Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 665
Ședința publică de la 20 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 13 mai 2009, privind judecarea recursurilor formulate de pârâta, domiciliată în C, cart., -. 1,. 4, jud. D și de intervenientul, domiciliat în C, cart., -. 1,. 4, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 50 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10183 din 19 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, cart. Nouă,. 4.. 1,. 14, jud. D, și intimata pârâtă A PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, str. -. -, nr. 66, jud. D, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 13 mai 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea formulată la data de 3 mai 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul pe care îl ocupă fără drept, situat în C, cartier, - 10,. 1,. 1,. 14 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului situat în C, cartier, - 10,. 1,. 1,. 14, pe care l-a cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 219/28 februarie 1993, prin contribuție exclusivă, pârâta fiind fiica fostei sale soții reclamantului, aceasta decedând cu mult timp înainte de întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamantul a mai arătat că pârâta ocupă apartamentul în litigiu fără contract de închiriere și fără a avea consimțământul reclamantului.
La data de 6 iulie 2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 14 din Legea 5/1973 a fost abrogat prin Legea 114/1996, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât între părți nu există niciun fel de raporturi locative, pârâta fiind titulara contractului de închiriere nr. 18912/21 decembrie 1982.
La aceeași dată pârâta a depus la dosar și cerere reconvențională, cerere prin care, în baza art. 1 coroborat cu art. 19 din Legea 85/1992, modificată prin Legea 76/1994, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 219/28 februarie 1993, arătând că în mod nelegal a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare numai pe numele reclamantului din moment ce și ea împreună cu fratele și mama sa aveau calitatea de titulari ai contractului de închiriere.
La data de 5 octombrie 2006, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune arătând că temeiul de drept al acesteia este art. 1436 alin. 1 și art. 1438 Cod Civil.
La aceeași dată reclamantul a depus la dosar răspuns la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia întrucât pârâta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor a numitei, nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii după decesul autoarei.
De asemenea, reclamantul, în răspunsul la cererea reconvențională, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei pe cererea reconvențională.
La data de 14 decembrie 2006, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat, în principal, în baza art. 1 coroborat cu art. 19 din Legea 85/1992, modificată prin Legea 76/1994, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 219/28 februarie 1993, arătând că, alături de sora sa-pârâta și de mama sa-numita, în prezent decedată, a fost titularul contractului de închiriere nr. 18912/21 decembrie 1982, contract în baza căruia reclamantul a cumpărat apartamentul în litigiu.
De asemenea, prin cererea de intervenție în interes propriu, numitul a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor la apartamentul în litigiu realizate de numitul împreună cu sora sa-pârâta, îmbunătățiri constând în: zugrăvit în totalitate apartamentul, a schimbat ușa de la intrare și a pus ușă de lemn, a mărit bucătăria prin demolarea debaralei, închis balconul, a pus gresie în bucătărie, în hol și în ambele băi, a pus faianță în bucătărie, a schimbat instalația sanitară în bucătărie. De asemenea, numitul a arătat că în B mare realizat următoarele îmbunătățiri: faianță, mască PVC, a schimbat instalațiile sanitare ( chiuvetă cu picior, toaletă, bazin toaletă, baterie duș, țevi termoficare, baterie chiuvetă) și în B mică a schimbat instalația sanitară( chiuvetă cu picior, toaletă, bazin toaletă, baterie chiuvetă), a montat 6 apometre, a pus geamuri termopan în tot apartamentul, a montat interfon, a schimbat instalația electrică în tot apartamentul.
În cererea de intervenție în interes numitul a solicitat acordarea unui drept de retenție asupra apartamentului până la plata, de către reclamat, a contravalorii îmbunătățirilor.
În ședința publică de la 15 februarie 2007, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată în interes propriu de numitul și a dispus introducerea în cauză a acestuia în calitate de intervenient.
