaloarea este datorată de către în baza contractul nr. 60/17.03.1994, iar nu de către reclamant.
Cum reclamantul nu este titularul obligației, este evident că acesta nu are calitate procesuală pasivă pe cererea reconvențională, nici pe capătul de cerere privind plata contravalorii îmbunătățirilor și nici pe cel privind recunoașterea dreptului de retenție, drept real care constituie o garanție recunoscută creditului acestei obligației, însă numai împotriva debitorului ei. Or, reclamantul nu este debitorul obligației principale. Admiterea acestei excepții nu presupune în nici un caz lipsa calității procesuale active a reclamantului, ori aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe cererea principală, care are ca obiect evacuarea, deoarece pe această cerere, calitate procesuală activă are persoana care pretinde că este proprietarul imobilului, iar calitate procesuală pasivă persoana care ocupă imobilul fără drept. Cum reclamantul pretinde că pârâta ocupă imobilul fără a justifica un drept locativ, este indubitabil că acesta are calitate procesuală pasivă pe cererea principală.
Împotriva acestei decizii, pârâtă a declaratrecursîn termen legal, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5 Cod Procedură civilă, s-au arătat în esență, următoarele:
Instanța nu a observat că intimatul - reclamant nu arecalitatate procesual activă, excepție de ordine publică, pe care instanța trebuie să o admită motivat de faptul că acesta nu a depus acte doveditoare pentru identificarea spațiului ce face obiectul evacuării. Sentința civilă invocată ca titlu de proprietate, identifică doar o adresă poștală, respectiv "Bd. - nr.35, fostă - - nr.8".
Recurenta a precizat că reclamantul împreună cu G au formulat o acțiune civilă prin care au solicitat în baza art.480 civ. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B:
1. "lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie către proprietari ai terenului în suprafață de 893,36 mp, și a construcțiilor aflate pe teren și anume casa din- (fostă-) și casa din- (fostă-), ambele case făcând corp comun ca un singur imobil, imobil situat pe.
2. ieșirea din indiviziune între reclamant ( ) și numitul, cu privire la imobilul în cauză, luând act de înțelegerea părților cuprinsă în tranzacția încheiată, care va fi consfințită."
În data de 20.04.1999 cei doi au redactat o Tranzacție și au depus-o în dosarul civil nr.22805/1998, pentru ca instanța să ia act de voința părților, iar prin sentința civilă nr.6472/27.04.1999 a Judecătoriei Sector 1, instanța a admis acțiunea reclamanților, dispunând în primul capăt de cerere, obligarea pârâtului să restituie reclamanților în deplină proprietate imobilul format din teren în suprafață de 893,36 mp, și construcții, situat în-." Ulterior, prin încheierea din data de 07.09.1999 pronunțată în același dosar, instanța a dispus rectificarea dispozitivului sentinței civile nr. 6472/27.04.1999, în sensul menționării în alineatul 2 și că imobilul supus restituirii se află la fosta adresă - - nr.8, sector 1, B". Totodată, instanța a luat act de Tranzacția prin care cei doi s-au înțeles "cu privire la ieșirea din indiviziune referitoare la imobilul situat în B-, sector 1".
Pe de altă parte, recurenta-pârâta a încheiat contract de asociere în participațiune nr.60/17.03.1994 cu Consiliul Local al Municipiului B, în urma unei licitații pe care a câștigat-o, pentru folosirea spațiului în suprafață de 54,76 mp, situat la adresa poștală-, sector 1. Acest spațiu a fost în folosința Cooperativei încă din anul 1963, fiind denumit "Unitatea nr.19" și se afla la adresa poștală-. De la, l-a preluat prin contract Fila (asociată unică la FILA ), în calitate de membră cooperatoare, respectiv "Unitatea nr.19" care de asemenea figura la adresa poștală-. La momentul participării la licitație și a încheierii contractului de asociere cu Consiliul Local al Municipiului B, spațiul în cauză era identificat cu adresa poștală- fost - nr.1. S-a precizat că pârâta a folosit în mod util spațiul în cauză, conform contractului de asociere în participațiune și a desfășurat activități comerciale cu specific coafură, cosmetică, manichiură, pedichiură, plătind chiria stabilită prin contract.
