Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(42/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.637
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de pârâții, și minorii și, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr.1122 A din 01.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele C și C.
are ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.149/18.03.2009, emise de Baroul București, aflate la fila 53 în dosar, recurenții - pârâți, și, reprezentați de același avocat, intimatele - reclamante C și C, reprezentate de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/27.01.2009, emise de Baroul București, aflate la fila 17 în dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea procedează la identificarea recurentului - pârât, care se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP-, eliberată la data de 21.01.2002 de Secția 19 Poliție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - pârâții învederează faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în B, 13 nr. 185, sector 5, în baza contractului de închiriere nr. 123 din 14.04.2000 încheiat cu C, în urma redobândirii dreptului lor de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, ca urmare a emiterii Dispoziției nr. 522 din 18.09.2002 a Primarului General al Municipiului Totodată, mai arată că, în anul 2002, au fost înștiințați că imobilul în care locuiesc a fost restituit foștilor proprietari în baza Legii nr. 10/2001, a Dispoziției Primăriei Municipiului B nr. 522/18.09.2002 și a procesului - verbal întocmit de Administrația Fondului Imobiliar nr. 22859/28.11.2002.
Apărătorul recurenților - pârâți învederează faptul că recurenții - pârâții și locuiesc în acest imobil încă de la naștere, respectiv din anul 1974 și 1976 de când defunctul lor tată a obținut locuința familială de la Stat prin Ordinul de repartiție nr. 2360/05.05.1971.
În mod corect instanța de fond a apreciat că recurenții - pârâți beneficiază de protecția nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință. Totodată, mai arată că în aceeași sentință instanța de fond a afirmat că reclamantele s-au conformat dispozițiilor art. 10 al. 1 din nr.OUG 40/1999, afirmație preluată și de instanța de apel, că au respectat dispozițiile legale imperative și că pârâții au manifestat pasivitate față de clarificarea situației contractuale. Intimatele - reclamante nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de nr.OUG 40/1999 cu privire la obligațiile proprietarilor față de chiriași, deoarece după emiterea deciziei de restituire și a procesului verbal de punere în posesie nu au depus nicio diligență cu privire la încheierea unor noi contracte de închiriere nici cu pârâții, dar nici cu ceilalți ocupanți ai imobilului în litigiu.
Apărătorul recurenților - pârâți mai arată că mandatarul acestora a dat dovadă de pasivitate față de toți ocupanții imobilului în litigiu, trimițându-le notificări ca să se prezinte la negocierea încheierii contractelor de închiriere pentru ca mai apoi să nu-și mai onoreze obligația, cel puțin față de recurenții - pârâți. Astfel, se poate afirma că și intimatele - reclamante au manifestat pasivitate față de notificarea nr. 410/21.03.2005.
Mai învederează faptul că legiuitorul nu a stabilit expres nicăieri că momentul de la care curge termenul de 5 ani, prevăzut pentru încheierea contractului, este data restituirii imobilului; în lumina interpretării arătate este evident că legiuitorul a indicat durata de 5 ani, ca fiind durata pe care se încheie contractul de închiriere, începând de la momentul încheierii sale. Totodată, mai arată că limitarea dreptului locativ este impusă abuziv de către proprietar, considerând că nu mai beneficiază de protecția legii începând cu 14.03.2008, așa cum a menționat mai sus în urma notificării și a procesului verbal încheiat cu pârâții la data de 14.03.2003. Astfel, prezenta cerere de evacuare este un abuz de drept, dreptul la acțiune nefiind născut încă, atât față de voința legiuitorului, cât și față de termenele arbitrare impuse de reclamante.
Apărătorul recurenților - pârâți mai învederează faptul că la instanța de fond minorii și nu au fost legal citați, nu au fost prezenți, nu au avut apărător sau reprezentant legal, nu au propus și nu au administrat probe și acestora nu le-a fost comunicată sentința civilă nr. 5843/18.09.2007, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sectorului 5
Având în vedere acest aspect, consideră că au fost încălcate atât dispozițiile Codului d e procedură civilă, cât și ale Legii nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Apărătorul recurenților - pârâți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate pe care o consideră netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea cererii principale privind evacuarea imobilului situat în B,. 13 nr. 183, sect. 5.
