Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2494/PI/ din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, PRIMARUL MUNICIPIULUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 19 iunie 2008.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată că:
Prin cererea precizată și completată, înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.11084/325 la data de 27.11.2006 reclamanta a chemat in judecata pe parații STATUL R prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și Ministerul Finanțelor Publice B solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa constate ca imobilul situat in T, Calea nr.21,.A,.4, jud.T, identificat in CF nr. 35182 T, nr.top.26273/III a trecut in proprietatea statului cu titlu abuziv in baza Deciziei nr. 437/1979, sa repună reclamanta in termenul prevăzut de lege cu privire la posibilitatea de a solicita despăgubiri cu privire la imobil și să fie obligați pârâții la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului descris si expropriat in baza Decretului nr.223/1974.
In motivare, reclamanta a arătat ca a fost proprietara imobilului situat in T, Calea nr.21,. A,.4 jud.T, identificat in CF nr.35182 T, nr.top.26273/III până in anul 1988, când acesta a fost preluat cu titlu abuziv de câtre Statul R in baza Decretului 223/1974; că, fiind cetățean si locuind intr-o comunitate in care nu a avut tangențe cu cetățenii romani sau rude ale acestora nu avut informații in legătura cu legile speciale romane prin care s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sa-și redobândească imobilele naționalizate, expropriate sau trecute in proprietatea statului sau sa obțină contravaloarea acestora prin efectul legii si că de îndată ce a luat cunoștința de existenta Legii 10/2001,republicata, s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc in vederea expedierii unei notificări adresate Primăriei Municipiului T prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului descris mai sus.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001.
In dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: extras carte funciara, notificare, copie carte de identitate, pașaport.
Legal citata, pârâtul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare in conformitate cu dispozițiile art. 118/ Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția de necompetenta materială a Judecătoriei Timișoara, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu argumentul că cererea de repunere in termenul de depunere a notificării trebuia formulată in etapa procedurii administrative prealabile, că notificarea este tardivă in contextul art.19 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 și că în speță nu s-a dovedit existența vreunei situații de forța majoră menită să justifice o astfel de solicitare din partea reclamantei.
Prin întâmpinarea aflata la fila 15 dosar, paratul Consiliul Local al Municipiului T, in reprezentarea Statului Rai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, raportat la prevederile art. 3, pct. 56 din HG nr.208/2005.
Excepția de necompetență materială absolută a fost soluționată de Judecătoria Timișoara prin Sentința Civilă nr.3332/03.04.2007 prin care cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost calificată ca o contestația împotriva modalității de soluționare a notificării adresată unității deținătoare,acordându-se eficiență prevederilor art. 26, alin. 3 din Legea nr. 10/2001, precum și celor ale art. 158,raportat la art. 159 pct. 2/Cod procedură civilă. În consecință,admițându-se excepția ridicată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,a fost declinată competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Timiș, unde dosarul a fost înregistrat în data de 08.05.2007.
În fața Tribunalului Timiș,la solicitarea expresă a instanței în exercitarea rolului activ reglementat de art.129 alin.5 / Cod procedură civilă, reclamanta a completat cadrul procesual al cererii de chemare în judecată, solicitând chemarea în proces a Primarului Municipiului T,in calitate de autoritate emitentă a adresei nr. -16262/23.08.2006.
Dezvoltând poziția procesuală exprimată in fața judecătoriei,pârâtul Statul Român prin Consiliul Local Taf ormulat o completare la întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei,cu motivarea că după momentul intrării in vigoare a Legii nr.10/2001, revendicarea imobilelor care intră sub incidența acestui act normativ nu mai poate fi făcută pe calea dreptului comun.
