Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2407/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 541/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2407R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul UL " MATERNA ", în numele și pentru membrii de sindicat, C, ( ), C, IA, C, C, IA, G, C, împotriva sentinței civile nr.2578 din 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, CONSILIUL JUDEȚEAN, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recursul Sindicatul Materna T prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.16/2009, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tad epus prin serviciul registratură, la data de 06.04.2009 întâmpinare, iar la data de 07.04.2009 intimatul Consiliul Județean Gad epus întâmpinare.
Se comunică recurentului, prin avocat, întâmpinările depuse.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la plata retroactivă pentru fiecare reclamant a sporului de natură salarială de 25%, reprezentând indemnizație de dispozitiv conform Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor pentru perioada 25.02.2005-25.02.2008, actualizat cu indicele de inflație. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2578/01.10.2008, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, a respins ca nefondată acțiunea formulata de reclamantul UL "MATERNA" T, în numele și pentru membrii de sindicat, C, ( ), C, IA, C, C, IA, G, C, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, CONSILIUL JUDEȚEAN
A respins cererea de intervenție formulată de intervenientele în nume propriu, reprezentate de același sindicat" Materna" prin liderul sindic al și în contradictoriu cu aceleași pârâte, ca fiind nefondată.
A respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 122 din Constituție, Ministerul Administrației și Internelor (I). în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative(A). este autoritate publică, din structura administrației publice centrale, iar consiliile locale și județene, fac parte din administrația publică locală.
Consiliul local, în calitate de autoritate publică locală deliberativă și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, în calitate de autoritate executivă, conform art.I alin 2 lit.d) și e) din Legea nr. 215/2001, nu au făcut și nu fac parte din structura organizatorică a sau, potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 63 / 2003 și OUG nr. 30 / 2007.
Consiliile locale și DGASPC, nu se află în raport de subordonare față de ministerul în cauză, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin 1 din Legea nr.215 / 2001, administrația publică în unitățile precizate, se organizează intre-altele în temeiul principiului autonomiei locale.
Ordinul nr. 496 /2003, care este și temeiul juridic al acțiunii reclamanților și intervenienților din cauză, este un Ordin de modificare al Ordinului nr. 275 /2002. și a apărut în urma unificării Ministerului d e Interne cu Ministerul Administrației Publice, denumirea noului minister înființat fiind Ministerul Administrației și Internelor. Categoriile de persoane care beneficiază de disp. Ordinului nr. 275 /2002, pentru aplicarea Legii nr. 138/ 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, sunt clar și limitativ enumerate, iar Ordinul nr. 496/2003, nu a reconfigurat sfera persoanelor care pot beneficia de indemnizația de dispozitiv,dispozițiile Legii nr. 138/ 1999, fiind aplicabile numai cadrelor militare,persoanelor civile din cadrul MAI, Serviciul Administrației și Internelor, Serviciul de Informații Externe, Serviciului Protecție și Pază, Serviciului Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții și intervenienții au calitatea de salariați ai DGASPC, iar activitatea acestora, realizată la nivelul județului, constă în măsuri de asistență socială, în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, cu handicap sau oricăror persoane aflate în nevoie. Activitatea arătată, nu are nicio legătură cu activitatea cadrelor militare și cu cea a personalului civil din ministerele și instituțiile centrale, prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/ 1999. însăși emitentul Ordinului 496/2003, prin adresa circulară nr. 15103/ 2003, a concluzionat ca acest Ordin nu se aplică autorităților și instituțiilor din administrația publică locală.
Față de aceste motive, instanța, reține că cererile formulate in cauză de către reclamant în numele și pentru membrii săi de sindicat și de către intervenienți, sunt nefondate și urmează sa le respingă ca
atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs motivat reclamantul Sindicatul "MATERNA" T, care întemeindu-se pe dispoz.art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța fondului a interpretat și aplicat greșit legea, reținând că intimatul DGASPC T nu se afla în raport de subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor și pe cale de consecință personalul acestei instituții nu poate beneficia de plata indemnizație de dispozitiv solicitate prin acțiune, în calitate de angajați ai unei instituții publice aparținând administrației publice locale din județul
A mai susținut recurentul că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 105 alin.1 și 4 din Legea nr.272/21.06.2004 și nu a coroborat dispozițiile acestei legi cu cele ale art. 104 alin.1 lit.m din Legea nr. 215/2001, modificată, din care rezulta fără echivoc că direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt instituții publice ce aparțin administrației publice locale, fiind în directa subordine și finanțare a consiliilor județene.
În mod nelegal s-a reținut în opinia recurentei faptul că Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor se aplică doar personalului militar și civil din cadrul fostului Minister de Interne și serviciile specializate, aceasta fiind consecința unei interpretări greșite a actului normativ și a ignorării împrejurărilor ce au făcut necesară adoptarea acestui ordin.
Din interpretarea logică și sistematică a prevederilor Ordinului MAI nr. 496/2003 și Legii nr. 138/1999 rezultă intenția legiuitorului de a crea un sistem unitar de salarizare pentru întreg personalul civil din cadrul Administrației Publice, ca urmare a unificării celor două ministere, dreptul la indemnizația de dispozitiv fiind prevăzut prin art. 9 pct. 2 din Ordin pentru întregul personal civil din cadrul Administrației Publice fără nicio discriminare.
Pentru evitarea oricărei interpretări s-a definit precis personalul civil beneficiar al acestui spor salarial, acesta incluzând funcționarii publici cu statut special și personalul contractual, instanța de fond interpretând greșit sfera de aplicare a ordinului în discuție, omițând dispoz.pct. 9.2 și pct.31.1 din ordin și faptul că în preambulul acestuia este inserată nu doar Legea nr. 138/1999 cât și dispozițiile Codului muncii, Legii nr. 188/1999, OUG nr. 192/2002, OUG nr. 63/2003 și HG nr. 281/1993.
