Reziliere contract. Speta. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 569
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta-intimată și pe intimata-recurentă ( ), având ca obiect reziliere contract împotriva deciziei civile numărul 89 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-intimată asistată de av. și av. pentru intimata-recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în calea de atac a recursului este la al șaptelea termen de judecată;
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată si acordă cuvântul la părților la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului si casarea deciziei si a sentinței de fond, iar pe fond, admiterea acțiunii assa cum a fost formulată.
Susține că decizia Tribunalului I este nelegală si netemeinică, fiind încălcate dispozițiile art. 1020, 1021.iciv.
Atât instanța de fond cât si de apel au dat o interpretare gresită a legii apreciind că este vorba de un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Apărătorul recurentei apreciează că in conditiile in care defunctul nu a solicitat anularea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere este vorba de un contract de întreținere.
Susține că in concluziile intimatei aceasta precizează că l-ar fi cunoscut pe defunct (printr-o relație de serviciu -a fost colega de serviciu cu fosta lui soție) cu mult înainte de încheierea contractului, ceea ce nu este adevărat. Defunctul a dat un anuț in ziar prin care căuta o persoană care să-l ingrijească si să locuiască împreună.
Avoca precizează că motivele de recurs se încadrează în punctele 8,9 art.304 pr.civ. pentru care solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata recurentă solicită admiterea recursului promovat și precizează că acesta vizează cheltuielile de judecată neacordatate in apel.
Față de recursul promovat de solicită respingerea acestuia precizând că probatoriul administrat la dosar este mai presus de orice alte dovezi.
A dat dovada că intimata s-a achitat de obligatiile de întreținere asumate prin contractul încheiat.
Din depoziția martorilor rezultă că aceasta mergea zilnic la locuința defunctului si îi prepara hrana, suportat cheltuielile legate de dezbaterea succesiunii si cele de întreținerea si igienizarea locuinței.
După încheierea contractului de întreținere, defunctul i-a propus să se mute împreună cu acesta in locuință si să aibă ă relație de concubinaj. In momentul în care intimata a refuzat aceasta relatie, defunctul i-a luat cheile apartamentului si ia interzis acestia să mai vină la el.
Apărătorul intimatei-recurente precizează că în aceste condiții nu a mai fost posibilă îndeplinirea obligatiilor asumate prin contract, acest lucru nefiindu-i imputabil.
Avocat față de recursul promovat de ( ) lasă la aprecierea instanței si precizează că nu s-a depus chitanță în termenul legal.
In contrareplică la afirmațiile apărătorului intimatei, avocat susține că, în ceea ce priveste afirmația potrivit căreia defunctul ia propus să întrețină relații conjugale, aceasta stia in momentul in care a acceptat să locuiască cu defunctul pentru a-l ingriji. ce ar presupune această relație.
Solicită respingerea recursului declarat de () cu cheltuieli de judecată
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.893/28.01.2008 a Judecătoriei Iași se respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ().
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată
Din probatoriul administrat în cauză se reține că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 603/25.04.2005 prin care reclamantul a transmis dreptul de proprietate pârâtei rezervându-și un drept de abitație viageră asupra imobilului.
Pe lângă prețul vânzării cumpărătoarea s-a obligat să asigure îngrijirea și întreținerea vânzătorului pe tot restul vieții acestuia.
Susținerile reclamantului în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a acestuia nu au fost confirmate de martorii audiați în cauză, dimpotrivă rezultă că reclamantul a fost cel care a refuzat întreținerea din partea pârâtei.
Față de probatoriul administrat în cauză rezultă că la momentul dedus judecății reclamantul nu a făcut dovada că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de acesta din cauze ce îi sunt imputabile, ceea ce nu justifică rezilierea contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în calitate de moștenitoare a reclamantului, decedat pe parcursul procesului.
Prin decizia ci nr.89 din 4 februarie 2009 Tri8bunalului I se respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 893 din 04.01.2008 a Judecătoriei Iași.
Se respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată,
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele.
În apel s-a suplimentat probatoriul administrat în cauză prin proba cu martori, interogatoriu intimatei și proba cu înscrisuri.
Depozițiile martorilor pârâtei se coroborează cu conduita procesuală a reclamantului și cu actele medicale depuse ca dovezi, cum corect a reținut și prima instanță, din aceste probe rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația până în luna august 2007 când reclamantul a formulat prezenta acțiune și a refuzat îngrijirea acordată de pârâtă.
Depozițiile martorilor audiați la cererea reclamantului și a apelantei necircumstanțiale în timp urmau a fi reținute pentru perioada ce a urmat promovării procesului.
