Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 58
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile numărul 136/A din 24.09.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima și la a doua strigare recurentul și avocat pentru intimatele și, lipsă fiind intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatele și.
Recurentul arată că și-a angajat apărător și solicită a se lăsa dosarul la a doua strigare pentru a se prezenta asistat și a depune timbrul judiciar de 0,15 lei.
La reluarea cauzei, interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită respingerea recursului formulat de.
Arată că tribunalul a soluționat excepția de nelegalitate, a precizat că dispoziția primarului este un act atacabil în condițiile în care există o lege ce reglementează situațiile în care se atacă, încadrându-se în dispozițiile articolului 4 din Legea 554/2004. Consideră apărătorul că trebuie urmată procedura prevăzută de Legea 10/2001.
Precizează că din înscrisurile de la filele 190-196 dosar fond rezultă că există o dispoziție de restituire iar partea adversă avea larghețea de a ataca această dispoziție.
Consideră că hotărârile instanței de fond și a instanței de apel sunt legale și temeinice și solicită respingerea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul arată că s-a întocmit expertiza, părțile și expertul s-au deplasat la fața locului iar din hărțile întocmite de către expert rezultă că nu este proprietară. Din verificările efectuate în evidențele Arhivelor Statului nu rezultă că aceasta ar fi proprietară. Susține că trebuia soluționată excepția lipsei calității fostului proprietar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 622/27.02.2008, Judecătoria Bârlada admis în parte cererea de evacuare, modificată, formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții, - și -, -, -, prin reprezentantul legal, -, -, -, -, -, -, prin reprezentantul legal -, și, -, prin reprezentantul legal,.
A respins cererea de evacuare a pârâților, formulată de reclamanți.
A dispus evacuarea celorlalți pârâți:, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, din imobilul situat în Bârlad,-, corpul B, jud.
A obligat pârâții față de care s-a dispus evacuarea să plătească suma de 508 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții -, sunt moștenitorii defunctului, decedat la data de 30 iulie 2005. Calitatea acestora s-a stabilit prin sentința civilă nr. 2194/19 sept. 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad. împreună cu reclamanții din cauză, în calitatea lor de moștenitori ai defunctei au solicitat potrivit Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în Bârlad,str. -, fostă, nr. 9. În baza notificării 151 din 14.02.2002, depusă la Biroului executorului judecătoresc, a actelor depuse, Regia autonomă de gospodărie comunală și locativă Bârlad, ce deținea imobilul prin Dispoziția de restituire nr. 17 din 19.01.2005 a restituit în natură solicitanților imobilul situat în Bârlad,-, corpul B, având o suprafață construită de 129,75. compus din 9 camere,o magazie în suprafață de 15,04.p și un, cu terenul pe care se află construcțiile,cu vecinii-locuința numitei, garaje-str. - -, E-corp A de imobil, alee bloc, V - locuințe-,.
La art. 3 din dispoziție s-a prevăzut obligația respectării prevederilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001 cu privire la protecția familiilor de chiriași:, care locuiau în imobilul restituit în baza contractelor de închiriere 59/11.11.2000, 48/27.11.2000, 17/ 15.11.2000.
Prin Dispoziția nr. 1524/29.06.2006 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, definitivă s-a consemnat faptul că prin Dispoziția de restituire nr. 17 din 19.01.2005 s-a restituit în natură solicitanților imobilul situat în Bârlad,-, corpul B,ocupat de chiriași. Cu privire la corpul A din aceeași clădire s-au acordat despăgubiri și teren în compensare. Cele două dispoziții înlătură confuzia creată de pârâți în sensul că reclamanților nu li s-a restituit imobilul în care locuiesc în prezent. Fostul deținător al imobilului din litigiu AG.L Bârlad prin adresele 711/2007, nr. 11031/5/05.04.2007 a informat biroul de chirii -vânzări și pe chiriașii,despre faptul că imobilul din Bârlad, str. -, fostă, nr. 9, corpul Baf ost restituit și că începând cu data de 05.04.2007 chiriașii nu vor mai fi facturați și că încetează orice raporturi contractuale cu L Bârlad. Orice raporturi contractuale vor fi stabilite cu privire la imobil cu noii proprietari, reclamanții din cauză. Prin Notificări emise la data de 13 februarie 2007 către, Încheierea de certificare de faptă 501 din 15 martie 2007,emise de Notarul public pârâții au fost notificați de reclamanți să se prezinte să încheie contract de închiriere pentru spațiul din litigiu cu proprietarii.