Acest imobil, nu a purtat niciodată adresa poștală - - nr.8, iar titlul de proprietate al intimatului - reclamant, respectiv sentința civilă nr.6412/24.04.1999 privește imobilul de la adresa- care în trecut a purtat adresa poștală - - nr.8 și nu str. - nr.1.
În prezent la adresa- se află un imobil care conține două unități locative, respectiv:
1. imobilul pretins de intimatul - reclamant care în trecut a purtat adresa poștală - - nr.8 și care provine de la autorul, așa cum rezultă din sentința civilă invocată de acesta, și
2.imobilul deținut de recurenta-pârâtă, care în trecut a purtat adresa poștală- și care provine de la, conform sentinței civile nr.1808 din anul 1952.
Această situație de fapt și de drept, demonstrează lipsa de identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului afimat, ceea ce implică lipsa calității procesuale active a reclamantului pentru promovarea acțiunii de evacuare.
S-a mai menționat că la intersecția actualului Bulevard - cu - - se află un imobil compus din mai multe clădiri, construite în timp de diferiți proprietari și cu mai multe căi de acces, dar datorită arhitecturii deosebite inițiale, toate corpurile construite ulterior au menținut în majoritate aceeași arhitectură pentru a crea aparența unui singur imobil. Astfel, la actuala adresă poștală Bd. - se află mai multe imobile, care în trecut au avut adrese poștale diferite, provenind de la diferiți proprietari, fiind unități locative distincte.
Deasemena pe cealaltă latură, respectiv în - -, în prezent, se află adresa poștală-, unde deasemenea se găsesc mai multe unități locative.
Instanța a restituit pârâților imobilul situat la adresa B-dul - 35 cu completarea ulterioară că imobilul se află la fosta adresă-. Dacă ar fi considerat că există identitate între actuala adresă- și actuala adresă bd. - nr.35, atunci imobilul supus restituirii și apoi partajării ar fi trebuit să fie identice, respectiv instanța ar fi trebuit să restituie reclamanților imobilul cuprins la cele două adrese poștale în prezent și nu doar imobilul de la- fostă adresă - 8, iar obiectul Tranzacției de asemenea ar fi trebuit să fie imobilul cuprins la cele două adrese poștale în prezent și nu actuala adresă - 8 fără nici o referire la - 35.
Chiar dacă se consideră că obiectul tranzacției a fost imobilul situat în prezent la nr. poștal - 35, instanța a făcut reconstituirea dreptului de proprietate fără o identificare a imobilului pe baza de expertiză care să stabilească exact întinderea acestuia și vecinătățile, fapt care a permis includerea abuzivă în tranzacție și a spațiului "coafură - frizerie".
Comparând aceste informații cu actele depuse de intimatul reclamant în dosarul de revendicare, și având în vedere lipsa unei expertize efectuate în dosar care să identifice imobilul în ceea ce privește suprafața și vecinătățile, rezultă cu certitudine că imobilul situat în prezent la nr.35 pe bd. - "fost-", asupra căruia instanța a dispus restituirea nu este unul și același cu imobilul situat în prezent la adresa bd. - nr.35, imobil din care se solicită evacuarea subscrisei.
Sentința civilă invocată de reclamant ca titlu de proprietate identifică doar o adresă poștală, respectiv "bd. - nr.35, fostă - - nr.8", iar intimatul - reclamant nu a depus la dosar nici un titlu de proprietate pentru imobilul situat la adresa bd. - nr.35 - fostă Str. - nr.1.
Este evident că în lipsa unui titlu de proprietate al reclamantului pentru imobilul situat la adresa bd. - nr.35 - fostă Str. - nr.1, nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, ceea ce implică lipsa calității procesuale active a reclamantului, aceasta constituind o excepție pe care instanța de apel trebuie să o admită.
Din adresele nr- și nr- ale Primăriei Municipiului B - Serviciul, rezultă că "artera de circulație care poartă denumirea - - a purtat următoarele denumiri: - - -, - ", iar.imobilul care portă adresa - - nr.8, la nivelul anului 1948 purta adresa - - nr.8."
