Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 570
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul-intimat si pe intimații-recurenți, având ca obiect evacuare împotriva deciziei civile numărul 554 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru .și av. pentru intimații-recurenți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la al treilea termen de judecată; Av., pentru intimații-recurenți, depune la dosar chitanță nr-/25.11.2009 reprezentând diferentă taxă judiciară de timbru în valoare de 74 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul in stare de judecată si acordă cuvântul părților la dezbateri,
Avocat pentru recurentul intimat solicită admiterea recursului promovat si respingerea ca vneintemaiat a recursului formulat de intimatii recurenti si si să se aibă în vedere că solutia Tribunalului I este dată cu aplicarea gresită a legii.
S-a retinut in mod gresit că reclamantul avea deschisă acțiune in revendicare. Instanța de apel a refuzat să observe că din dispozitivul sentinței civile nr.3511/10.03.1999 obligatia predării bunului imobil prin repunerea părților în situația anterioară s-a stabilit in sarcina pârâților, fapt care atrage puterea de lucru judecat.
Cu privire la recursul declarat de intimații recurenții, avocat solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat si precizează că îmbunătățirile la imobil au fost realizate fără acordul proprietarului. Mai susține că potrivit concluziilor din raportul de expertiză valoarea reală a îmbunătățirilor este de 17.920 lei din care aproape 5000 lei reprezintă valoarea manoperei, care însumate nu reprezintă valoarea estimată de intimații recurenți.
Pentru motivele invocate si in concluziile scrise pe care le depune la dosar solicită admiterea recursului promovat de si respingerea ca neîntemeiat a celui promovat de intimatii recurenti, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței de onorariu avocat.
Avocat pentru intimatii recurenti solicită respingerea recursului declarat de si.păstrarea dispoziției din decizia Tribunalului referitoare la solutia din cererea de chemare in judecată.
Susține că prima instanță constat cererea reclamantului intemeiată pe disp. art.480 civ si a admis- In mod corect instanța de apel apreciază că această solutie este gresită in condițiile in care reclamantul a arătat ca temeiul legal al actiunii sale sunt disp. art.1429 civ si art.24 din legea 114/1996. Mai susține că reclamantul nu a precizat pe parcusul judecății in primă instanță că temeiul juridic al acțiunii ar fi disp. art.480 C civ si nici nu a timbrat corespunzător tipului de actiune intemeiată pe disp. art.480 civ.
Tribunalul Ias ancționat această solutie, motiv pentru care nici in recurs criticile nu sunt fondate.
Avocat pentru recursul promovat de si susține că Tribunalul I nu a motivat si argumentat criticile aduse de subsemnati soluției primei instanțe. Precizează că in dispozitivul deciziei este o frază ce se referă la faptul că soluția primei instanțe este legală cu privire la cheltuielile de îmbunătățiri realizate înainte de anul 2004, actiunea fiind prescrisă. Tribunalul a omis să se pronunțe asupra dreptului de retenție.
Susține că in motivele de recurs a arata că pretențiile nu sunt prescrise si dacă s-ar primi argumentația că am fi constructori de rea- credință nu am putea cere aplicarea disp. art.1444 civ.
Solicită să se constate că recursul este fondat si in consecință solicită admiterea, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne in pronunțare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civila nr. 13714 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
1. a) Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
b) Constată că excepția lipsei coparticipării procesuale active obligatorii este inoperantă.
c) Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâților pentru sumele mai vechi de 3 ani.
2. Admite acțiunea formulată de reclamantul-pârât, domiciliat în satul, comuna, județul I, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți și, domiciliați în I,-, -. A,. 5,. 33.
Dispune evacuarea pârâților-reclamanți din apartamentul situat în I,-, - scara A,. 5,. 33.
Obligă pârâții-reclamanți să plătească reclamantului-pârât suma de 14,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut că:
Reclamantul-pârât este moștenitorul lui, decedat la 18.10.2005, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/1, conform art. 669 Cod civil, în baza certificatului de moștenitor nr. 68/2008.
