Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.57
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 743/A/ din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect reducțiunea donație.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 24 ianuarie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. dosar nr. 15654/04.11.2005, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și, reducțiunea contractului de donație nr. 522 încheiat în data de 04.04.1998 la BNP; constatarea rezoluțiunii acestui contract de donație; constatarea dreptului de proprietate al reclamanților în calitate de moștenitori rezervatari asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de donație; stabilirea cotelor-părți ce revin reclamanților din imobilul sus-menționat și întabularea acestor cote în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.9531/18.10.2006 pronunțată în dosarul sus-menționat, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, și; a dispus desființarea parțială a contractului de donație nr. 522/06.04.1998 autentificat la BNP și restituirea în natură, din suprafața de teren de 14.400 mp (cuprinsă în parcela 174/92), către reclamanți a cotei de 1359/2500 și anume cota de 1359/1000 fiecare și a cotei de 1359/2500 din terenul în suprafață de 2 ha (cuprins în parcela 6/1/28) adică fiecare câte o cotă de 1359/10000, aflați în indiviziune cu pârâții, cărora le-au rămas în proprietate următoarele cote: pârâții cota de 1141/2500 din parcela de teren 174/82 în suprafață de 14.400, iar pârâților și cotele de 1141/5000 fiecare din parcela de teren 6/1/28 din suprafață de 20.000 mp, respingând în rest acțiunea, cu obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 1043, 6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 743/A/02.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 9531/18.10.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 15654/2005 în contradictoriu cu intimații, și;
A fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâți, și împotriva aceleași hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel în ce privește apelul pârâților, și a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
La termenul de judecată din 26.06.2007 instanța, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de pârâți și a procedat la soluționarea cu prioritate a acesteia, în condițiile dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția fiind admisă la același termen de judecată ( 52).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că pârâților le-a fost admisă cererea de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 4150,88 și timbru judiciar de 5 RON, prin încheierea de ședință de la data de 12.06.2007.
Pârâții au fost legali citați la domiciliul indicat în fața primei instanțe ( și care nu a fost schimbat în fața instanței de apel) pentru termenul de judecată din 26.06.2007, cu mențiunea de a achita prima tranșă din taxele judiciare datorate în cuantum de 2.057, 44 RON, taxă judiciară de timbru și 2, 5 RON timbru judiciar, însă nu s-au conformat acestei dispoziții în termenul stabilit de instanță în acest sens. Mențiunea din procesul-verbal de la fila 49 dosar, privind schimbarea domiciliului apelantului nu a putut fi avută în vedere de tribunal, întrucât orice schimbare de domiciliu trebuia adusă la cunoștința instanței în condițiile art. 98 Cod procedură civilă, lucru ce nu s-a făcut în cauză, deși apelantul beneficia de apărare calificată, neputând invoca neregularitatea rezultată din propriul fapt, conform art. 723 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 26.06.2007, s-a prezentat pentru pârâți, d-nul avocat, în substituirea d-lui av., care a arătat că părțile nu au avut cunoștință de cuantumul sumei datorate, lucru contrazis de conținutul citațiilor emise. I s-a pus în vedere că, până la sfârșitul dezbaterilor, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform citativului, însă la a doua strigare a cauzei,nu s-a mai prezentat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 modificat, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanța de judecată în acest sens, iar, în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul fixat de instanță, sancțiunea este anularea cererii.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere că pârâții nu au achitat până la termenul stabilit de instanță taxa judiciară de timbru datorată, deși au fost legal citați cu această mențiune, iar reprezentantului lor i s-a pus în vedere acest lucru la termenul de judecată din 26.06.2007, instanța, în baza art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Regulamentul de aplicare al aceleiași legi, va anula cererea de apel formulată de pârâți, ca insuficient timbrată, fără a mai analiza motivele ce privesc fondul acesteia, față de prioritatea excepției invocate.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termenul legal numai pârâții, și, solicitând în principal casarea ei cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de apel, invocând în drept dispozițiile art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă și motivând în esență, că nu a fost corect calculată taxa de timbru de către instanța de apel, iar în subsidiar solicitând modificarea deciziei civile de apel, în sensul adminiterii apelului pârâților și recalculării cotelor de proprietate atribuite câtre reclamanți, în urma anulării donației excesive făcută de antecesorul lor, motivând că sunt eronat stabilite cotele de proprietate și că se impune efectuarea unei noi expertize evaluatorii sau a unui supliment de expertiză.
Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de drept din dosar, ca și probele administrate în cauză, coroborate și cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul de față al acestor pârâți de mai sus este nefondat, urmând a fi respins ca atare, deoarece bine și cu temei s-a dispus de către instanța de apel anularea ca insuficient timbrat a apelului acestora.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și art. 1 și 9 alin.2 din G nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, care sancționează neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, până la termenul stabilit de instanță cu anularea ca netimbrată, respectiv insuficient timbrată a cererii de apel, precum în speță, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea și modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind deci anulat ca insuficient timbrat apelul pârâților recurenți, pentru considerentele expus judicios mai sus de către instanța de apel, însușite și de C, în întregime, ca instanță de control judiciar, nici una din criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în mod corect instanța de apel a admis cererea formulată de pârâții recurenți, de eșalonarea plății taxei judiciare de timbru datorate, în sumă de 2.075, 44 lei RON și de 2, 5 lei RON, timbru judiciar, conform art. 74 și 75 pct.1 Cod procedură civilă, în două tranșe, ambele sub sancțiunea anulării ca netimbrat a apelului lor, pentru termenele de judecată ce se vor acorda, potrivit încheierilor de ședință din 12. 06.2007 și 26.06.2007 ( 41-42 și 52 dosar apel), dar acești pârâți apelanți nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor legale sus-menționate ale instanței de apel, neachitând sumele indicate, deși au fost și legal citați cu aceste mențiuni ( 48) și i s-a pus în vedere și avocatului ales al lor, aceste dispoziții, dar cu toate acestea la dosar nu există dovezi legale, concludente și pertinente vizând plata anticipată a acestor taxe, încât, în mod just, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, s-a procedat la anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat de pârâții recurenți de mai sus, care nu au uzat nici de prevederile art. 18 din Legea nr.146/1997, modificată prin Legea nr. 195/25.05.2004, de aprobarea G nr. 58/2003, privind modificarea și completarea codului d e procedură civilă, neformulând cerere de reexaminare a determinării cuantumului taxelor judiciare de timbru stabilite în apel.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum criticile formulate în recurs nu sunt fondate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influența soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat acest recurs al pârâților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, nefiind deci cazul casării cu trimitere spre rejudecare a acestei decizii civile recurate, întrucât instanța de apel, prin hotărârea dată nu a încălcat, în nici un mod, formele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor expuse pe larg, de C, care mai constată față de modul de soluționare a recursului, sub aspect principal, adică prin respingerea lui devine de prisos examinarea subsidiarului invocat în același recurs, vizând efectuarea unei noi expertize evaluatorii sau a unui supliment de expertiză, pentru stabilirea altor cote de proprietate. Intimații recurenți au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 743/A/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect reducțiunea donației.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.01.2008
Tehnored /4.02.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
