Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/2009 -
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul - domiciliat în O,-, - 88,. 2,. 10, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 615 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale - recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator - - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul contestator a depus la dosar concluzii și copia deciziei nr. -/4.08.2008 emisă de recurenta intimată, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului declarat astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune recalcularea pensiei ce i se cuvine cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu 25 de ani, cum greșit a stabilit instanța de fond, precum și acordarea drepturilor dobândite începând cu data de 1 decembrie 2005, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de intimată împotriva aceleiași hotărâri.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 615 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/4.08.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului, și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/4.08.2008 fost recalculată pensia contestatorului. Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004, și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare", rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3". "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensie al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a admis contestația potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată, în sensul de a se reține stagiul complet de cotizare de 20 de ani și nu 25 de ani, cum greșit a reținut instanța de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamantul a lucrat peste 25 de ani în grupa a I de muncă, în funcția de electromecanic la. O, având atribuții în siguranța circulației pe calea ferată, impunându-se astfel a i se reține un stagiu de cotizare de 20 de ani, pentru a nu fi discriminat față de alți participanți la sistemul național de asigurări.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Bad eclarat de asemenea recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea contestației petentului.
În motivarea recursului a susținut că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt aplicabile petentului, actul normativ se aplică doar începând cu 1 aprilie 2001, iar petentul s-a pensionat anterior, astfel, acestuia i se aplică dispozițiile Legii nr. 3/1977 și nu dispozițiile legale intrate în vigoare după pensionarea sa.
De asemenea, s-a susținut că prin hotărârea instanței de fond s-a dispus nelegal aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, încălcându-se astfel principiul aplicării în spațiu și timp a legii civile.
S-a mai invocat că petentul nu a avut nici una din funcțiile prevăzute la pct. 7, anexa 1 din Legea nr. 226/2006, acesta având funcția de electromecanic și de asemenea, nu i se pot aplica nici dispozițiile art. 20 și 43 din legea nr. 19/2000, acestea nefiind incidente în speță.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că atât criticile formulate de contestator cu privire la stagiul complet de cotizare reținut, cât și recursul declarat de pârâtă, sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Recurentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Așa fiind, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, art. 2, 3 și 5, și a reținut corect pentru petent un stagiu complet de cotizare de 25 ani, raportat la activitatea desfășurată de acesta, aceea de electromecanic, la care se face referire în pct. 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006.
Petentului nu-i pot fi aplicate dispozițiile art. 43 din Legea 19/2000 așa cum solicită, deoarece acesta nu a desfășurat activitate în subteran, ori în zona I de radiații, pentru a-i fi aplicabile textele legale care prevăd stagii complete de cotizare de 20 ani respectiv 15 ani.
Criticile formulate de pârâtă sunt de asemenea neîntemeiate, Legea nr. 19/2000 a avut ca principii fundamentale, prevăzute în chiar articolele introductive, printre altele, pensii egale pentru participanții la sistemul public ce au desfășurat aceeași activitate, indiferent de anul pensionării lor.
Este posibilă aplicarea acestui act normativ nou persoanelor pensionate anterior apariției lui, tocmai datorită apariției Legii nr. 19/2000, care a fost edictată cu scopul înlăturării tuturor discriminărilor și discrepanțelor din sistemul public de pensii.
Pct. 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006 prevede ca activități în condiții speciale, activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, precum și activitățile de mecanic de locomotivă, mecanic ajutor și mecanic instructor. Activitatea de electromecanic, desfășurată de petent, Curtea apreciază că se include în cazurile prevăzute de textul de lege mai sus enunțat.
Nu sunt fondate nici criticile privind retroactivitatea legii civile, petentului urmează a i se reține stagiul de cotizare de 25 de ani doar de la data când trebuia să i se recalculeze pensia, 1.12.2005, iar Legea nr. 226/2006 se aplică începând cu data de 1 aprilie 2004, odată cu încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, aspect stipulat expres în textul de lege.
Prin urmare, Legea nr. 226/2006 se aplică petentului la data la care acesta era îndreptățit la recalcularea pensiei, potrivit Legii nr. 19/2000, recalculare care se face cu aplicarea textelor de lege în vigoare, tocmai cu scopul eliminării inechităților din sistemul național de pensii.
Că nu este vorba de o retroactivitate a legii civile, o confirmă și Decizia dată în interesul legii, nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Concluzionând, în mod corect reclamantului i s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu respectarea dispozițiilor textelor legale mai sus invocate.
Pentru aceste motive, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de contestatorul - și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 615 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./30.01.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