Recurenta a mai susținut că în mod eronat a reținut instanța fondului că Ordinul nr.496/2003 se aplică doar funcționarilor public cu statut special și personalului contractual din fostele structuri ale Ministerului d e Interne preluate de autoritățile administrației publice, deoarece în urma unificării Ministerului d e Interne cu Ministerul Administrației Publice prin OUG nr. 63/2003 s-a impus crearea unui sistem de salarizare unitar pentru personalul civil, întrucât în sfera personalului civil din noul minister a fost cuprins atât personalul fostului Minister de Interne cât și cel al fostului Minister al Administrației Publice.
Prin modificarea Ordinului nr. 275/2002 prin Ordinul nr.496/2003, respectiv a dispoz.pct.9.2 și pct.31 și pct.31.1 s-a creat premiza unui sistem de salarizare unitar pentru întregul personal menționat, prevăzându-se acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în această categorie incluzându-se funcționarii publici și personalul contractual din interpretarea logică și sistematică a acestor prevederi coroborate cu cele ale art.13 din Legea nr. 138/1999, rezultând neechivoc includerea de către legiuitor în sfera personalului beneficiar al indemnizației de dispozitiv și a personalului civil din administrația publică.
Au formulat întâmpinare intimații DGASPC T și Consiliul Județean T care au solicita, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect, s-a apreciat de către prima instanță că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea îndemnizației de dispozitiv,acest spor salarial, reglementat de dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 fiind instituit ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, astfel că nefiind angajați sau în raporturi de subordonare față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reclamanții nu pot beneficia de indemnizația pretinsă.
Curtea apreciază că prima instanță,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate a făcut o corectă interpretare gramaticală,logică și sistematică a dispozițiilor art.13 din Legea nr.138/1999 și a dispozițiilor Ordinului MAI nr. 275 /2002,modificat prin Ordinul nr. 496 /2003,și în special a dispozițiilor pct. 9.2 și pct.31.1, acestea referindu-se la personalul personalului militar și civil din cadrul fostului Minister de Interne indiferent de categoria de personal a acestuia,respectiv personal civil contractual,funcționari publici;mai mult, prima instanță a făcut și o corectă interpretare teleologică a dispozițiilor Ordinului MAI nr. 275 /2002,modificat prin Ordinul nr. 496 /2003 cîtă vreme acestea au fost emise de către legiuitor tocmai în scopul de a crea un sistem unitar de salarizare pentru întreg personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultat după unificarea acestor minister într-unul singur iar nu în scopul de a se institui un sistem uniformizat de salarizare pentru întregul personalul civil din cadrul organelor administrației publice descentralizate și instituțiilor coordonate de acestea, o asemenea susținere neputînd fi primită potrivit argumentului de interpretare logică al reducerii la absurd.
Totodată, împrejurarea că în preambulul Ordinului nr. 496 /2003 este inserată nu doar Legea nr. 138/1999 cât și dispozițiile Codului muncii, Legii nr. 188/1999, OUG nr. 192/2002, OUG nr. 63/2003 și HG nr. 281/1993 nu poate susține pretențiile recurentului ci se justifică prin faptul că dispozițiile Legii nr.138/1999 se completează în privința personalului civil contractual, și funcționari publici cu aceste dispoziții.
Intimata DGASPC T nu este subordonată Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât, așa cum rezultă din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art.3 alin.1 lit.a pct.4, acest minister are ca atribuție doar îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor neavînd nicio relevanță faptul că prin dispozițiile art. 105 alin.1 și 4 din Legea nr.272/21.06.2004 și prin cele ale art. 104 alin.1 lit.m din Legea nr. 215/2001, modificată, se prevede că direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt instituții publice ce aparțin administrației publice locale, fiind în directa subordine și finanțare a consiliilor județene câtă vreme acest spor nu se cuvine nici salariaților din administrație.
De asemenea, primăriile, consiliile locale și președintele și vicepreședinții consiliilor locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerul Internelor și Reformei Administrative, astfel cum rezultă din analiza dispozițiilor Legii nr.215/2001,art.12 alin.1 și 2 din OUG nr.30/2007, coroborate cu anexa 1 HG nr.416/2007.
De altfel, art.1 din Legea nr.215/2001, republicată - legea administrației publice locale - dispune că administrația publică în unitățile administrativ teritorială funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art.4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Corect a reținut prima instanță și faptul că personalului contractual din cadrul administrației publice locale și centrale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/1999, ce reglementează drepturile salariale ale personalului militar și civil din cadrul MIRA, Ministerului Apărării Naționale și celorlalte instituții publice din domeniul apărării și nici ale Ordinului nr.275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2006 și acestea fiind aplicabile contrar susținerilor recurenților personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, în lipsa unei dispoziții exprese a legii care să prevadă o astfel de echivalare.
Curtea mai reține că instanța fondului a reținut corect că recurenților, ca personal contractual bugetar cu sistem de salarizare stabilit prin dispoziții normative speciale le sunt aplicabile aceste din urmă dispoziții, iar nu dispozițiile Ordinului MAI nr. 496/2003 și ale Legii nr. 138/1999 ce se referă la personalul militar și civil al instituțiilor publice din domeniul apărării naționale,ordinii publice și siguranței naționale, făcând corecta aplicare a normei generale în detrimentul normei speciale, contrar susținerilor recurenților ce apar ca nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea potrivit dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, constată recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul UL " MATERNA ", în numele și pentru membrii de sindicat, C, ( ), C, IA, C, C, IA, G, C, împotriva sentinței civile nr.2578 din 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
.Tehnored.
2ex/8.05.2009
Jud.fond-
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