Apărătorul intimatelor - reclamante, având cuvântul, învederează faptul că, în ceea ce privește primul motiv de recurs prin care se critică soluția instanței de fond sub aspectul soluționării cererii de evacuare, urmează să se constate că în mod corect s-a reținut în considerentele deciziei atacate că recurenții - pârâți nu fac dovada unui titlu în baza căruia dețin spațiul locativ în litigiu. Totodată, mai arată că, din probele administrate în cauză, rezultă că, ulterior redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în 13 nr. 183, sect. 5, intimatele - reclamante au respectat dispozițiile art. 10 din nr.OUG 40/1999, notificându-i pe recurenți prin intermediul executorului judecătoresc în vederea încheierii unui contract de închiriere.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din nr.OUG 40/1999 revenea recurenților - pârâți obligația de a comunica în scris proprietarilor, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.
Apărătorul intimatelor - reclamante învederează faptul că, chiar în situația în care ar fi operat prorogarea legală prevăzută de nr.OUG 40/1999, din interpretarea coroborată a art. 2 și art. 11 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 reiese că efectele prorogării legale operează până la data de 08.04.2004, când au încetat de drept orice drepturi locative ale chiriașilor în cazul în care nu aveau încheiat un contract de închiriere cu proprietarul căruia i-a fost restituit bunul. Dispozițiile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 nu pot fi interpretate în sensul că, în lipsa încheierii unui contract de închiriere între proprietarii care au redobândit imobilul și chiriași, locațiunea anterioară s-ar transforma într-una perpetuă.
Interpretarea logică a art. 14 din nr.OUG 40/1999 duce la concluzia că dreptul la reînnoirea contractului de închiriere prevăzut de legiuitor în favoarea chiriașului nu poate opera cu depășirea limitei maxime a termenului de protecție socială, respectiv 08.04.2004, în caz contrar ajungându-se la concluzia că fostul contract de închiriere se poate reînnoisine die, atât timp cât proprietarul nu se află în situația de a invoca vreunul din cazurile prevăzute de art. 14 din actul normativ invocat.
Al doilea motiv de recurs vizează modalitatea de soluționare a apelului declarat de către minorii și, respins de către instanța de apel ca fiind tardiv. Întrucât sentința civilă apelată a fost comunicată atât recurenților - pârâți și, cât și reprezentanților legali ai acestora la data de 19.10.2007, iar apelul formulat de către minori a fost depus la data de 14.05.2008, în mod corect instanța de apel a apreciat că apelul este formulat cu depășirea termenului legal.
Apărătorul intimatelor - reclamante solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr-, reclamantele C și C au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței evacuarea acestora din imobilul situat în B, 13 nr. 183, sector 5, Corp C2, încăperile 22, 23, 24 și 25, Corp C1 camera 8 și anexa A 3 încăperea 4.
Prin sentința civilă nr. 5843/18.09.2007, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis cererea formulată de reclamantele C și C împotriva pârâților, și și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B, 13 nr. 183, sector 5, încăperile 22, 23, 24 și 25 din Corpul C2, camera 8 din Corpul C1 și încăperea 4 din anexa A 3.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 522/18.09.2002 emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantelor C și C și numiților, și, imobilul situat în B, 13 nr.183, sector 5, format din teren în suprafață de 2800. și construcție, cu excepția apartamentelor vândute în temeiul Legii nr.112/1995. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2910/29.08.2003 numiții, și și-au manifestat acordul ca reclamanta C să preia în deplină proprietate și posesie cotele indivize pe care aceștia le dețin din imobil, fără plata vreunei sulte, astfel că reclamantele C și C, dețin fiecare cota indiviză de 1/2 din imobil.
Pârâții, și ocupă o parte din imobil în baza contractul de închiriere nr. 123/14.01.2000 încheiat cu Primăria Municipiului B prin mandatar Astfel cum rezultă din cuprinsul contractului, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani cu începere de la data de 09.05.1999 și până la data de 09.05.2004, urmând ca la expirarea termenului să poată fi reînnoit cu acordul ambelor părți. Temeiul juridic al contractului îl reprezintă Legea nr. 114/1996 și nr.OUG 40/1999. Din adresa nr. 1829/05.06.2007 emisă de rezultă că pârâții au primit imobilul în baza ordinului de repartizare nr. 2360/05.05.1971, iar apoi, în baza repartiției nr. 828/1975. În anul 1993, după decesul titularului de contract, pârâtul a devenit titularul contractului de închiriere nr. 215/10.03.1993. Ca urmare a solicitării de extindere formulată de către acesta, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 519/24.06.1993, iar în baza Legii nr. 17/1994, i s-a întocmit contractul de închiriere nr. 220/06.03.1996.