La data de 14 decembrie 2007, pârâta a depus la dosar precizare la cererea reconvențională prin care a solicitat, în principal, în baza art. 1 coroborat cu art. 19 din Legea 85/1992, modificată prin Legea 76/1994, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 219/28 februarie 1993, arătând că, alături de fratele său numitul și de mama sa-numita, în prezent decedată, a fost titulară contractului de închiriere nr. 18912/21 decembrie 1982, contract în baza căruia reclamantul a cumpărat apartamentul în litigiu.
De asemenea a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata contravalorii îmbunătățirilor realizate împreună cu fratele său, la apartamentul în litigiu, constând în: zugrăvit în totalitate apartamentul, a schimbat ușa de la intrare și a pus ușă de lemn, a mărit bucătăria prin demolarea debaralei, închis balconul, a pus gresie în bucătărie, în hol și în ambele băi, a pus faianță în bucătărie, a schimbat instalația sanitară în bucătărie.
În B mare realizat următoarele îmbunătățiri: faianță, mască PVC, a schimbat instalațiile sanitare ( chiuvetă cu picior, toaletă, bazin toaletă, baterie duș, țevi termoficare, baterie chiuvetă) și în B mică a schimbat instalația sanitară( chiuvetă cu picior, toaletă, bazin toaletă, baterie chiuvetă), a montat 6 apometre, a pus geamuri termopan în tot apartamentul, a montat interfon, a schimbat instalația electrică în tot apartamentul.
În precizarea la cererea reconvențională pârâta-reclamantă a evaluat provizoriu îmbunătățirile la suma de 2000 lei și a solicitat acordarea unui drept de retenție asupra apartamentului până la plata, de către reclamat, a contravalorii îmbunătățirilor.
La data de 15 februarie 2007, reclamantul a depus la dosar întâmpinare la precizarea cererii reconvenționale formulate de și la cererea de intervenție formulată de numitul, solicitând respingerea cererii reconvenționale fiind tardivă în raport de disp.art. 134 și respingerea cererii de intervenție ca lipsită de interes și inadmisibilă.
Reclamantul a arătat că pârâta-reclamantă nu a făcut dezbaterea succesiunii și nu a dovedit cu acte îmbunătățirile făcute la apartamentul în litigiu.
De asemenea reclamantul a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea dreptului de retenție.
La data de 29 mai 2008, intervenientul a depus la dosar precizare la cererea de intervenție prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 10.074 lei reprezentând contribuția intervenientului la îmbunătățirile aduse apartamentului în litigiu.
Prin sentința civilă nr.10183 din 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunându-se evacuarea pârâtei din imobilul situat în C, cartier, - 10,. 1,. 1,. 4, proprietatea reclamantului.
A fost admisă în parte, cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta-reclamantă, a fost obligat reclamantul să achite pârâtei-reclamante suma de 10.074 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceasta la imobilul proprietatea reclamantului și instituie pârâtei-reclamante dreptul de retenție asupra imobilului -apartament proprietatea reclamantului până la achitarea de către acesta a contravalorii îmbunătățirilor în sumă de 10.074 lei efectuate de pârâta-reclamantă.
S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 219/28 februarie 1993 încheiat de reclamant cu
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, domiciliat în C, cartier, - 10,. 1,. 1,. 4.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligă reclamantul la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 629,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că acțiunea în evacuarea nu este inadmisibilă, deoarece pârâta și intervenientul locuiesc în casă, în calitate de copii ai reclamantului, tolerați. Instanța din probatoriul administrat a reținut că pârâta a efectuat din îmbunătățirile solicitate la imobilul reclamantului și a constat în favoarea acesteia un drept de retenție.
În ceea ce privește cererea reconvențională în nulitatea contractului de vânzare cumpărare, instanța a reținut că pârâta și intervenientul nu au fost titulari de contract, numai reclamantul a avut aceasta calitate care l-a îndreptățit la cumpărare.