Pârâții, prin aceleași notificări au fost informați și cu privire la consecința neprezentării în vederea încheierii contractelor cu noii proprietari.
Pârâții, în nume propriu și ca reprezentanți legali ai persoanelor minore aflate în întreținere ce locuiesc cu ei au invocat existența unor raporturi locative în baza unor contracte de închiriere încheiate cu L Bârlad în anul 2005,valabile pe o durată de 5 ani de la data încheierii.
Contractele de închiriere invocate de pârâți și-au încetat valabilitatea, au fost notificați și invitați să încheie contracte cu noii proprietari, în condițiile impuse de art. 8, 9 pct. 3 și 10 pct. 1 din nr.OUG 40/1999 modificată și completată.
Potrivit art. 10 (1) din nr.OUG 40/1999 în vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire aspecte îndeplinite de reclamanții proprietari.
Pârâții, nu au dat curs invitațiilor făcute de proprietari de a se prezenta să încheie un nou contract de închiriere, notificare făcută de aceștia încă din martie 2007.
sau foștii chiriași care nu se prezintă pentru încheierea unui nou contract de închiriere sau de nu înaintează în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării sunt obligați potrivit art. 10 pct. (3) din G nr. 40/1999 să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.
Cu privire la pârâții, și s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că aceștia locuiesc în imobilul din care se solicită evacuarea.
Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 136/A din 24.09.2008, a respins apelul declarat de pârâtul și a păstrat sentința judecătoriei.
Apelantul a fost obligat să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada că în temeiul Legii nr. 10/2001 li s-a restituit în natură imobilul compus dintr-o construcție cu destinația de locuință și terenul aferent, situat în Bârlad,-, județul V, refuzul apelantului de încheia contractul de închiriere sub pretextul că nu a fost lămurit cu privire la măsurile de restituire a imobilului în litigiu și dacă reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire, fiind nejustificat.
Prin notificarea din 13.02.2007 (fila 21 dosar fond) comunicată de reclamanți prin intermediul executorului judecătoresc, apelantul a luat cunoștință de faptul că reclamanților li s-a restituit, conform Legii nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 1524/29.06.2006 emisă de Primarul municipiului Bârlad, imobil situat în Bârlad,-, în care acesta locuia în calitate de chiriaș în baza unui contract de închiriere încheiat cu Bârlad.
Despre faptul că imobilul în litigiu a fost restituit reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de persoane îndreptățite, apelantul a luat cunoștință și din adresele nr. 3430/29.03.2007 și 711/19.01.2007 emise de Bârlad (fila 190 și 196 dosar fond), apelantul a fost informat totodată că urmează să încheie contract de închiriere cu actualii proprietari ai imobilului, respectiv reclamanții în cauză.
Referitor la imposibilitatea apelantului de a-și face apărări față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile acestuia sunt neîntemeiate.
Înscrisurile la care face referire apelantul au fost depuse la dosarul cauzei la data de 15 februarie 2008, iar dezbaterile în fond a cauzei au avut loc la data de 27 februarie 2008. Apelantul a avut astfel posibilitatea să ia cunoștință de înscrisurile depuse între termene, mai ales că a fost apărat în cauză de un avocat ales.
De altfel, la data de 27.02.2008, când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, instanța a lăsat cauza la a II-a strigare, dând astfel posibilitatea pârâtului - apelant, prin apărătorul ales, să ia cunoștință de aceste înscrisuri.
Înscrisurile de care face vorbire apelantul au mai fost depuse la dosar și la termenele anterioare astfel că apelantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, acesta luând cunoștință de conținutul acestor înscrisuri până la data când a avut loc dezbaterea în fond a litigiului.
Pârâtul a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, el susține că a luat cunoștință de dispoziția de retrocedare la data de 22.01.2007 și, ulterior, prin notificarea trimisă de persoanele îndreptățite prin executorul judecătoresc.
Recurentul afirmă că în notificarea primită prin executorul judecătoresc se făcea trimitere la o altă dispoziție de retrocedare decât cea menționată în adresa înaintată de și nu avea anexată dispoziția despre care se făcea vorbire.