La termenul din 22.05.2007, pârâtul a recunoscut și a indicat pe schița depusă la dosar faptul că împreună cu membrii familiei sale ocupă încăperile 22, 23, 24 și 25 din corpul C2, camera 8 din corpul C1 și încăperea 4 din anexa A3.
Față de această situație juridică a imobilului, instanța a apreciat că pârâții beneficiază de protecția conferită de nr.OUG 40/1999, care în art. 1 prevede că: "Contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei". Acesta a fost și motivul pentru care reclamantele au adresat pârâtului (titularul contractului), prin executor judecătoresc, o notificare în vederea discutării și semnării unui contract de închiriere, ca urmare a redobândirii imobilului în proprietate.
Așadar, reclamantele s-au conformat dispozițiilor art. 10 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 și revenea pârâților obligația de a se conforma prevederilor art. 10 alin. 2 din nr.OUG 40/1999, în sensul de a comunica în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de a primirea notificării.
Pârâtul a dat curs notificării în sensul că la data indicată în notificare, 14.03.2003, s-a prezentat și a declarat că dorește să încheie contract de închiriere, părțile convenind ca ziua și ora prezentării la Administrația Financiară a Sectorului 5 pentru semnarea contractului să se stabilească ulterior de comun acord.
În consecință, prima instanță a reținut că reclamantele au respectat dispozițiile legale imperative care acordă protecție chiriașilor, urmând ca aceștia să întreprindă toate demersurile necesare încheierii noului contract de închiriere, cu atât mai mult cu cât art. 10 alin. 2 din nr.OUG 40/1999 stabilește în sarcina acestora obligația de a comunica în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării. Simplul fapt că pârâtul s-a prezentat la convocarea rec1amantelor și și-a manifestat voința în sensul încheierii noului contract de închiriere nu este suficient pentru proba că acesta a dorit în mod real reglementarea situației sale locative. Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții au manifestat pasivitate referitor la clarificarea situației contractuale, nu au acționat în judecată (pentru a solicita obligarea reclamantelor la încheierea contractului) și nici măcar nu au notificat reclamantele în vederea perfectării contractului, iar în prezenta cauză nu au formulat nicio solicitare, limitându-se a afirma că au contract de închiriere încheiat cu Primăria Municipiului
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 11.02.2007 au declarat apel pârâții și, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, la 12.11.2007 și la data de 23.06.2008 au formulat apel pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 1122/01.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția tardivității apelului declarat de și, ambii prin reprezentanți legali și, împotriva sentinței civile nr. 5843/18.09.2007 pronunțate de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante C, C și intimata pârâtă și a respins apelul acestora ca tardiv formulat; a respins apelul declarat de apelanții pârâți și în contradictoriu cu intimatele-reclamante Constanta, C și intimata pârâtă, ca nefondat; a luat act că intimatele-reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la apelului declarat de apelanții-pârâți - și, a constatat că sentința civilă apelată a fost comunicată atât apelanților-pârâți - și, cât și reprezentanților legali ai acestora, și la data de 19.10.2007, după cum rezultă din dovezile de comunicare atașate la dosarul de fond.
În consecință, făcând aplicarea prevederilor art. 284 (1) Cod procedură civilă, conform căruia termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel și respectiv art. 101 (1) Cod procedură civilă, care stipulează că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, Tribunalul a constatat faptul că termenul de declarare a apelului a expirat la data de 5.12.2007, ca atare formularea apelului la data de 14.05.2008, fiind făcută cu depășirea termenului legal.
Cu referire la apelul declarat de apelanții pârâți și, Tribunalul a constatat că acesta este nefondat.
Motivul 1 de apel nu poate fi primit, art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 prevăzând în mod expres că decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia și are forța probantă a unui înscris autentic; pe de altă parte, îndeplinirea/neîndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară si deschiderea sau nu a rolului fiscal nu au nicio relevanță sub aspectul dovezii dreptului de proprietate.
Ca atare, Tribunalul a constatat că dispoziția nr. 522/18.09.2002 emisă de Primarul General al Municipiului B, unită cu actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2910/29.08.2003 fac pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Motivul 2 de apel este și el nefondat, sub acest aspect Tribunalul suplinind motivarea instanței de fond (care și-a întemeiat soluția pe faptul că neîncheierea contractului de închiriere se datorează pasivității apelanților pârâți, fiind însă aplicabile prevederile nr.OUG 40/1999), Tribunalul apreciind, contrar instanței de fond, că protecția juridică oferită de nr.OUG 40/1999 chiriașilor din imobilele naționalizate a expirat la data de 8.04.2004.