Referitor la cererea de intervenție, instanța a reținut că intervenientul nu a are interes să ceară contravaloarea îmbunătățirilor, deoarece reclamantul nu i-a cerut evacuarea și locuiește în continuare în imobil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta și intervenientul.
In motivarea apelului, parata si intervenientul au arătat ca acțiunea in evacuare este inadmisibila, deoarece reclamantul trebuia sa promoveze acțiune in revendicare, trebuia sa le fie admisa cererea in nulitatea titlului reclamantului, deoarece titular de contract a fost si mama lor, fosta soție a reclamantului si aveau vocație la cumpărare. Apelanții au mai arătat ca îmbunătățirile nu au fost in mod real evaluate si unele nu s-au acordat. Intervenientul apelant a arătat ca in mod greșit s-a respins cererea sa in pretenții, deoarece nu mai vrea sa locuiască in imobil si are dreptul la recuperarea investițiilor.
In apel nu s-au încuviințat probatoriile, respectiv martori si expertiza, fiind apreciate inutile față de ansamblul porbator.
Prin decizia civilă nr. 50 din 28.01.2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 10183 din 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă SC SA PRIN LICHIDATOR SC SRL.
A admis apelul declarat de intervenientul, împotriva aceleiași sentințe civile, a fost desființată parțial sentința civilă și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii de intervenție principale, având ca obiect pretenții, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile.
A fost obligată apelanta-pârâtă către intimatul-reclamant, la 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Susținerea apelanților în sensul că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, reclamantul trebuind să introducă o altă acțiune în revendicare, nu poate fi reținută. Astfel, pe lângă motivarea instanței de fond pe acest aspect, pe care tribunalul o apreciază corectă, un argument în plus este faptul că apelanții au fost trecuți în contractul de închiriere al reclamantului, ca membrii de familie. Deci ocuparea acestui spațiu a fost începută de apelanți cu titlul de chiriași.
Referitor la critica apelantei față de soluționarea cererii în nulitatea titlului reclamantului, instanța a constatat că în mod corect prima instanța a rezolvat cererea. Astfel, din actele depuse la dosar, a rezultat că repartizarea locuinței a fost făcută către reclamant care este indicat în contract ca titular al închirierii. În consecința, în baza Legii nr.85/1992, în mod corect, la cererea reclamantului i s-a vândut acestuia spațiul de locuit. În plus, apelanții nici nu au formulat cerere de cumpărare în baza 85/1992 pentru a putea invoca un interes actual si personal.
În ceea ce privește îmbunătățirile și valoarea lor, instanța a reținut că acestea au fost indicate de către apelantă la prima instanța și identificate și evaluate prin expertiza la care a fost prezentă, iar pe de altă parte, nici pârâta și nici intervenientul nu au contestat valoarea, mai mult intervenientul și-a precizat pretențiile în funcție de valoarea stabilită în expertiză.
Cu privire la apelul intervenientului, critica referitoare la modul greșit în care s-a respins cererea sa în pretenții pentru lipsa interesului, deoarece nu mai vrea să locuiască în imobil și are dreptul la recuperarea investițiilor este fondată. Astfel, dreptul de a cere obligarea reclamantului la plata îmbunătățirilor realizate nu este paralizat de locuirea creditorului în imobilul respectiv. În plus, interesul procesual este beneficiul material pe care îl încercă intervenientul prin promovarea prezentei cereri, iar în cauză, acest beneficiu există, fiind vorba atât de recuperarea unor sume investite în casa altei persoane, cât și de conservarea dreptului său de creanță care se supune prescripției.
În termen legal, s-a declarat recurs de pârâta și intervenientul în interes propriu, criticându-se decizia pentru nelegalitate deoarece a fost admisă acțiunea în evacuare cu toate că nu există raporturi locative între recurentă și reclamant, iar pe de altă parte contractul de vânzare cumpărare al cărui titular este reclamantul, este nul absolut, fiind încheiat cu încălcarea dispoz. art. 1 din Lg. 85/1992, deoarece la momentul cumpărării toate părțile aveau drepturi locative proprii în apartamentul respectiv și ținându-se cont de dispoz. art. 19 din aceeași lege; cuantumul îmbunătățirilor realizate este mult mai mare decât cel reținut prin raportul de expertiză.
