Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 675/2009 -
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în comuna Vadu, nr. 519, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 785 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul contestator nu a depus la dosar înscrisuri în sensul celor solicitate de instanță, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 785 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr. 902/29.05.2008 și nr. 638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare", rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006.
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare, nu se regăsește în anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006, iar contestatorul a prestat activitate în grupa I de muncă doar 2 ani, 1 lună și 15 zile. Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare." În ce privește luarea în calcul al orelor de noapte, instanța a constatat că adeverința nr. 2217/4.12.2006 (fila 29) a fost valorificată de către intimată, fapt ce reiese din datele privind activitatea în muncă a contestatorului (fila 30 și următoarele).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare al contestatorului, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mică de 25 de ani activitate în condiții speciale, respectiv 24 de ani, 5 luni și 15 zile, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a respins contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și admiterea contestației cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că petentului se cuvine a i se reține un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în condițiile în care a desfășurat activitate peste acest termen în grupa a II-a de muncă, în calitate de excavatorist la Exploatarea Minieră, fiind supus unui puternic stres psihologic și unui efort fizic îndelungat.
A mai invocat recurentul că prin reținerea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani îi este diminuată pensia în mod nelegal, cu ignorarea activității desfășurată de acesta în grupe speciale de muncă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Petentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, în calitate de excavatorist la Exploatarea Minieră.
Funcția avută de petent nu-l îndreptățește pe acesta la stagiul de cotizare special, prevăzut de art. 20 coroborat cu art. 43 din Legea nr. 19/2000, și nici la stagiul complet de cotizare de 25 de ani, cum solicită, cât timp reclamantul nu a probat că activitatea desfășurată este încadrată în condițiile speciale ori deosebite de muncă, prevăzute de anexa 1 din Legea nr. 226/2006 ori din Legea nr. 19/2000.
Curtea a redeschis cauza și pentru termenul din 14 aprilie 2009 solicitat petentului să depună probe privind tonajul mașinilor pe care și-a desfășurat activitatea în cariera de la.
Petentul nu s-a conformat, deși a susținut că și-a desfășurat activitatea pe excavatoare cu o de peste 4 mc. și mașini de peste 24 tone, această susținere nefiind probată, în speță nu sunt incidente dispozițiile pct. 32 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006, care l-ar fi îndreptățit pe petent la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată contestația, reținând că recalcularea pensiei petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare de 30 de ani avut în vedere la calcularea pensiei, fiind legal.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Se constată că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 785 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./30.04.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