Pentru această perioadă neîndeplinirea obligației de întreținere nu este însă imputabilă pârâtei, câtă vreme rezultă din probe refuzul beneficiarului întreținerii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și ().
Prin cererea de recurs formulată se formulează următoarele critici deciziei tribunalului.
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1020,1021 Cod civil, în sensul că in stanța de fond deși recunoaște că speța se află în perimetrul cadrului juridic a dispozițiilor suscitate, se menționează că prin actul de investire, respectiv acțiunea reclamantului nu s-ar face vorbire de neexecutarea acestei obligații, respectiv neplata prețului menționat în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
În esență, chiar dacă defunctul nu a făcut nicio vorbire despre neexecutarea acestei obligații, directă, se subînțelege că natura contractului este contract de întreținere și nu contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere în acest sens este și practica instanțelor de judecată, coroborat cu dispozițiile Codului civil în c are nu este prevăzută în capitolul contracte, contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, ci contract de întreținere.
Prin menționarea unui preț de către notar s-a făcut numai în sens de a se taxa încheierea acestui contract și nicidecum că s-a achitat vreun preț aspect de altfel ce rezultă din situația de fapt ulterioară încheierii contractului.
În esență tribunalul a calificat în mod greșit contractul supus rezoluțiunei ca fiind un contract cu trei obligații: obligația de a fi plătit prețul menționat în contract, obligația de a respecta uzufructul de către cumpărător, obligația de a întreține, când în realitate principala obligație a cumpărătorului potrivit acestui contract era de întreținere.
Sub acest aspect instanța de fond și apel trebuia să analizeze natura contractului, susținerile părților, coroborate cu acte și declarații de martori, duceau în mod indiscutabil prin analizarea obligației principale a acestui contract din partea cumpărătorului de a întreține cu toate cele necesare și de a înmormânta pe defunct.
Instanța a apreciat greșit intenția pârâtei care profitând de starea de boală a defunctului și de vârsta lui înaintată i-a putut capta ușor încrederea și voința prin promisiuni că-l va îngriji și-l va întreține corespunzător, nu numai prin prisma dispozițiilor legale ci și din punct de vedere uman, sens în care acesta cu ușurință și din cauza stării sale de sănătate a acceptat și a crezut că cele promise de către intimată se vor concretiza în fapt și că va avea parte de o bătrânețe normală.
Starea de boală a vânzătorului era din ce în ce mai precară, motiv pentru care a fost internat mai mult timp în spital fără ca pârâta în această perioadă să fi fost interesată - în pofida obligației de întreținere să-l însoțească la spital și să-i acorde îngrijire numai pe perioada spitalizării, acesta fiind dus la spital de către vecini, iar decesul a intervenit fără a fi supravegheat de pârâtă, și fiind găsit decedat de către vecini. Martorii prezintă credibilitate deoarece sunt străini de părțile din cauză astfel că declarațiile lor sunt reale și -trebuie avute în vedere.
Din aceste declarații rezultă neîndeplinirea obligației de către pârâtă.
Instanțele au apreciat greșit și înscrisurile medicale din care rezultă că beneficiarul întreținerii a fost internat în spital în perioada aprilie 2007, perioadă în care pârâta nu l-a susținut și supravegheat, probele administrate la solicitarea pârâtei nu reflectă realitatea și sunt contrazise de probele administrate la solicitarea recurentei și care susțin temeinicia acțiunii formulate.
Solicită admiterea recursului.
Prin cererea de recurs formulată de pârâta () se formulează critici numai în legătură cu modul de soluționare a cererii formulate de recurentă, intimata în apel, prin care a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Deși recurenta a depus dovada cheltuielilor de judecată în apel, in stanța a respins cererea de cheltuieli de judecată în mod neîntemeiat.
Criticile formulate de recurenta se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, dar acest motiv nu este incident, iar recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și a aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente în cauză.
Se susține prin cererea de recurs că instanța a calificat greșit acțiunea formulată de reclamant și natura juridică a contractului încheiat de părți.
Din examinarea contractului supus examinării judiciare rezultă fără echivoc că acesta este un contract de vânzare-cumpărare, deoarece părțile au stipulat un preț și o clauză de întreținere prin care cumpărătoarea s-a obligat ca pe lângă prețul achitat să presteze întreținere pentru un trai decent vânzătorului pe tot restul vieții acestuia și să suporte cheltuielile de înmormântare.