Criticile formulate sunt întemeiate parțial în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă și neîntemeiat în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-intervenient, pentru următoarele considerente:
Contractul de vânzare cumpărare al apartamentului situat în C, cart., - 10,.1,.14 a fost încheiat cu SC SA, în condițiile Lg. 85/1992, la data de 28.02.1993, cumpărător fiind, în calitate de titular al contractului de închiriere al apartamentului respectiv.
La momentul încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare s-a avut în vedere contractul de închiriere înregistrat sub nr. 18212/21.12.1982, al cărui titular era reclamantul. Acest contract locativ s-a încheiat în condițiile Lg. 5/1973, lege în vigoare și la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În contractul de închiriere titular al contractului este, iar membrii familiei sale sunt, soție, fiică și, fiu.
Potrivit art. 5 din Lg. 5/1973, locatarul principal este titularul contractului, iar conform art. 15 din aceeași lege locuința se atribuie în folosința titularului contractului de închiriere și membrilor familiei sale, familie definită în alin.2 ca fiind constituită din soț, copii și părinții soților întreținuți de aceștia.
Art. 1 din Lg. 85/1992, în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, statuează că locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului s-a făcut cu respectarea acestor dispoziții legale, vânzarea efectuându-se în favoarea titularului contractului de închiriere, care era reclamantul, la data încheierii actului de vânzare soția acestuia, fiind decedată.
Este adevărat că, la momentul încheierii actului și ceilalți membrii ai familiei, respectiv și era persoane majore, dar aceștia nu au formulat cereri de cumpărare alături de titularul contractului de cumpărare a apartamentului în litigiu, situație în care vânzarea s-a făcut exclusiv în favoarea locatarului principal, care era și titular al contractului de închiriere.
În aceste condiții, se constată că nu există cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare raportat la art. 19 din Lg. 85/1992, atât timp cât actul s-a încheiat cu respectarea dispoz. Lg. 85/1992 și ale DL 61/1990.
Instanțele au reținut în mod legal că respectivul contract de vânzare-cumpărare este un act valabil încheiat și nu este afectat de vreo cauză de nulitate.
Referitor la cererea de evacuare formulată de reclamant față de, se constată că soluția adoptată nu este corectă, având în vedere actele existente în dosar și dispozițiile legale aplicabile în speță.
Astfel, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, pârâta și intervenientul (față de care nu s-a cerut evacuarea) aveau drepturi locative proprii, potrivit contractului de închiriere.
În această situație, nu se poate reține că pârâta folosește apartamentul respectiv în absența unui titlu locativ și că a fost tolerată de către reclamant pe toată perioada de la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, o perioadă îndelungată având în vedere anul încheierii actului - anul 1993 și anul formulării cererii de evacuare - anul 2006.
Chiar dacă reclamantul a fost titularul contractului de închiriere, drepturile locative ale copiilor majori trebuie respectate și în cauză își găsesc aplicarea dispoz. art. 1441 Cod civil, potrivit cărora, dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, fie că a fost făcută printr-un act autentic, fie printr-un act privat, dar cu dată certă. Cumpărătorul este îndreptățit să nu respecte locațiunea făcută înainte de vânzare numai în situația în care desființarea ei în cadrul vânzării s-ar fi prevăzut în contractul de locațiune, ceea ce în cauză nu s-a efectuat.
Prin urmare, nu se poate reține că pârâta folosește apartamentul în lipsa unui titlu locativ, deoarece dreptul de folosință, ca urmare a contractului de închiriere încheiat în anul 1982, nu a fost desființat, ci preluat,
în baza dispozițiilor legale arătate de noul proprietar.
