Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/2009 -
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator G domiciliat în O,-, - 113,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1162 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator G - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1162 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/7.02.2006 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în motivarea următoarele:
Prin decizia nr. -/7.02.2006 a fost recalculata pensia contestatorului. Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, prima instanță a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică acela de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-am arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
În concluzie, funcția și locul de muncă al contestatorului, care țin de siguranța circulației, se încadrează în condiții speciale, iar potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
Întrucât contestatorul prin contestația formulată a solicitat împărțirea numărului total de puncte la 20 de ani, ținând cont și de textele de lege mai sus menționate, instanța a admis în parte contestația formulată și pe cale de consecință a dispus anularea deciziei nr. -/7.02.2006 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestației formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, reținând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei nu este cel impus de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării intimatului.
De asemenea, se susține că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt incidente în speță, legea necuprinzând nici o dispoziție din care să rezulte aplicarea sa retroactivă.
Pe de altă parte, chiar dacă ipotetic s-ar aprecia că ar fi aplicabile și în speță dispozițiile acestui act normativ, conform art. 3 din lege, acesta nu îndeplinește condiția potrivit căreia trebuia să fi prestat cel puțin 25 de ani în condiții speciale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă, prezent în instanță în ședința publică din 31 martie 2009, solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. -/13.03.2001, reținându-se o vechime totală în muncă de 40 de ani, din care 24 ani și 29 zile în grupa I de muncă și 3 ani, 3 luni și 11 zile în grupa a III-a de muncă.
Din copia cărții de muncă a acestuia rezultă că intimatul a lucrat la Stația. - Episcopia B și Stația - O, ca magazioner tranzit, conductor bilete, conductor tren, șef tren, o perioadă mai mare de 25 de ani.
Intimatul a fost pensionat într-adevăr sub imperiul Legii nr. 3/1977, însă, în conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, recurenta trebuia să procedeze la recalcularea pensiei acestuia, potrivit principiilor enunțate în articolele introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Așa fiind, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, art. 2, 3 și 5 și a reținut corect pentru intimat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, raportat la activitatea desfășurată de către acesta, activitate la care se face referire în pct. 7 din anexa 1 la lege.
Textul de lege evocat se referă nu doar la activitățile de mecanic de locomotivă, mecanic ajutor și mecanic instructor, ci și la orice activitate desfășurată de personalul din siguranța circulației, cum este cazul reclamantului.
Acesta a desfășurat o perioadă de 24 de ani în grupa I de muncă și 3 ani, 3 luni în grupa a III-a de muncă, în condiții normale.
Așa fiind, intimatului i se aplică dispozițiile speciale instituite prin Legea nr. 226/2006, coroborate cu art. 44 și 77, cu referire la anexa 4 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru acesta fiind de 25 de ani, cuantumul acestuia fiind avantajos pentru reclamant, cât timp duce la obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004, cu referire la Legea nr. 226/2006.
În acest sens este și Decizia dată în interesul legii, nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, nu este vorba de o retroactivitate a legii, așa cum susține recurenta, cât timp Legea nr. 19/2000, care este dreptul comun în materia pensiilor, a avut ca scop enunțat prin chiar articolele introductive, egalizarea pensiilor din sistemul public și aplicarea unui tratament egal tuturor participanților la aceasta, aflați în situații similare.
Ar fi vorba de o retroactivitate a legii dacă petentului i s-ar aplica dispozițiile Legii nr. 226/2006 de la data ieșirii sale la pensie, ori nu este cazul în speță, recalcularea pensiei cuvenite urmând a se face doar pentru viitor.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) combinat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va admite recursul civil de față, va modifica în parte sentința civilă nr. 1162/2008 a Tribunalului Bihor, în sensul că va dispune ca recalcularea drepturilor la pensie, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, să se facă de la data de 29 ianuarie 2008, data sesizării instanței, având în vedere că intimatul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat recurentei cu cerere pentru recalcularea pensiei și să depună actele justificative în acest sens.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1162 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că, recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, să se facă de la data de 29 ianuarie 2008, data introducerii acțiunii.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 10.04.2009
jud.fond. -
dact.
2 ex./10.04.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