Din adresa nr- a Primăriei Municipiului B - Serviciul, în ceea ce privește imobilul care poartă nr.35 pe Bd. -, a purtat următoarele adrese:
a)nr.63 pe str. - de la nivelul anului 1890,
b)nr. 63 pe str. - până la nivelul anului 1925,
c)nr.59 pe str. -, de la nivelul anului 1925,
d)nr. 1 pe str. -, la nivelul anului 1948,
e)nr. 1 pe str. - -, până la nivelul anului 1988,
f)nr.35 pe B-dul -, de la nivelul anului 1988.
Dealtfel, din istoricul numerotării străzilor - - și str. - comunicate de Primăria B Serviciul prin adresa nr.9610/23.06.2006, rezultă că la nivelul anului 1948 la adresa - - 8 (fostă - nr.8) figurează "ing. " NUMAI la parter, corpul A, apartamentul nr.1, iar la apartamentul 2 și 3 figurează alte persoane.
În același timp, la adresa din- (fosta-) figurează:
- la apartamentul nr.1 este prăvălie - parter - coafor; (transformat de C )
- la apartamentul nr.2 este prăvălie + locuință - parter debit (transformat de C )
- la apartamentul nr.3 este prăvălie - parter - debit pâine (transformat de C )
- la apartamentul nr.4 este locuință - parter; (construit de C )
- la apartamentul nr.5 este locuință - etaj (construit de C )
Conform aceleiași comunicări a Serviciului,- devine ulterior- și ulterior din anul 1988 devenit-.
Deasemenea conform Borderoului populației din 1948 45 ani (cel născut în 1902) figurează împreună cu soția sa, fiul și menajera, în-.
Niciodată, conform niciunei evidente, imobilul din - - nr. 8 nu s-a numit - 35 sau - nr. 1.
Așadar, moștenirea lui cuprindea numai un apartament (parter) situat în imobilul care se află în prezent la adresa - - nr.8, care a fost - -, imobil care diferă de imobilul aflat în prezent la adresa- care în trecut a fost - - nr.1 și anterior- Acest imobil de la - nr.1 a aparținut într-adevăr familiei la nivelul anilor 1940, dar din anul 1948, acest imobil a intrat în proprietatea altor persoane, de la care ulterior l-a preluat statul prin Hotărâre Judecătorească de la - prin sentința civilă în anul 1952 imobilul situat în-, pentru neplata impozitului aferent anilor 1949 -1951.
Un alt motiv pentru admiterea excepției, este:
Sentința civilă care constituie titlul intimatului reclamant, a fost pronunțată de instanță în baza Decretului nr.92/1950, în care, la poziția 7520 din Anexa figurează cu imobile naționalizate " ", despre care intimatul reclamant a pretins în acel dosar că este autorul său în calitate de bunic și autorul lui în baza unui testament.
La poziția 7520 din Anexa la Decretul nr.92/1950, figurează persoana " " cu imobile naționalizate, fără a se specifica alte date de identificare a titularului imobilelor naționalizate.
Este relevant faptul că între autorii celor doi, se află două persoane care poartă numele de, respectiv născut în anul 1857 și fiul său născut în anul 1902 și pe care îl moștenește fi baza unui testament, doar și nu intimatul reclamant.
Opinia recurentei-pârâte este că la poziția 7520 din Anexa la Decretul nr.92/1950 nu figurează bunicul născut în anul 1857, pe care l-ar moșteni și intimatul reclamant în calitate de nepot așa cum a pretins și în sentința civilă pretinsă ca titlu în evacuare, deoarece:
- În anul 1932, după decesul bunicului născut în anul 1857, un controlor de pe lângă Administrația Financiară a capitalei sector 1, face inventarul activului și pasivului succesoral în vederea impozitării moștenitorilor.
- Cu această ocazie se întocmește procesul verbal din data de 19.11.1932, și se constată că de pe urma defunctului născut în anul 1857, au rămas 3 imobile, respectiv: 1) - - nr.2 cu str. - - B; 2)- - S; 3)str. - - nr.79 -
- În anexa la Decret la poziția 7520 pe lângă imobilul din - - nr.8 (fostul - - 2) mai figurează următoarele imobile:
-- - B,
-- - B
-- -
- Comparând cele două evidențe, se observă că în enumerarea din anul 1950 apar în plus față de enumerarea din anul 1932 două imobile în B, respectiv- și-.
