Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.537/2009-
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de contestatorul domiciliat în O,-, județul B și de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1038/LM din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.5701/C/111/2007, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 24.03.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul contestatorului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul acordării despăgubirilor integrale din data de 30.11.2005, data emiterii penultimei deciziei de pensionare nelegale, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația și chitanța anexată acesteia. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, corect s-a stabilit de prima instanță un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1038/LM din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte contestația precizată formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.-/22.02.2008, emisa de intimata, pe seama contestatorului si a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A respins restul pretențiilor.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/30.11.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea,contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța de fond a apreciaat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, a rezultat cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006 Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, s-a reținut de tribunal că funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa II de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare." Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 29 de ani 0 luni si 22 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
În temeiul art.274 din Codul d e procedura civilă instanța de fond a obligat intimata să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs:-contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea parțială a sentinței în sensul acordării despăgubirilor din 30.11.2005 și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs, contestatorul recurent a invocat că nu s-a precizat data de la care s-au acordat despăgubirile, deși chiar intimata prin întâmpinare a arătat că au fost recalculate drepturile prin decizia nr.- din 30 noiembrie 2005.
În drept s-au invocat Decretul nr.167/1958, art.187 din Legea nr.19/2000.
Recurenta Casa Județeană de Pensii B, prin motivele de recurs a invocat că intimatul s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977 din 1 iulie 1998, având o vechime de 29 ani, 22 zile în grupa a-II-a de muncă, 1 an, 6 luni 6 zile în grupa a-III-a de muncă, beneficiind astfel de reducerea vârstei de pensionare cu 7 ani, de la 60 ani la 53 de ani. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia civilă nr.1888/2007 că nu este vorba de o discriminare a categoriei de pensionari din care face parte recurentul și cei pensionați în baza altor acte normative, nefiind instituite privilegii sau discriminări între cei aflați în situații identice.
nr.OG50/1990 stabilește care activități se includ în grupa I,II de muncă, iar art.19 din Legea nr.19/2000 definește noțiunea de locuri de muncă în condiții deosebite, art.20 menționează expres și limitativ care activități se încadrează în condiții speciale.
Instanța de fond și-a depășit limitele puterii judecătorești asimilând grupa I de muncă cu grupa a-II-a, punând semnul egalității între ele, anulând condițiile impuse de lege pentru încadrarea în grupa I,II de muncă, subrogându-se legiuitorului.
Legea nr.226/2006 stabilește în anexa I care activități vor fi încadrate în condiții speciale, iar anexa II unitățile angajatoare, ori, SC SA, SC SA O nu se regăsesc în anexa 2. Nu sunt incidente dispozițiile acestei legi întrucât aceasta a dispus încadrarea în locuri de juncă speciale doar din 1.04.2001, ori, intimatul s-a pensionat anterior, legea neretroactivând și se completează doar cu Legea nr.19/2000, beneficiază de aceasta doar cei pensionați în perioada 1.04.2001-17.06.2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, Legea nr.19/200, Legea nr.226/2006.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, i-au fost stabilite contestatorului prin decizia nr.-/1998 cu începere din 1 iulie 1998, în baza Legii nr.3/1977, acesta realizând un stagiu de cotizare de 40 ani 6 luni și 24 zile din care, 29 ani 22 zile în grupa a-II-a de muncă.
Potrivit adeverinței nr.307 din 26.01.2007 emisă de SC SA O, fila 51 dosar fond, recurentul a fost angajat al Întreprinderii, SC SA în perioada 22.02.1972-4.04.1972, 12.02.1976-1,07.1998, funcția deținută de acesta conform adeverinței nr.1081/13.09.2005 emisă de aceeași societate comercială -fila 84 dosar fond-, fiind de operator chimist, nota de lichidare de la fila 135 specificând că a lucrat la secția de leșiere, secție ce conform materialului întocmit de inginer, privind procesul tehnologic de la de din O -filele 152-154-, face parte din operațiunile de fabricare a aluminei, a prelucrării minereurilor de bauxită, fiind o secție intermediară între măcinare și filtrare, deci implicit în această secție au avut loc operațiuni de preparare a minereului de bauxită.
Legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă a recurentului contestator a fost într-adevăr Legea nr.3/1977, dar, prin Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale au fost enumerate în anexa nr.I locurile respective, iar în anexa II unitățile economice. Art.1 din acest act normativ a stabilit că din 1.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă, dar în art.2 alin.2 s-a precizat că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate de legislația anterioară în grupa a-II-a de muncă și care conform acestei legi sunt încadrate în condiții speciale.
Locul de muncă în care recurentul contestator și-a desfășurat activitatea a fost secția de leșiere (operator chimist) din cadrul fostei ce a fost reorganizată, și în care se prepara minereul de bauxită, activitate ce se regăsește în anexa nr.I a Legii nr.226/2006 la punctul 20 -preparare de minereuri. Faptul că vechea legislație a încadrat astfel de activități în grupa a-II-a, iar cea actuală le încadrează în condiții speciale nu trebuie să fie un motiv ce să determine aplicarea unor măsuri diferite celor ce au lucrat în aceleași condiții dar care s-au pensionat în baza unor acte normative diferite. Atât nr.OUG4/2005 cât și Legea nr.19/2000, reglementează principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, faptul că unitatea la care a fost angajat contestatorul - - a fost desființată, lichidată juridic și nu s-au făcut demersurile necesare ca succesoarea acesteia SC SA O să fie înscrisă în anexa 2 Legii nr.226/2006, nu este de natură a atrage culpa acesteia și tratamente juridice diferențiate, este cert că activitatea desfășurată, conform celor expuse, face parte din cadrul locurilor de muncă cuprinse în anexa I la pct.20 din Legea nr.226/2006, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea acestuia, fără ca prin acest procedeu să-și depășească atribuțiile.
Nu este vorba în speță de asimilarea grupei a -II-a de muncă cu grupa I de muncă, ci, instanța, conform celor expuse, raportat la faptul că actuala legislație prevede că munca desfășurată la prepararea minereului face parte din activitățile incluse în condiții speciale, a făcut aplicarea noii legi în baza principiului enunțat mai sus și situației contestate, altfel s-ar face doar o interpretare rigidă a dispozițiilor legale, fără a ține cont de faptul că astfel pentru aceleași condiții de muncă, locuri, unii să beneficieze de aplicarea stagiului de cotizare de 25 de ani iar alții nu, ceea ce ar contraveni chiar art.16 din Constituția României ce proclamă egalitatea de tratament, criticile intimatei recurente fiind nefondate.
Referitor la recursul declarat de către contestator, din cuprinsul cererii de chemare în judecată -filele 1-2 dosar fond - se reține că a înregistrat-o la 12.12.2007, ori, decizia nr.- din 20.04.2006 nu se poate aprecia că a fost contestată în termenul legal de 45 zile, mai mult, Legea nr.226/2006 nu era în vigoare la data emiterii acesteia. Acest act normativ, conform art.6 se completează cu dispozițiile Legii nr.19/2000, lege ce în art.169 alin.3 prevede că pensia recalculată se acordă din luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Din actele aflate în dosarul de fond, nu se poate reține că anterior înregistrării contestației, recurentul să fi solicitat recalcularea în baza Legii nr.226/2006, drepturile acestuia astfel cum s-au stabilit prin sentința recurată, raportat la dispozițiile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, se impune a se preciza că se acordă din data de 1.01.2008 și nu din 30.11.2005 cum greșit s-a solicitat în baza art.187 din Legea nr.19/2000, text ce se referă la recuperarea debitelor de către Casa Județeană de Pensii, neincidente în speță.
Ca urmare, fiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, va modifica în parte sentința în sensul precizat că drepturile stabilite se acordă din 1.01.2008.
Se va respinge ca nefondat celălalt recurs declarat de recurentul și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, conform considerentelor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O cu sediul în O,-, județul B,în contradictoriu cu domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1038/LM din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Drepturile stabilite în favoarea contestatorului se acordă din 1.01.2008.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva aceleași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.03.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:31.03.2009
2 ex.
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Moșincat Eugenia