Față de acest capăt de cerere, urmează a se constata că recursul este întemeiat și, aplicând art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. se va admite recursul, modificându-se decizia civilă, în sensul că se va admite apelul declarat de și se va schimba parțial sentința civilă, respingându-se capătul din acțiunea principală privind evacuarea acestei pârâte, formulat de reclamant.
În ceea cea privește recursul declarat de intervenientul în interes propriu, se constată că motivele formulate de acesta vizează soluția pronunțată de tribunal față de pârâta, deoarece față de aceasta a fost admisă cererea de evacuare formulată de către reclamantul și a fost menținută soluția judecătoriei în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, care constau în c/valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului și cu privire la capătul de acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Față de intervenient, tribunalul a admis apelul, a desființat parțial sentința și a trimis cauza judecătoriei pentru rejudecarea cererii de intervenție ce are ca obiect pretențiile, respectiv c/valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului împreună cu, ceea ce duce la concluzia că și față de aceasta s-a menținut soluția cu privire la respingerea capătului din cererea de intervenție referitor la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Așa cum rezultă din considerentele de mai sus, această critică nu este întemeiată.
Celelalte critici formulate în recurs nu vizează soluția de desființare a deciziei civile adoptată de tribunal, situație în care recursul declarat de intervenientul nu este întemeiat, acesta neputând critica soluția pentru aspecte legale care nu îl privesc, ca parte principală în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu.
Având în vedere că prin rejudecarea cauzei de către judecătorie cu privire la pretențiile solicitate de intervenientul în interes propriu se pot administra probe noi, pe baza cărora să se stabilească în concret îmbunătățirile efectuate la apartament de acesta și pârâta și se poate ajunge la concluzia că valoarea acestora este alta decât cea reținută în primul ciclu procesual, se constată că se impune a se reține ca fiind întemeiat motivul de recurs formulat de către, cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere din reconvențională.
Potrivit art. 48 alin.2 Cod pr. civ. dacă prin natura raportului juridic efectele hotărârii se întind asupra tuturor pârâților, actele de procedură îndeplinită numai de unii dintre ei folosesc și celorlalți.
Pornind de la aceste dispoziții legale, urmează a se constata că se impune întinderea efectelor de desființare a sentinței civile și trimitere spre rejudecarea pe fond a cererii de intervenție și față de pârâta-recurentă în ceea ce privește petitul din cererea reconvențională, cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartament și c/valoarea acestora, fiind un petit comun în cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu, cele două părți susținând că au efectuate aceste îmbunătățiri împreună.
Soluția pronunțată de către tribunal în ceea ce privește pe intervenientul în interes propriu profită în acest mod și pârâtei-recurente, situație în care și față de aceasta, se impune desființarea sentinței civile cu privire la petitul din cererea reconvențională privind pretențiile și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Craiova, pentru a se da o rezolvare unitară acestui capăt de acțiuni comun acestor două cereri.
Față de dispoz. art. 312 alin.1 Cod pr. civ. se va respinge recursul declarat de intervenient și aplicând dispoz. art. 312 alin.5 Cod pr. civ. se va admite recursul declarat de pârâtă și cu privire la capătul de cerere din reconvențională privind pretențiile, în mod precizat mai sus, urmând ca celelalte dispoziții ale sentinței civile și deciziei civile să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenientul, domiciliat în C, cart., -. 1,. 4, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 50 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10183 din 19 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, cart. Nouă,. 4.. 1,. 14, jud. D, și intimata pârâtă A PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, str. -. -, nr. 66, jud.
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în C, cart., -. 1,. 4, jud. D împotriva deciziei civile nr. 50 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10183 din 19 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul că admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 10183 din 19 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Schimbă parțial sentința civilă.
Respinge capătul de acțiune principală privind evacuarea, formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
Desființează sentința civilă cu privire la petitul din cererea reconvențională privind pretențiile, formulat de pârâta și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile și deciziei civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./18.06.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