Prin sentința civilă nr. 2494 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată și s-a respins acțiunea formulată și precizată a reclamantei, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece reclamanta a urmărit în principal să supună controlului instanțelor judecătorești modalitatea de soluționare a procedurii administrative reglementată prin Legea nr. 10/2001, prin adresa nr. SC 2006-16262/23.08.2006,emisă de unitatea deținătoare, prin care i s-a comunicat că Notificarea formulată in temeiul legii speciale a fost depusă tardiv. Ori acesta fiind in esență obiectul principal al cererii de chemare în judecată, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în justiție chiar prin prevederile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, astfel că.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că dreptul subiectiv civil ce se tinde a fi valorificat prin prezenta,vizând exercitarea controlului judiciar asupra modalității de soluționare a notificării, (prin Adresa nr. SC 2006-16262/23.08.2006, emisă de Primăria Municipiului T, adresă asimilată unei dispoziții de respingere ca tardivă a cererii de acordare a măsurilor reparatorii), nu poate fi valorificat in această etapă procesuală in contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor Aceasta întrucât procedura de acordare a despăgubirilor, reglementată expres in Capitolul 5, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care in art. 16 alin. 2 prevede:"notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor."
fiind cu normele art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001, dispozițiile legale la care s-a făcut referire, conduc la concluzia că, in situația in care persoana juridică deținătoare constată că restituirea in natură nu mai este posibilă, ea poate doarsă propunăacordarea de despăgubiri, iar autoritatea competentă să dispună este Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, ale cărei decizii sunt supuse și controlului judiciar potrivit legii.
Pentru argumentele expuse,tribunalul a dat eficiență excepției peremptorii ridicate de pârâtul intimat prin DGFP T, respingând acțiunea introdusă in contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor,pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
In privința aspectelor ce țin de fondul drepturilor subiective deduse judecății prima instanță a reținut că reclamanta a sesizat pentru prima dată Primăria Municipiului T, in calitate de unitate deținătoare, printr-o cerere de acordarea a unor despăgubiri in cuantum de 40.000 euro, pentru preluarea abuzivă a imobilului înscris in CF nr. 35182 T, nr. top. 26273/III, întocmită sub forma unei notificări prin intermediul BEJ &, in data de 10.08.2006.
Deși tribunalul a constatat că intr-adevăr imobilul in litigiu intra sub incidenta art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie - 22 decembrie 1989, act normativ cu caracter reparatoriu care da posibilitatea persoanelor îndreptățite sa obțină pe calea unei proceduri grațioase, expres prevăzuta de lege, repararea prejudiciului cauzat, "sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, astfel cum prevede art. 22 alin. 5 din actul normativ amintit,in varianta sa republicata, totuși din rațiuni ce țin de asigurarea pentru viitor a unei stabilități a circuitului civil cu privire la imobilele ce fac obiectul legii reparatorii, legiuitorul a reglementat o procedură administrativă prealabilă și obligatorie, pe care a condiționat-o de respectarea unui termen legal de decădere (art. 22 alin.1), potrivit căruia persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Prin efectul OUG nr. 109/2001 și OUG 145/2001,termenul de depunere a notificărilor a fost prelungit cu încă 6 luni, ceea ce înseamnă că el s-a împlinit la data de 14 februarie 2002,cu mult înainte de depunerea de către reclamantă a solicitării de restituire.
Cum în speță reclamanta nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa care s-o fi împiedicat să acționeze in termenul legal de 1 an de la intrarea in vigoare a actului normativ la care s-a făcut referire și cum,din nefericire, necunoașterea legii, indiferent de cauza căreia i se datorează,nu este un motiv menit să justifice cererea de repunere în termen,cu atât mai mult cu cât este vorba de un termen de decădere, tribunalul a apreciat că dispoziția atacată, prin care s-a constatat că tardivitatea depunerii notificării reprezintă un impediment pentru soluționarea in fond a Notificării nr. 258/2006, apare ca legală și temeinică.
În fine,cu aceeași motivare, că reclamanta a decăzut din dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, tribunalul a respins și petitul având ca obiect obligarea intimaților la plata de despăgubiri. A reținut că instanțele sesizate cu soluționarea contestațiilor la care se referă art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001,nu se pot substitui autoritarilor administrative competente să soluționeze notificările in discuție,scopul acestei cai de atac fiind doar de supune controlului legalitatea si temeinicia deciziilor si dispozițiilor emise,in fata unei jurisdicții independente si imparțiale.
