Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 556/2008 -
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea domiciliată în, nr. 41, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 544 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta contestatoare a depus concluzii scrise și practică judiciară: decizia civilă nr. 68/17.01.2008 a Curții de APEL ORADEA și decizia civilă nr. 900/7.11.2007 a Curții de Apel Timișoara, intimata a depus un înscris prin care solicită a-i fi comunicat un exemplar al cererii de recurs, precum și acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, recurenta contestatoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța respinge ca nejustificată cererea intimatei, față de împrejurarea că motivele recursului i-au fost comunicate părții odată cu înmânarea citației pentru primul termen de judecată.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 544 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond având în vedere și ansamblul probator administrat în cauză, respectiv decizia nr. 47798/27.11.2006 (fila 33), buletinul de calcul (fila 34), adeverința nr. 900 din 05.03.2007 emisa de U Sucursala B (fila 25) la dosar, dosarul de pensie de urmaș al petentei, constată următoarele:
Prin decizia nr. 47798/27.11.2006 a fost recalculat dreptul de pensie al contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.64253. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977. Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]" ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 1 din HG. nr. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze și să aplice dispozițiile legale în materie. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma numai spiritul legii nu și litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Ori, din probele administrate instanța retine că soțul contestatoarei, defunctul G, a desfășurat activitate în grupa I de muncă subteran în baza prevederilor nr.HG 267/1990, aspect valorificat de către intimată, dar în cauză nu sunt incidente prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 si art. 20 lit.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța retine că soțul defunct al contestatoarei a desfășurat o perioadă mai mică de 20 de ani activitate în subteran, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1 lit. a și art. 43 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, și prin urmare a respins contestația formulată de contestatoarea, luând act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că soțul contestatoarei a lucrat 18 ani în grupa I de muncă și de asemenea 14 ani în condiții normale, impunându-se astfel a i se reține un stagiu de cotizare de 20 ani, pentru a nu fi discriminat față de alți participanți la sistemul național de asigurări.
Intimata Casa Județeană de Pensii s-a opus admiterii recursului, invocând că pensia petentei a fost corect stabilită, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Soțul recurentei contestatoare a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Soțul recurentei contestatoare a desfășurat o perioadă de 18 ani în grupa I de muncă, subteran, și un număr de 14 ani în condiții normale.
Așa fiind, acestuia i se aplică dispozițiile speciale cuprinse în anexa 4 cu referire la art. 44 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al său fiind de 20 ani, cuantumul fiind avantajos pentru recurentă cât timp duce la obținerea unui punctaj cumulat ce o avantajează, și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004.
Numai procedând în acest fel, se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul național de asigurări sociale, indiferent de anul pensionării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul contestatoare și se va schimba în tot sentința de fond în sensul mai sus arătat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 544 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică astfel:
Admite contestația petentei în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Dispune modificarea deciziei de pensionare nr. 47798/2006 emisă de seama petentei, în calitate de urmaș a defunctului G, în sensul că se va reține un stagiu complet de cotizare de 20 ani în loc de 30 de ani, cum s-a reținut.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./17.04.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