Prin contractul nr. 581/1972 încheiat cu OCPI, și au cumpărat apartamentul nr. 33, din blocul X2, etajul V, scara A din-, ce a fost achitat integral la 17.04.1995 conform adeverinței nr. 1383/1996 (filele 92-93).
Prin sentința civilă nr. 2537/7.04.1980 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 8358/1979 a fost desfăcută căsătoria dintre și.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1129/16.06.1996, a predat lui și apartamentul nr. 33 din I,-, -. A,. 5 (fila 4).
Prin sentința civilă nr. 6611/1999 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 4255/1997 a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1129/14.06.1996 la BNP B.
Pârâții și au fost obligați să restituie reclamantului imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
1. ) Prin urmare, reclamantul-pârât ca moștenitor al lui (proprietar) are calitate procesuală activă, fiind titularul dreptului subiectiv dedus judecății.
Față de cele arătate, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
b) Coparticiparea procesuală activă nu este obligatorie pentru că se apără dreptul de folosință a bunului imobil (construcție), astfel că acțiunea poate fi exercitată numai de unul dintre coproprietari.
c) Pentru sumele mai vechi de 3 ani, dreptul la acțiune al pârâților-reclamanți, raportat la pretențiile acestora s-a prescris.
Cererea reconvențională a fost formulată la 8.10.2007 (fila 20) pentru îmbunătățirile din 1996; 2003 și 2007.
2. materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prezenta acțiune este întemeiată deoarece pârâții-reclamanți ocupă fără drept, așa cum s-a arătat mai sus, construcția (apartamentul) al cărui coproprietar este reclamantul-pârât.
Față de cele reținute, instanța urmează ca, în baza art. 480 cod civil să admită acțiunea și să dispună evacuarea pârâților-reclamanți din apartamentul situat în I,-, - scara A,. 5,. 33.
Reținând culpa procesuală a pârâților-reclamanți în declanșarea prezentului litigiu, instanța îi va obliga pe aceștia să plătească reclamantului-pârât suma de 14,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar).
3. Cererea reconvențională este admisibilă (contrar s-ar încălca accesul liber și neîngrădit al pârâților-reclamanți în justiție).
Pentru pretențiile mai vechi de 3 ani dreptul la acțiune al pârâților-reclamanți s-a prescris conform art. 3 din Decretul 167/1958).
Pentru celelalte sume, cererea este neîntemeiată deoarece pârâții-reclamanți nu au avut acordul reclamantului-pârât pentru realizarea îmbunătățirilor.
Astfel, la 10.03.1999, pârâții au fost obligați să restituie reclamantului imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, nu se poate reține că aceștia sunt constructori de bună-credință.
Față de cele reținute, instanța va respinge cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Apelul formulat de pârâții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 13714 din 17.11.2008 a Judecătoriei Iași a fost admis prin decizia civilă nr. 554 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, nu schimbat în parte sentința apelată, în sensul că respins acțiunea în evacuare formulată de reclamantul - pârât în contradictoriu cu pârâții - reclamanți și, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței - apelate care nu contravin prezentei decizii, ci a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat instanței ca in contradictoriu cu parații-apelanți sa să dispună evacuarea acestora din imobilul situate în I,-, -. A,.5,.33.În motivare s-a arătat că Între tatăl reclamantului și pârâții apelanți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect respectivul imobil, contract care a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pârâții în calitate de cumpărători având obligația de restituire a apartamentului.
În ceea ce privește primul motiv de apel acesta este întemeiat pentru următoarele motive.
Acțiunea în evacuare este un instrument juridic la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil,pentru apărarea folosinței bunului său, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar revendicarea este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva celui ce îi ocupă imobilul fără drept.
Pe de altă parte evacuarea este acțiunea ce apără dreptul de creanță (de aceea este o acțiune persoană), corelativ obligației de predare a bunului închiriat.