Potrivit art. 977 cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Intenția comună a părților a fost ca vânzătorul să predea imobilul cumpărătoarei pentru un preț și să beneficieze de întreținere pentru tot restul vieții rezervându-și un drept de abitație viager asupra apartamentului.
Intenția comună a părților la încheierea contractului este fără echivoc și de altfel chiar reclamantul prin acțiunea formulată a calificat contractul ca fiind de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, sub acest aspect criticile formulate fiind nefondate.
În mod corect instanța de fond a calificat acțiunea reclamantului, raportat la motivele invocate și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil ca fiind o acțiune prin care se solicită rezilierea contractului invocându-se neexecutarea obligației de întreținere de către pârâta cumpărătoare.
Acțiunea reclamantului a fost formulată de un avocat iar pe parcursul judecării acțiunii la fond, de asemenea reclamantul a fost reprezentat de un avocat care cu ocazia dezbaterii în fond a acțiunii a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată respectiv de rezilierea contractului pentru nerespectarea clauzei de întreținere.
Așa fiind instanța de fond și de apel în mod corect s-au raportat la cadrul de investire caracterizând acțiunea ca fiind una în rezilierea contractului pentru nerespectarea clauzei de întreținere înserată în contractul de vânzare-cumpărare.
În apel recurenta care a continuat acțiunea reclamantului care a decedat, a invocat pentru prima dată un alt temei juridic, cu alt obiect și o altă cauză, în sensul că a evaluat prețul derizoriu, neplata acestuia și eroarea în care s-a aflat reclamantul cu privire la natura și substanța contractului.
Potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Așa fiind în mod corect instanța de apel raportat la dispozițiile art. 294 al. 1 Cod procedură civilă nu a examinat criticile reclamantei care vizau alt obiect decât cel cu care a fost investită instanța de apel administrând probe numai raportat la cadrul procesual de investire.
Așa fiind, criticile care vizau aceste aspecte nu pot fi primite.
Pe fondul cauzei în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca și de asemenea și cererea de apel.
Probele administrate au fost corect evaluate și situația de fapt corect stabilită.
Astfel, depoziția martorului audiat la fond din partea reclamantului este vădit pro causa și în contradicție chiar cu susținerile reclamantului care nu a solicitat și nu a invocat neplata prețului astfel că în mod corect a fost în lăturată.
Celălalt martor audiat în apel relatează împrejurări pentru perioada ulterioară promovării litigiului momentul de altfel când a intrat în viața vânzătorului și apelanta.
Depozițiile martorilor pârâtei se coroborează cu poziția procesuală a pârâtei și cu acte medicale depuse la dosar, cum corect a reținut și prima instanță, din aceste probe rezultând că pârâta și-a îndeplinit obligația până în luna august 2007 când reclamantul a refuzat îngrijirea pârâtei.
De asemenea, în mod corect nu au fost avute în vedere declarațiile unor persoane care nu au fost audiate în mod nemijlocit de instanțe.
Sancțiunea rezilierii se poate dispune în temeiul art. 1020,1021 Cod civil numaidecât din culpa debitorului întreținerii, reclamantul nu a primit întreținere, iar nu și în cazul în care obligația nu s-a executat în tot sau în parte din culpa reclamantului ce solicită rezilierea.
Cum în speță s-a probat că cel aflat în culpă este reclamantul care a refuzat întreținerea, în mod corect acțiunea a fost respinsă iar soluția primei instanțe păstrată prin respingerea recursului.
Așa fiind, toate criticile formulate fiind nefondate recursul formulat de va fi respins.
Recursul formulat de pârâta (fostă ) este fondat, în cauză fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta a avut calitate de intimată în apel, iar apelul a fost respins.
În aceste condiții în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în sensul că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Intimata a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată făcând dovada acestor cheltuieli, depunând fila 135 dosar apel chitanța onorariului de avocat în sumă de 2000 lei.
Instanța de apel fără să motiveze în vreun fel a respins cererea intimatei, pronunțând sub acest aspect o soluție greșită.
Drept urmare se va admite recursul formulat de intimata (fostă ) și se va modifica decizia tribunalului în parte, în sensul că apelanta va fi obligată să achite intimatei cheltuieli de ju8decată în cuantum de 2000 lei și se vor menține dispozițiile deciziei în ceea ce privește respingerea apelului formulat de.
Pe cale de consecință se va respinge recursul formulat de.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de (fostă ) împotriva deciziei civile nr. 89 din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
restul dispozițiilor deciziei civile apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 89 din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă recurenta-intimată să plătească intimatei-recurente (fostă ) suma de 4,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.12.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Elena