Dispoziția cuprinsă în art. 11 din nr.OUG 40/1999 nu poate fi interpretată în sensul că, în lipsa acordului de voință la încheierea noului contract din culpa proprietarului, locațiunea anterioară s-ar transforma într-una perpetuă; Tribunalul a apreciat că, prin adoptarea acestei dispoziții voința legiuitorului a fost doar ca raportul juridic dintre proprietar și chiriaș să fie stabilit într-un termen cât mai scurt, în caz contrar proprietarul urmând să suporte sancțiunea prelungirii de drept a contractului de închiriere.
În ceea ce privește susținerea apelanților pârâți în sensul că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că acestea vizează o ipoteză străină cauzei de față, respectiv situația în care neîncheierea noului contract de închiriere este cauzată de neînțelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenția acestuia de restrângere a suprafeței locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeași ordonanță.
Împotriva acestei decizii, la data de 15.12.2008, au declarat recurs pârâții, și, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la 07.01.2009.
În motivare, au arătat că instanța de fond în mod corect a apreciat că "beneficiază de protecția conferită de nr.OUG 40/1999, privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru stațiile cu destinație de locuințe ", pentru ca în cadrul aceleiași sentințe să afirme că "reclamantele s-au conformat dispozițiilor art. 10 alin. 1 din nr.OUG 40/1999" (afirmație preluată și de instanța de apel), că au respectat dispozițiile legale imperative și că "pârâții au manifestat pasivitate față de clarificarea situației contractuale".
Deși a constatat întrunirea elementelor cumulative, instanța a refuzat să aplice sancțiunile prevederilor legale: art. 11 alin.1 din nr.OUG 40/1999: "prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior, până la încheierea unui nou contract de închiriere".
Prin aceeași modalitate contradictorie, instanța de fond a refuzat nejustificat aplicarea art. 6 din nr.OUG 40/1999 - privind obligativitatea încheierii unui contract de închiriere cu recurenții-pârâți.
Intimatele-reclamante nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de nr.OUG 40/1999 cu privire la obligațiile proprietarilor față de chiriași, deoarece după emiterea deciziei de restituire și a procesului -verbal de punere în posesie nu au depus nicio diligență cu privire la încheierea unor noi contracte de închiriere nici cu recurenții-pârâți, dar nici cu ceilalți ocupanți ai imobilului din 13 nr. 183, sector 5, B, fie ei chiriași sau proprietari care au cumpărat locuințele în baza Legii nr.112/1995.
OUG nr. 40/1999 și Legea nr. 10/2001 prevăd obligația proprietarului de a prelungi contractele de închiriere aflate în derulare la data restituirii, cu o perioadă de 5 ani de la data deciziei de restituire în natură și a procesului-verbal de punere în posesie, ori de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de judecată. În acest sens, art. 15 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres prelungirea de drept a termenului încheierii (5 ani).
Legiuitorul nu a stabilit expres, nicăieri, că durata de închiriere a imobilelor restituite este de 5 ani de la data restituirii imobilului. În lumina interpretării arătate, este evident că legiuitorul a indicat durata de 5 ani, ca fiind durata pe care se încheiere contractul de închiriere, începând de la momentul încheierii sale.
În sprijinul interpretării logico-juridice de mai sus, a normelor speciale și de strictă interpretare nr.OUG 40/1999, sunt relevante și prevederile imperative ale art. 14 alin.1 din nr.OUG40/1999, care arată că protecția și dreptul chiriașului în imobil nu sunt limitate de durata de 5 ani prevăzută în contractul nou încheiat, ci la expirarea acestuia "chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeași perioadă", arătând că "sunt permise mai multe reînnoiri succesive".
Recurenții pârâți au mai arătat că la termenul de judecată din data de 01.10.2008, Tribunalul a dispus decăderea acestora din proba cu interogatoriu, pe motivul că "s-a prezentat apelantul-pârât și a arătat că este bolnav" și considerând că nu este un motiv de amânare, a lăsat cauza și la a doua strigare, aceasta fiind o gravă eroare și confuzie a instanței deoarece apelantul-pârât s-a prezentat și a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a cauzei pentru motive medicale ale apărătorului acestuia și nu al său personal.
Având în vedere toate aceste aspecte, recurenții-pârâți au considerat că instanța le-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
II. Cu privire la apelul declarat de minorii și, instanța de apel, deși a respins apelul ca fiind tardiv formulat, s-a aflat într-o gravă eroare deoarece față de acești minori nu s-au aplicat procedurile legale cu privire la citarea lor și la calitatea acestora în proces.