Învederează recurentul că a încercat să între în posesia dispoziției nr. 17/19.01.1995 despre existența căreia a aflat din adresa și a dispoziției 1524 Primăriei Bârlad, însă a fost refuzat în mod nejustificat, motiv pentru care a început să aibă îndoieli cu privire la legalitatea celor două acte administrative.
Recurentul arată că și în cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, reclamanții au invocat drept temei al evacuării dispoziția nr. 1524, însă, în urma insistențelor pârâților, aceștia au depus la dosar dispoziția nr. 17 din 19.01.2005.
După depunerea dispoziției, recurentul pretinde că a invocat oral excepția de nelegalitate a acesteia, însă judecătoria a trecut la fondul cauzei, dându-le câștig proprietarilor.
Mai susține recurentul că, la instanța de apel, a invocat în scris excepția de nelegalitate a actului administrativ, însă această a fost respinsă cu motivarea că dispoziția nr. 17/2005 nu este un act administrativ.
Însă, potrivit Legii nr. 554/2004, dispoziția invocată este un act administrativ, astfel că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecarea excepției. Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurent, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul este întemeiat.
Prin cererea de apel, pârâtul a criticat sentința judecătoriei invocând nerespectarea prevederilor nr.OUG 40/1999, motivat de faptul că reclamanții au indus în eroare chiriașii corpului Bai mobilului din- atât în ceea ce privește natura juridică a imobilului, cât și cu privire la proprietarul legal al acestuia.
A susținut pârâtul că judecătoria nu a analizat apărările chiriașilor ajungând la concluzia greșită că ar exista un refuz din partea acestora și că ar fi îndeplinite condițiile legale pentru evacuarea lor.
a mai învederat că, la instanța de fond, nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări, deoarece reclamanții au depus înscrisurile pe care și-au întemeiat pretențiile la ultimul termen de judecată.
În ședința publică din 25.06.2008, apelantul a depus precizări scrise prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției de restituire nr. 17 din 19.01.2005, emisă de Bârlad și a dispoziției nr. 1524/29.06.2006 a Primarului Municipiului Bârlad.
În motivarea excepției de nelegalitate, apelantul a susținut că Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost naționalizat imobilul proprietatea numitei, nu este prevăzut în cuprinsul Legii nr. 10/2001 ca temei legal al restituirii în natură a imobilelor. Apelantul a mai arătat că persoanele îndreptățite nu au dovedit dreptul de proprietate al numitei asupra imobilului preluat de stat și nici calitatea lor de moștenitori ai fostei proprietare.
Apelantul a solicitat ca excepția de nelegalitate să fie soluționată de instanța de contencios administrativ, conform Legii nr. 554.
La termenul de judecată din 03.09.2008, instanța de apel a respins cererea de trimitere spre soluționare de către instanța de contencios administrativ și fiscal a excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 17/19.01.2005, motivat de faptul că această dispoziție nu este un act administrativ, însă nu a soluționat excepția cu care a rămas investită de către apelant.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Acest text instituie principiul disponibilității în procesul civil, conform căruia judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.
Tot în baza acestui principiu, părțile sunt în drept să se plângă împotriva hotărârilor judecătorești, folosind căile de atac prevăzute de lege și să determine criticile formulate prin cererea de apel sau recurs, iar judecătorii au obligația să hotărască numai în limitele determinate de parte.
Omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra excepției de nelegalitate a titlului de proprietate în baza căruia s-a solicitat evacuarea apelantului din imobilul pe care acesta îl ocupă, constituie o încălcare a art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă ceea ce determină incidența în cauză a motivului de recurs înscris în art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de și se va casa decizia pronunțată de instanța de apel.
Având în vedere că tribunalul nu a soluționat excepția de nelegalitate a dispoziției de retrocedare a imobilului către reclamanții-intimați din prezenta cauză și pentru a nu prejudicia părțile de beneficiul unui grad de jurisdicție, se va trimite apelul declarat de pârâtul spre rejudecare.
Cu ocazia soluționării apelului se va avea în vedere excepția invocată de pârât urmând a se stabili regimul juridic al nulității ce ar interveni ca urmare a pretinsei nelegalități, nulitate în raport de care se va determina posibilitatea invocării excepției direct în calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 136/A din 24.09.2008 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
09.03.2009
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Liliana
