Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 460/2009-
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 167 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1142/LM/2008 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1142/LM/2008 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fostadmisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a fost obligată intimata să-i recalculeze pensia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/28.03.2008 fost recalculată pensia contestatorului, iar stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani conform Legii nr. 19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, s-a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față CFR
Art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul de muncă al contestatorului, în speță, manevrant vagoane în cadrul CFR (personal din siguranța circulației), încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 5 din Legea nr. 226/2006 prevede că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat activitate în condiții speciale în domeniul siguranței circulației timp de 27 de ani 8 luni și 9 zile astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 3 din Legea nr. 226/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bai nvocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza prevederilor Legii nr. 3/1977.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond este în eroare cu privire la interpretarea articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu ar fi cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă pentru bărbați la 30 ani și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, conform articolului 43 aliniatul 3 coroborat cu articolul 20 litera b din Legea nr. 19/2000.
Mai arată că instanța face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I sau a II-a de muncă).
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 aliniatul 1 punctele 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citat, intimatul contestator nu a depus întâmpinare la dosar, iar în ședința publică din 16.03 2009 solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. -/03.12.1991, în baza Legii nr. 3/1977, începând cu 01.09.1991, acesta realizând o vechime în muncă de 27 ani 08 luni și 04 zile în grupa I de muncă și 04 ani 10 luni și 06 zile în grupa a III-a de muncă.
Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate prin decizia cu același număr din 31.08.2005, 14.12.2007 și din 24.03.2008, în temeiul OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 coroborat cu HG nr. 1550/2004 și HG nr. 733/2005, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Sigur că la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, și anume Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006 emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiile consacrate prin actele normative de evaluare - principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii și principiul potrivit căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Activitatea desfășurată de contestator se circumscrie prevederilor Legii nr. 226/2006 - anexa 1 - personalul din siguranța circulației, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă.
Hotărârea este însă greșită sub aspectul datei de emitere a deciziei, respectiv a datei de la care operează recalcularea pensiei.
Cât privește aplicarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, acest aspect s-a dispus în baza articolului 3 aliniatele 1, 4, 5 din Legea nr. 226/2006, anexa 4 din Legea nr. 19/2000, iar referitor la care decizie a fost contestată, data de la care se acordă drepturile dispuse, din analiza dosarului de fond se reține că acestea au fost deciziile cu nr. - din 31.08.2005, 14.12.2007 și din 24.03.2008, - filele 3, 5, 7 dosar fond, însă data acordării drepturilor se impune a fi menționată în sentință ca fiind, conform articolului 161 din Legea nr. 19/2000, luna următoare celei în care s-a solicitat recalcularea, astfel că drepturile se impune a fi acordate doar din 01.07.2008, acțiunea fiind înregistrată la 20.06.2008.
Față de considerentele expuse, în baza articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs conform articolului 312 aliniatele 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, va modifica în parte sentința recurată în sensul că drepturile vor a fi acordate cu data de 01.07.2008, în loc de 01.09.2005.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 167 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1142/LM/2008 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă începând cu data de 01.07.2007 în loc de 01.09.2005, cum greșit s-a stabilit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /02.04.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /02.04.2009
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Stan Aurelia
