Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(311/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.492
Ședința publică de la 16.03.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1598 din 11.12.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata reclamantă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că recurenta are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 0,15 lei.
La prima strigare a cauzei se prezintă recurenta, personal, și intimata, personal.
Recurenta pârâtă solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare și în vederea satisfacerii timbrajului aferent recursului promovat.
Curtea, având în vedere că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, condiție prealabilă necesară pentru luarea în examinare a oricărei cereri, dispune strigarea cauzei la ordine, având în vedere că a fost solicitat pe lista dosarelor la amânare fără discuții.
La reluarea cauzei, se prezintă avocatul pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, și intimata reclamantă personal.
Avocatul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii de evacuare, pentru următoarele considerente:
Susține în continuare critica referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei, cât și lipsa interesului acesteia în promovarea unei astfel de acțiuni. Certificatul de calitate de moștenitor invocat de recurentă nu poate face dovada proprietății asupra imobilului, cel puțin pentru faptul că este susceptibil de anulare pentru numeroase motive. În plus, reclamanta nu a înțeles să invoce ca titlu de proprietate contractul de vânzare cumpărare încheiat cu. Referitor la justețea emiterii unui astfel de certificat de calitate de moștenitor, arată că autorul reclamantei nu deținea niciun bun la decesul său sau, cel puțin, în ceea ce privește apartamentul în litigiu, întrucât imobilul fusese înstrăinat din timpul vieții. Față de aceste susțineri, consideră că intimata reclamantă nu justifică vreo legătură cu imobilul, neavând astfel calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii și nici interes.
O altă critică vizează faptul că instanța pleacă de la premisa că intimata reclamantă are calitatea de unic moștenitor legal al numitului și, de aici, dezvoltă motivări străine de susținerile părților.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Prin probatoriul administrat în cauză, a făcut dovada calității sale de succesoare a defunctului. Nu a susținut niciodată că certificatul de calitate de moștenitor emis de pe urma defunctului ar echivala cu un titlu de proprietate, deși, în calitate moștenitor, oricum deține o cotă parte din imobil în baza hotărârii nr. 3062/1997, definitive și irevocabile.
A solicitat evacuarea recurentei de astăzi, deoarece ocupă imobilul în litigiu în mod abuziv, fără să dețină un titlu legal și oricare dintre titularii dreptului de proprietate asupra imobilului sau dintre moștenitori pot formula o astfel de cerere, fără a fi necesar consimțământul celorlalți, întrucât evacuarea constituie un act juridic de administrare și nu un act juridic de dispoziție.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat. Astfel, chiar dacă și nu ar fi procedat la partajarea imobilului și apartamentul nr. 1 nu ar fi fost proprietatea exclusivă a lui, tot ar fi avut dreptul să solicite evacuarea din acest apartament în calitate de moștenitoare a unuia dintre coindivizari.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, aceasta este lipsită de temei legal, având în vedere că în conținutul juridic al dreptului de proprietate se regăsește dreptul de folosință al bunului, iar reclamanta, în calitatea sa de moștenitoare a defunctului, are un interes născut și actual, personal și direct în promovarea acțiunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în B, - Italiană nr. 3,. 1, sector 2.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a Dispoziției Primarului General nr. 812 din 17 iunie 1997, procurii autentificate sub nr. 1112 din 06 mai 1998 de Biroul Notarului Public "", a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3225 din 17 iulie 1998 de Biroul Notarului Public " ", precum și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4930 din 24 iulie 1998 de Biroul Notarului Public "- ", cererea reconvențională fiind formulată în contradictoriu cu reclamanta, precum și cu pârâții Municipiul B prin Primar General, a, lrina și.
În ședința publică din data de 16 octombrie 2007, la solicitarea reclamantei, instanța a dispus disjungerea soluționării cererii principale de cererea reconvențională, în temeiul art. 120 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 10472 din 18 decembrie 2007, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes în promovarea cererii, invocate de pârâtă, ca lipsite de temei; a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta; a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 1 situat în B, intrarea Italiană, nr. 3, sector 2 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 810,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul situat în B, - Italiană, nr. 3, sector 2, compus din teren în suprafață de 145 mp. și construcții, a fost retrocedat în proprietatea numiților și, prin sentința civilă nr. 3062 din 24 martie 1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 2293/1997, rămasă definitivă și irevocabilă, însă îndreptată prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 21 octombrie 2003 de aceeași instanță.