S-a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2494/PI/ din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat apel reclamanta criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat în temeiul Legii nr. 247 din 19.07.2005, constatarea trecerii abuzive a imobilului identificat în CF 35182 T, în proprietatea statului, repunerea în termenul prevăzut de lege pentru a solicita despăgubiri cu privire la acest imobil și obligarea pârâților la plata sumei de 40.000 EURO, reprezentând despăgubiri pentru imobilul preluat.
Reclamanta susține că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza prin prisma depășirii termenului prevăzut de lege pentru a beneficia de măsurii reparatorii, iar respingerea cererii de repunere în termen este greșită câtă vreme nu a avut cunoștință de apariția Legii nr. 10/2001 deoarece este cetățean și locuiește într-o comunitate în care nu a avut tangențe cu alți cetățeni români.
Consideră că Tribunalul Timiș nu a dat dovadă de rol activ pentru soluționarea corectă a litigiului.
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - și Consiliul Local al Municipiului au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerând că, prin dispozițiile sale Legea nr. 10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun, iar reclamanta nu a formulat notificare în termen și nu a parcurs procedura necontencioasă prevăzută de legea specială.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - a arătat că în mod corect prima instanță a reținut excepția lipsei calității sale procesual pasive, în raport de dispozițiile Titlului nr. 7 din Legea nr. 247/1995.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantei l-a constituit cererea acesteia, adresată instanței, de a constata ca imobilul situat in T, Calea nr.21,.A,.4, jud.T, identificat in CF nr. 35182 T, nr.top.26273/III a trecut in proprietatea statului cu titlu abuziv, in baza Deciziei nr. 437/1979, să o repună pe reclamantă in termenul prevăzut de lege cu privire la posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru imobilul preluat și sa fie obligați parații la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului descris si expropriat in baza Decretului nr. 223/1974.
Temeiul de drept invocat de reclamantă l-a constituit dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
Soluția pronunțată de prima instanță este legală câtă vreme reclamanta a sesizat pentru prima dată Primăria Municipiului T, in calitate de unitate deținătoare, in data de 10.08.2006, printr-o cerere de acordarea a unor despăgubiri in cuantum de 40.000 EURO, reprezentând contravaloarea imobilului preluat abuziv înscris in CF nr. 35182 T, nr. top. 26273/III, notificarea fiind întocmită și comunicată la data de 10.08.2006 prin intermediul BEJ &.
Legiuitorul a reglementat procedura administrativă prealabilă și obligatorie de restituire a imobilelor preluate în proprietatea statului în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 prin Legea nr. 10/2001, procedură specială pe care a condiționat-o de respectarea unui termen legal de decădere.
Potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001, "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului". Prin efectul OUG nr. 109/2001 și OUG 145/2001, termenul de depunere a notificărilor a fost prelungit cu încă 6 luni, ceea ce înseamnă că el s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, cu mult înainte de depunerea de către reclamantă a solicitării de restituire, adică data de 10.08.2006.
Nerespectarea exigențelor procedurale stabilite de Legea nr. 10/2001 duce la pierderea vocației de a beneficia de măsurile reparatorii reglementate în cuprinsul acestui act normativ, sancțiunea fiind aceea a decăderii din termen.
Se știe că instituția decăderii este sancțiunea procedurală care constă în pierderea dreptului de a exercita o acțiune în condițiile în care respectiva acțiune nu este exercitată în termenul legal.
Potrivit art. 103 al. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrag decăderea afară de cazul când legea dispun e altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr- împrejurarea mai presus de voința ei.
În cauza de față reclamanta nu a dovedit că ar fi fost împiedicată printr- împrejurarea mai presus de voința ei să-și exercite dreptul la acțiune iar după 5 ani de la expirarea termenului, valorificarea acestui drept nu mai este posibilă în condițiile Legii nr. 10/2001.
Față de cele ce preced, Curtea stabilește că apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2494/PI/ din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, este neîntemeiat motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2494/PI/ din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, PRIMARUL MUNICIPIULUI T și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
- T,-,. B,. 16, jud. T la avocat
Pârâții intimați
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T - B-dul -, nr. 1
PRIMARUL MUNICIPIULUI - idem -
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - T, bv., nr. 15/
Red. /09.07.2008
Tehnored /09.07.2008
Ex.7
Primă instanță:
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
