Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 69
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 651 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat în substituirea domnului avocat pentru.pârâții recurenți lipsă, iar reclamanta intimată se prezintă personal și asistată de avocat
PROCEDURA COMPLETĂ.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care doamna avocat depune la dosar minuta timbrării și dovada achitării sumei calculate.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în recurs.
Doamna avocat - pentru pârâții recurenți - pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost motivat în scris, modificarea în parte a ambelor hotărâri, prin admiterea capătului de cerere privind obligarea reclamantei la plata prețului pentru garaj, plată recunoscută de reclamantă ca fiind efectuată de pârâți în contul prețului. Solicită cheltuieli de judecată.
Domnul avocat - pentru reclamanta intimată - solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea celor doi recurenți la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru. În cuvântul său, domnul avocat a susținut că folosința garajului a fost cedată, că a existat o înțelegere în acest sens între părți, iar transferul folosinței s-a făcut în schimbul achitării ratelor pentru achiziționarea garajului. Depune concluzii scrise susținute și verbal.
În replică, doamna avocat susține că pârâții nu au încercat să dovedească existența unei convenții de vânzare-cumpărare, ci motivul pentru care au achitat ratele și prețul pentru garaj. În acest context, afirmația că plata s-a făcut cu titlu de chirie nu este susținută de nici un înscris doveditor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 4411/02.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea civilă precizată și completată de reclamanta - împotriva pârâților și.
A dispus evacuarea pârâților din garajul nr. 4 și boxa aferentă apartamentului nr. 3, proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. -
A obligat pârâții la repunerea boxei în starea anterioară schimbării destinației, așa cum apare în anexa nr. 8 raportului de expertiză.
A respins în rest acțiunea principală.
A admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâți.
A obligat reclamanta să plătească pârâților suma totală de 3177 lei, din care suma de 2274 lei reprezintă echivalentul lucrărilor necesare și utile efectuate la garaj și suma de 857 lei, branșamentul de apă la apartamentul nr. 3.
A stabilit în favoarea pârâților un drept de retenție asupra garajului nr. 4, aferent apartamentului nr. 3, proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. - T, până la achitarea de către reclamantă a sumei de 2274 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare și utile efectuate la garaj.
A respins în rest cererea reconvențională.
A compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 392,12 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta - este proprietara imobilului înscris în CF - T, nr. cadastral 17033/1/V, apartamentul nr. 3, situat în T, str. -, nr. 15, compus din 4 camere, de alimente, debara, cameră de serviciu, bucătărie, baie, WC, antreu, terasă, balcon, 2 boxe la subsol, garajul nr. 4 în curte, cu 12,27% din părțile comune indivize și 363/2956 mp teren în folosință. Sub C 1 se află notat dreptul de ipotecă pentru suma de 17.216.000 lei asupra apartamentului și suma de 5.126.000 lei pentru garaj, în favoarea RA URBIS
Reclamanta a înștiințat pârâții că nu mai sunt tolerați și că le solicită să elibereze garajul nr. 4 și boxa pe care le folosesc fără titlu, prin adresa comunicată acestora la data de 02.05.2007,
Din mai 1997 și până în iunie 2007, pârâții au achitat, pe numele soțului reclamantei, ratele pentru garaj, fapt recunoscut de reclamantă (chitanțele de la filele 20-30 dosar).
Pârâții au invocat o înțelegere între ei și soțul reclamantei, prin care aceștia să cumpere garajul, la expirarea celor 10 ani, înțelegere care însă nu a fost dovedită în cauză.
Pârâții folosesc deci fără titlu garajul nr. 4 și boxa de la subsol, aferente apartamentului nr. 3, proprietatea reclamantei.
Întrucât din probele administrate rezultă fără echivoc faptul că din 1997 și până în anul 2007 pârâții au folosit cele două spații fără să plătească vreo sumă pentru folosința lor, dar au achitat ratele pentru cumpărarea garajului și în absența dovedirii existenței vreunei alte înțelegeri între părți, rezultă că prin acordul de voință al părților, pârâții au folosit garajul în schimbul plății ratelor, a reținut prima instanță.
În această situație, pârâții nu beneficiază de un drept de creanță, reprezentând contravaloarea plății ratelor, deoarece plățile au fost efectuate în numele soțului reclamantei și pentru folosința spațiului.
Reclamanta nu poate invoca compensarea sumei reprezentând contravaloarea folosinței spațiilor cu echivalentul ratelor sau îmbunătățirilor, întrucât pentru a opera compensarea judiciară este necesară întrunirea mai multor condiții (obligațiile să fie reciproce, să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani, creanțele să fie certe, lichide și exigibile), care nu sunt îndeplinite în speță.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că pârâții au efectuat lucrări de reparații și igienizare a garajului, considerate necesare și utile, în valoare de 2274 lei, recunoscute de reclamantă.
Pârâții au transformat boxa în bucătărie, la care au adus îmbunătățiri în sumă de 8532 lei, și au efectuat un branșament apă în sumă de 857 lei la apartamentul nr. 3, proprietatea reclamantei.