Potrivit mențiunilor certificatului de calitate de moștenitor nr. 2 din 25 ianuarie 2006, emis de Biroul Notarului Public "- ", reclamanta are calitatea de unic moștenitor legal al numitului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă, instanța a respins-o, ca lipsită de temei, având în vedere că titularul dreptului de a solicita evacuarea imobilului în litigiu este reclamanta, în calitate de unic moștenitor legal al proprietarului acestuia. Instanța nu a luat în considerare la pronunțarea soluției pe această excepție actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3225 din 17 iulie 1998 de Biroul Notarului Public " ", încheiat între numiții și cu privire la imobilul retrocedat, a cărui nulitate absolută se solicită de către pârâtă a fi constatată de instanță pe calea cererii reconvenționale disjunse, întrucât și în situația în care titularii dreptului de proprietate asupra imobilului ar fi rămas în indiviziune, oricare dintre ei sau dintre moștenitorii acestora ar fi avut dreptul să solicite evacuarea, fără a fi necesar consimțământul celorlalți, întrucât aceasta constituie un act juridic de administrare, iar nu un act juridic de dispoziție.
Prin urmare, și în situația în care numiții și nu ar fi procedat la partajarea imobilului retrocedat, iar apartamentul nr. 1 nu i-ar fi revenit în proprietate exclusivă numitului, reclamanta tot ar fi avut dreptul să solicite evacuarea acestuia, în calitatea sa de unic moștenitor legal al unuia dintre coindivizari.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, fiind necesar ca acesta să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe: să fie legitim, juridic, să fie născut și actual și să fie personal și direct.
Prin sentința civilă nr. 13946 din 06 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 6675/2000, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 31 octombrie 1996 încheiat de Primăria Municipiului B, în calitate de vânzător, prin mandatar și numita, mama pârâtei, în calitate de cumpărător, având ca obiect apartamentul nr. 1 situat în B, - Italiană, nr. 3, sector 2.
Anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare din 31 octombrie 1996, numita dobândise calitatea de chiriaș al imobilului menționat prin încheierea contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință nr. 18117 din 27 mai 1986 cu, ca titular al dreptului de administrare al imobilului.
În fișa suprafeței locative închiriate este înscrisă în calitate de chiriaș numita, fără a fi menționată și pârâta, în calitate de membru al familiei și anume de fiică a titularului contractului de închiriere menționat anterior. Pârâta nu a făcut dovada încheierii unui nou contract de închiriere sau a completării fișei suprafeței locative închiriate prin contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință nr. 18117 din 27 mai 1986.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 lit. b din nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, în cazul decesului titularului contractului de închiriere, închirierea continuă, contractul de închiriere transferându-se, la cerere, în beneficiul descendenților, dacă aceștia erau menționați în contract și dacă au locuit efectiv împreună cu titularul.
Instanța a constatat că pârâta nu este menționată în contractul de închiriere încheiat de numita, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din nr.OUG 40/1999.
Pentru aceste considerente, având în vedere că pârâta locuiește în imobil fără a se putea prevala de un titlu locativ valabil, instanța a admis cererea și, pe cale de consecință, a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 1 situat în B, - Italiană, nr. 3, sector 2.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 2 aprilie 2008 declarat apel pârâta, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă la 23 aprilie 2008.
Prin decizia civilă nr. 1598 din 11 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins apelul formulat de către apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 10472 din 18 decembrie 2007 Judecătoriei Sectorului 2 B, ca fiind nefundat și a respins cererea intimatei - reclamante de amendare a apelantei - pârâte, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin sentința civilă nr. 13946 din 06 decembrie 2000 Judecătoriei Pitești, s-a admis acțiunea reclamanților și privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărarea nr. 18117 din 27 mai 1986, având ca obiect apartamentul nr. 1 situat în B, - Italiană, nr. 3 sector 2.
Prin urmare, de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, numita și, ulterior decesului acesteia, succesoarea sa, apelanta - pârâtă nu au mai putut justifica niciun fel de titlu pentru ocuparea apartamentului nr. 1 din-, sector 2,
În ceea ce privește calitatea procesuală activă și interesul intimatei - reclamante de a solicita evacuarea apelantei - pârâte din acest imobil, în mod corect instanța de fond a reținut că intimata - reclamantă, în calitate de unic moștenitor al unuia dintre coindivizari, are dreptul și interesul de a solicita evacuarea din imobil a unei persoane care locuiește în mod ilegal, fără a beneficia de vreun titlu locativ.
Mai mult decât atât, până la soluționarea irevocabilă a cererii reconvenționale disjunse de prezenta cauză, având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției Primarului General nr. 812 din 17 iunie 1997, contractului de vânzare - cumpărare nr. 4930 din 24 iulie 1998 și a actului de partaj voluntar nr. 3225 din 17 iulie 1998, conform prezumției de legalitate a convențiilor legal făcute între părțile contractante consacrat de art. 969 Cod civil, în persoana intimatei - reclamante se confuzionează calitatea de unic moștenitor al numitului cu aceea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză în temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr. 4930 din 24 iulie 1998.