Această acțiune se află doar la îndemâna celui ca a închiriat( a locatorului) și poate fi folosită când chiriașul refuză predarea bunului.
Deci evacuarea presupune întotdeauna existența unor raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere,situație ce nu se regăsește în speță.
Prin urmare, în cazul în care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere, proprietarul are la îndemână doar revendicarea pentru a reintra în stăpânirea bunului deținut fără drept de o altă persoană.
Dacă o asemenea acțiune ar fi admisă, în lipsa unui contract de locațiune,s-ar ajunge să fie eludată legea taxelor de timbru, reclamantul neîndeplinindu-și obligația de a timbre la valoarea obiectului revendicat.
Astfel referitor la primul motiv de apel trebuie precizat că acțiunea în evacuare astfel cum a fost formulată de reclamant se află doar la îndemâna locatorului celui care a închiriat (care poate fi și proprietar), și nu la îndemâna proprietarului care are deschisă calea acțiunii în revendicare.
Pe de altă parte prima instanță, deși nu a fost investită cu o acțiune în revendicare,încălcând principiul disponibilității și al dreptului la apărare și-a întemeiat soluția pe dispoz.art.480 Cod civil.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prima instanță a soluționat în mod corect acest capăt de cerere,reținând ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune,fiind vorba despre o acțiune în pretenții prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani,acesta începând să curgă de la data anulării contractului de vânzare-cumpărare(data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus anularea).
În consecință,față de cele expuse mai sus soluția corectă ar fi fost de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată și nedovedită.
n considerarea tuturor celor expuse mai sus,tribunalul in conformitate cu dispozițiile art.296 Cod proc. civila a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul și pârâții și..
Susține recurentul că în mod greșit instanța de apel a respins cererea sa privind evacuarea pârâților, deși acesta este continuatorul în drepturi al tatălui său decedat, care obținut deja, pe cale judecătorească, în baza sentinței civile nr. 6611/1999, obligarea pârâților de a preda imobilul în materialitatea sa. Cauza acțiunii în evacuare o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către pârâți și voința reclamantului de a face ca această ocupare să cerceteze, iar cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă dreptu8l său de a primi de la pârâți o compensare bănească pentru folosirea bunului proprietate sa. Mai arată recurentul că este vorba de o obligație de a face, adică de preda creditorului materialmente locuința, dar care nu trebuie confundată cu obligația de da, respectiv ce a constitui sau transmite un drept real.
La rândul lor, pârâții și critică decizia Tribunalului Iași sub aspectul nelegalității acesteia, relativ la criticile ce au vizat modul de soluționare a cererii reconvenționale de prima instanță. Astfel, instanța de apel a menținut soluția Judecătoriei Iași, de respingere a cererii reconvenționale fără a expune argumentele pentru care criticile pârâților relativ la data de la care începe să curgă dreptul de prescripție ar fi neîntemeiate. Se arată că din anul 1999, de când autorul reclamantului a fost abilitat de organele judiciare să reintre în posesia imobilului și până la decesul său acesta nu și- manifestat interesul de a pune în executare sentința judecătorească, iar despre decesul său nu a aflat odată cu promovarea acțiunii în evacuare de către reclamant.
Se mai arată că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor cu îmbunătățirile aduse imobilului după 2004, rezumându-se a aprecia că toate pretențiile sunt prescrise deși prima instanță a făcut distincție între cheltuielile cu îmbunătățirile efectuate anterior anului 2004 și cele efectuate ulterior acestui an. Nu s- pronunțat de asemenea Tribunalul asupra capătului de cerere accesoriu referitor la instituirea unui drept de retenție.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 581/1972 și au cumpărat apartamentul nr. 33, situat în I,-, -.2, etaj 5, scara Prin sentința civilă nr. 2537 din 7.04. 1980 formulată de Judecătoria Iași, căsătoria soților a fost desfăcută prin divorț. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1129/16.06.1996 a predat pârâților, în cauză, și, imobilul în litigiu, contractul fiind anulat prin sentința civilă nr. 3511/1999 pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă definitivă și irevocabilă.