- se conturează concluzia logică, că dacă în decretul de naționalizare din 1950 figurează bunicul născut în anul 1857 și decedat în 1931, așa cum pretind învinuiții, înseamnă că după deces, în patrimoniul bătrânului au mai intrat două imobile, ceea ce în sistemul nostru de drept este absolut imposibil.
Este evident că în anexa la decret nu poate fi bătrânul decedat în 1931 pentru că nu putea, mort fiind, să mai cumpere cel puțin încă două imobile în B (- 9 și - - 64), ci în decret, figurează fiul său născut în anul 1902.
Și această situație demonstrează lipsa calității procesual active a intimatului reclamant, deoarece născut în anul 1902 este moștenit doar de.
În ceea ce priveștecererea reconvenționalăs-a susținut că aceasta este întemeiată, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, precum și a expertizei efectuate în cauză.
Motivarea instanței de apel în sensul că îmbunătățirile aduse imobilului de către recurentă fac obiectul unor relații contractuale, iar contravaloarea acestora este cel mult datorată de către, sunt nefondate, deoarece, clauzele contractuale vizau ipoteza în care contractul nu era reziliat, iar recurenta continua sa beneficieze de folosința imobilului.
Or în situația dată, intimatul reclamant s-a subrogat în drepturile -ului, iar la acest moment beneficiază în mod nejustificat și nemeritat de aceste îmbunătățiri, îmbogățindu-se fără o justă cauză.
. fără justă cauză a intimatului reclamant se realizează în detrimentul și în paguba recurentei prin aceea că este lipsită de beneficiul folosinței spațiului.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
1. Invocând ca excepție de ordine publică, lipsa calității procesuale active a reclamantului în acțiunea principală, recurenta-pârâtă susține considerente referitoare la identificarea spațiului situat în B,-, sector 1, ce face obiectul evacuării.
Verificând titlul de proprietate al reclamantului, Curtea constată că acesta este reprezentat de sentința civilă nr. 6472/27.04.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 22805/1998, prin care acestuia i s-a restituit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, punerea în posesie realizându-se prin procesul-verbal de predare-primire nr. 30099/27.01.2000 întocmit în baza Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 1851/13.12.1999.
Practic, dezvoltând argumente cu privire la istoricul adreselor poștale și numerotărilor imobilului în litigiu, compunerea construcției și numele proprietarilor, recurenta-pârâtă tinde în această fază procesuală, la contestarea titlului intimatului-reclamant, prin deschiderea dezbaterilor ce au făcut obiectul unei soluționări irevocabile anterioare. Nu pot fi primite argumentele susținute în acest sens, fără înfrângerea autorității de lucru judecat.
Obiectul evacuării pentru lipsă de titlu, este limitat la verificarea suprapunerii între titlul reclamantului și imobilul ocupat de către pârâtă. Cum în speță, suprapunerea este dată de identitatea adresei poștale actuale, este inoportună și inoperantă derularea unui raționament care a interesat fondul unei alte judecăți irevocabile. O atare verificare este specifică unei analize pe fondul cauzei prin compararea de titluri, asupra căreia instanța nu a fost învestită în cadrul procesual prezent.
2. Cât privește modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-pârâte (în solicitarea de despăgubire pentru reparațiile și îmbunătățirile aduse imobilului, cu acordarea unui drept de retenție până la recuperarea acestora), Curtea constată că ipoteza de nereziliere a contractului de asociație în participațiune cu, presupune o continuare a folosinței imobilului de către recurentă, fără contestarea dreptului.
Or, în speță, contractantul a notificat recurenta la 27.01.2008, despre încetarea relațiilor contractuale, potrivit expirării duratei convenției, nefiind operantă subrogarea reclamantului în obligațiile, care să o situeze într-un raport juridic obligațional derivând din legitimitatea continuării unor relații contractuale, asumate de antecesorul dreptului de proprietate.
Ca atare, decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza disp. art. 274 Cod pr. civilă, va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC FILA SRL împotriva deciziei civile nr. 1706/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în sumă de 2500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red./ Tehnored. / 2 ex.
Judecători apel: Secția a IV-a civilă:,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