Deși certificatul de calitate de moștenitor emis în favoarea intimatei - reclamante nu constituie față de terți un titlu de proprietate, totuși el nu poate fi ignorat în prezenta cauză, mai ales că el vine "să întărească" calitatea de proprietar al bunului în cauză dobândit de intimata - reclamantă prin contractului de vânzare - cumpărare nr. 4930 din 24 iulie 1998, contract care la acest moment procesual este legal și valabil încheiat între părțile contractante.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 04 februarie 2009 declarat recurs, care a fost înregistrat la data de 11 februarie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivare, a arătat că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal, fiind pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
Recurenta apreciază că acțiunea se impune a fi respinsă, față de faptul că reclamanta nu justifică vreo legătură juridică cu imobilul, neavând nici calitate procesuală activă și nici interes în promovarea acestei acțiunii. Actele cu care reclamanta a precizat că înțelege să-și probeze proprietatea în dosar sunt hotărârea judecătorească prin care autorul său a dobândit proprietatea prin revendicare pe drept comun și un certificat de calitate de moștenitor de pe urma acestuia.
Aceasta nu ar putea să-și justifice proprietatea atât în baza acestor acte cât și în baza contractului de vânzare - cumpărare pe care l-a încheiat cu autorul său, în timpul vieții acestuia, deoarece aceste două căi probatorii se exclud reciproc. Astfel, reclamanta a trebuit să-și precizeze, la cererea sa, care acte trebuie să constituie în prezentul dosar proba dreptului de proprietate.
Motivarea instanței de apel a fost aceea că reclamanta justifică oricum drept de proprietate, dacă nu în baza certificatului de calitate de moștenitor, cel puțin în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu autorul său. Acest act nu poate însă constitui probă a proprietății în prezentul dosar, cel puțin pentru faptul că el este susceptibil de anulare pentru numeroase motive.
În ceea ce privește cealaltă cale probatorie, hotărârea judecătorească și certificatul de calitate de moștenitor, instanța a admis că acest ultim act nu constituie prin el însuși titlu de proprietate opozabil terților.
Este ceea ce a susținut și recurenta prin motivele de apel și de aceea înțelege să reitereze, fără a repeta, întreaga sa apărare de la fond și apel, în susținerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și lipsei interesului, ca și pe fondul acțiunii.
Recurenta consideră că prin luarea în considerare, ca suport probatoriu, a altui act decât ceea ce a indicat chiar partea în mod expres în apărarea sa, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv s-a admis o apărare fără suport probatoriu, acel contract de vânzare - cumpărare nefiind posibil a constitui proba în dosar și fiind precizat de parte că înțelege să nu-l folosească drept probă în dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Este adevărat că nu se poate susține că în persoana intimatei reclamante se confuzionează calitatea de unic moștenitor al numitului cu aceea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză în temeiul contractului de vânzare cumpărare 493 din 24.07.1998. Dacă imobilul a ieșit din patrimoniul lui în timpul vieții, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare cu intimata, el nu mai putea face parte la data decesului din masa succesorală lăsată de acesta, pentru a-i putea fi transmis reclamantei în virtutea calității sale de moștenitor.
Prin urmare, titlul de proprietate care justifică legitimarea procesuală activă a reclamantei este contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 24.07.1998 cu.
Principial, nulitatea actului juridic pe care își întemeiază reclamantul cererea de chemare în judecată poate fi invocată de către pârât și direct în faza procesuală a apelului, întrucât constituie numai un mijloc de apărare, a cărui folosire este permisă de dispozițiile art. 294 alin. 1 teza a II-a pr.civ. Ceea ce exclude art. 294 alin. 1.pr.civ. este formularea unei pretenții proprii contra adversarului, prin care s-ar urmări condamnarea părții potrivnice. Cu alte cuvinte, pârâtul are posibilitatea de a invoca chiar direct în apel nulitatea actului juridic în discuție, ceea ce ar putea conduce la respingerea cererii de chemare în judecată, ca urmare a analizei făcute de către instanță asupra valabilității sale în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești, nu însă și la constatarea nulității/anularea actului de către instanță prin dispozitivul deciziei pronunțate.
Cu toate acestea, în cauză motivele de nulitate a contractului de vânzare cumpărare nu pot fi analizate de către instanță, întrucât pârâta a formulat o cerere reconvențională, unul din capete având tocmai acest obiect, cerere care a fost disjunsă de către prima instanță. Or, în condițiile în care recurenta pârâtă a învestit deja o instanță cu analizarea acestui aspect și, mai mult decât atât, pe cale principală, nu mai poate solicita verificarea sa în cadrul unui alt proces, la aceasta opunându-se regula că o cerere nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, în scopul unei administrări uniforme a justiției.
În raport de considerentele expuse anterior referitoare la actul juridic care are în cauză valoarea de titlul de proprietate, Curtea nu va mai analiza motivul de recurs referitor la valoarea probatorie a hotărârii judecătorești și a certificatului de calitate de moștenitor menționate de către recurenta pârâtă și nici critica formulată privind faptul că, prin luarea în considerare ca suport probatoriu a altui act decât cel indicat de către parte, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Față de aceste considerente, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 315.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1598 din 11 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./.
2ex./08.05.2009
-3.-;
Jud.2.-
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