În fapt, este născută la data de 21 mai 1996, iar fratele său, la data de 25 octombrie 1999.
La instanța de fond nu au fost legal citați, nu au fost reprezentați, nu au avut apărător sau reprezentant legal, nu au propus și nu au administrat probe, nu le-a fost comunicată sentința civilă nr. 5843/18.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, de Judecătoria Sectorului 5
Având în vedere acest aspect, au fost încălcate atât dispozițiile Codului d e procedură civilă, dar și ale Legii nr.272/2004 privind protecția minorilor și promovarea drepturilor copiilor.
Prin încheierea din 12.03.2009, Curtea a admis cererea de asistență juridică prin avocat formulată de recurenții pârâți, și minorii și - - ambii prin reprezentant legal, în condițiile art. 6 lit. a și art. 23 din nr.OUG 51/2008.
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit. c din nr.OUG 51/2008 și având în vedere art. 2 alin. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, intervenit în anul 2008 între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, Curtea va stabili cuantumul onorariului avocatului la 200 lei.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea va analiza cu prioritate cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât aprecierea acestuia ca întemeiat conduce la casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea și ca atare face inutilă cercetarea celorlalte critici invocate prin cererea de recurs, subsumate motivului
Raportat la prevederile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exercițiu deplină se dobândește, în principiu, conform art. 8 din Decretul nr. 31/1954, la împlinirea vârstei de 18 ani. Potrivit art. 9 din același act normativ minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă, iar art. 11 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 dispune că nu are capacitate de exercițiu minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
Conform art. 11 alin. 2 din același act normativ: "Pentru cei ce nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se fac de reprezentanții lor legali". Întrucât capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile, în mod firesc art. 42.pr.civ. prevede că persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate -".
Din acest considerent art. 87 pct. 5.pr.civ. prevede că incapabilii sunt citațiprin reprezentanții lor legaliși pentru identitate de rațiune și comunicarea altor acte de procedură către aceștia se realizează în aceeași modalitate.
În cauza de față, pârâții - și - aveau la data comunicării hotărârii primei instanțe 11 și respectiv 7 ani, astfel cum rezultă din fișa suprafeței locative închiriate, anexă la contractul de închiriere nr. 123/14.04.2000 încheiat de cu Primăria Municipiului B și, deși au fost chemați în judecată prin reprezentanții lor legali, comunicarea sentinței către părțile respective s-a făcut direct acestora, iar nu reprezentanților lor legali.
Este adevărat că reprezentanții legali ai celor doi pârâți, - și -, sunt și, care, dat fiind că au avut la rândul lor calitatea de pârâți, au primit comunicarea hotărârii primei instanțe, însă regula specială a comunicării cererii de chemare în judecată și a citației prevăzută de art. 113 alin. 2.pr.civ.: "Dacă mai mulți pârâți au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calități juridice, se va comunica o singură copie de pe acțiune și de pe înscrisuri și se va înmâna o singură citație" nu poate fi aplicată cu titlu general tuturor actelor de procedură, fiind în defavoarea persoanelor incapabile.
Pe cale de consecință, comunicarea hotărârii primei instanțe către cei doi pârâți nefiind legală, nu a început să curgă termenul de apel conform art. 284 alin. 1.pr.civ. și în situația dată nu putea fi împlinit la data formulării apelului de către aceștia, 23.06.2008.
Față de aceste considerente, reținând că instanța a făcut o greșită aplicare a legii admițând excepția tardivității apelului formulat de pârâții - și -, precum și faptul că, procedând astfel, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5.pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a dispus rejudecarea ambelor apeluri având în vedere faptul că mijlocul de apărare al celorlalți doi pârâți la cererea de evacuare se află într-o strânsă legătură cu cel invocat de primii recurenți pârâți, derivând din același raport juridic de locațiune ce generează drepturi principale și drepturi derivate, a cărui natură determină astfel aplicarea art. 48 alin. 2.pr.civ. iar în temeiul său efectele admiterii recursului se extind și asupra acestora. În situația dată, analizarea celuilalt motiv invocat prin cererea de recurs nu mai este în competența instanței de recurs, ci a aceleia care va soluționa cauza în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește cuantumul onorariului avocatului la 200 lei.
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 1122/A/01.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C și.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - MARI -
GREFIER,
- -
Red. /Th. dact.,
2 ex./04.06.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 5 B -
***
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Cristina Nica, Ilie