Reclamantul - recurent, ca moștenitor al proprietarului solicitat prin cererea introductivă la instanță, evacuarea pârâților din apartamentul situat în I,-, -.2, scara A, etaj 5, apartament 33.
Recursul reclamantului - pârât este întemeiat, instanța de apel reținând greșit acțiunea în evacuare, astfel cum a fost formulată se află doar la îndemâna locatarului celui care a închiriat (care poate fi și proprietar) ci nu la îndemâna proprietarului, care are deschisă calea acțiunii în revendicare.
În speță cauza acțiunii în evacuare formulată o constituie ocuparea fără titlu a imobilului de către pârâți și voința reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, respectiv să fie constrânși pârâții debitori să execute predarea materială a apartamentului în litigiu. Recurentul - reclamant nu urmărește a-și valorifica dreptul său de proprietate exclusiv și absolut, ca în cazul acțiunii în revendicare, ci caută să constrângă pârâții la predarea imobilului.
Alegerea mijlocului procesual prin care reclamantul își poate valorifica dreptul său, îi aparține doar acestuia, având în vedere că nici un text de lege nu interzice pentru aceste situații formularea unei acțiuni în evacuare, care nu este specifică doar raporturilor juridice de locațiune.
A condiționa acțiunea în evacuare de existența unui contract de închiriere sau locațiune, iar în lipsa acestora a respinge acțiunea reclamantului cu motivarea că avea deschisă calea acțiunii în revendicare, este greșit și reprezintă o încălcare a principiului disponibilității în dreptul procesual civil și a liberului acces la justiție. Revendicarea, ca acțiune petitorie tinde să stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantului, redobândirea posesiei ca urmare a revendicării fiind numai un efect accesoriu al acestuia. Acțiunea în evacuare prin care recurentul - reclamant tinde la redobândirea atributului său de a folosi bunul are ca temei juridic acest element al dreptului de proprietate prevăzut de art. 480 cod civil (cum corect a constatat instanța de fond) și nu implică o comparare a titlurilor, specifică acțiunii în revendicare, având în vedere că, cum este situația în cauza de față, pârâții și nu invocă un titlu.
În ceea ce privește recursul formulat de aceștia din urmă, acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Termenul general de prescripție este de 3 ani și este prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958, aplicabil în raporturile juridice dintre persoanele fizice. Cererea reconvențională a fost formulată de pârâții - recurenți la data de 8.10.2007 pentru îmbunătățirile pe care susțin că le-au efectuat în anul 1996, 2003 și 2007. În condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia din urmă și defunctul (tatăl reclamantului) a fost anulat prin sentința civilă nr. 3511/1999 (rămasă definitivă și irevocabilă) pronunțată în dosarul nr. 4255/1997 al Judecătoriei Iași, cază în care pârâții recurenți nu au formulat nici un fel de pretenții cu privire la vreo îmbunătățire adusă imobilului, în mod corect, atât instanța de fond cât și cea de apel au constatat ca fiind prescrisă cererea.
De asemenea, s-a constatat corect că pentru toate îmbunătățirile efectuate ulterior datei de 10.03.1999 când recurenții - pârâți au fost obligați, prin sentința civilă anterior menționată, să restituie defunctului imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și pentru care nu au avut acordul acestuia din urmă, ei nu sunt constructori de bună-credință, cererea fiindu-le respinsă.
În consecință pentru toate considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de și va modifica în tot decizia Tribunalului Iași în sensul că va respinge apelul formulat de pârâții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 13714/17.11.2008 Judecătoriei Iași, pe care o va păstra. Se va respinge recursul formulat de pârâții - reclamanți împotriva deciziei Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 554 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge apelul formulat de pârâții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 13714 din 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge recursul formulat de pârâții - reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 554 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă intimații - recurenți și să plătească recurentului - intimat suma de 2004,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Judecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Elena