Legea nr. 114/1996 (art. 26) prevede că modificările sau îmbunătățirile, la locuința deținută, le poate face chiriașul numai cu acordul scris și în condițiile stabilite de proprietar; pârâții, în calitatea lor de tolerați, trebuiau să respecte dreptul de proprietate și să schimbe destinația bunului ori să-i aducă îmbunătățiri doar cu acordul proprietarului.
Împotriva sentinței civile nr. 4411 din 2 aprilie 2008 Judecătoriei Timișoara au declarat apel pârâții.
Prin decizia civilă nr. 651/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul pârâților și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins și capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților la repunerea în starea anterioară.
A admis și capătul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la plata sumei de 8532 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții și instalații realizate pentru transformarea în bucătărie a boxei aferente apartamentului său.
A obligat reclamanta să plătească pârâților suma totală de 11709 lei, din care suma de 8532 lei reprezintă echivalentul lucrărilor de construcții și instalații realizate pentru transformarea boxei, 2274 lei, valoarea lucrărilor necesare și utile efectuate la garaj, și 857 lei, valoarea lucrărilor de realizare a branșamentului de apă la apartamentul proprietatea reclamantei.
A stabilit în favoarea pârâților un drept de retenție și asupra boxei aferente apartamentului proprietatea reclamantei, până la achitarea de către aceasta a sumei de 8532 lei datorată pentru lucrările de transformare a boxei în bucătărie.
A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
A obligat reclamanta intimată la plata către pârâții apelanți a sumei de 2079 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa stabilit că în ceea ce privește boxa în care pârâții au amenajat o bucătărie, prima instanță a reținut incorect faptul că lucrările au fost făcute fără acordul reclamantei. Un atare acord poate fi dedus atât din probele testimoniale administrate cât și din recunoașterile parțiale făcute prin cererile depuse la dosar, din care rezultă că folosința boxei s-a transmis pârâților în urmă cu mulți ani și că aceștia se aflau la acea dată în raporturi apropiate cu reclamanta. S-a prezumat că, atâta vreme cât relațiile dintre părțile litigante au fost suficient de apropiate pentru ca folosința boxei să fie permisă gratuit, pe durată nedeterminată și în considerarea unui ajutor într-o situație de dificultate, reclamanta și-a dat acordul pentru schimbarea destinației boxei, căci lucrările nu puteau fi realizate fără cunoștința sa, fiind lucrări de mari dimensiuni.
De asemenea, împrejurarea că aceasta nu a solicitat readucerea boxei in starea anterioară până la acest moment, deși schimbarea destinației s-a produs în urmă cu mulți ani, iar în imobil au fost efectuate verificări cu privire la realizarea unor lucrări neautorizate de către pârâți încă din anii 2001-2002, conduce tot la concluzia că aceasta și-a dat acordul pentru realizarea lucrărilor a căror contravaloare este pretinsă de către apelanți.
Astfel fiind, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la repunerea în starea anterioară și, făcându-se aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, a fost admis și capătul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la plata sumei de 8532 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții și instalații.
A fost obligată reclamanta și la 2274 lei, valoarea lucrărilor necesare și utile efectuate la gard, și la 857 lei, valoarea lucrărilor de realizare a branșamentului de apă la apartamentul proprietatea reclamantei.
De asemenea, constatându-se întrunite condițiile privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea pârâților, precum și existența unei conexiuni între această creanță și bunul proprietatea reclamantei, a fost recunoscut în favoarea pârâților un drept de retenție asupra boxei până la achitarea de către reclamantă a sumei de 8532 lei datorată pentru lucrările de transformare a acesteia în bucătărie.
Împotriva deciziei civile nr. 651/14.10.2008 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termen legal pârâții și.
În motivarea recursului, invocând art.304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. au susținut că în mod greșit, contrar probelor din dosar, s-a reținut că înțelegerea dintre părți a fost analizată asemenea unei închirieri, în schimbul folosinței garajului plătindu-se ratele aferente acestuia, prin raportare la art. 1410 Cod civil.
Înțelegerea pe care au făcut-o cu soțul reclamantei, au arătat pârâții, a fost aceea de a le fi vândut garajul după expirarea interdicției legale de 10 ani, avansul și ratele fiind plătite cu titlul de preț pentru garaj, ulterior reclamanta refuzând însă să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
În consecință, au solicitat obligarea reclamantei și la plata sumei de 6076,1819 lei, pe care au achitat-o cu titlul de preț al garajului, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond în privința acestui capăt de cerere.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare la recursul pârâților, însă prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că pârâții nu au dovedit existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 302 al.2 Cod pr. civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâților este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Nu se poate reține, conform art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății sau că a schimbat natura acestuia.
Pârâții nu au dovedit existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu privire la garaj, declarația unui martor nefiind suficientă în acest sens, cu atât mai mult cu cât acest martor (fila 167 din dosarul de fond) nu cunoștea nici un element concret despre conținutul așa-zisului antecontract de vânzare-cumpărare.
Pentru existența și valabilitatea unui asemenea act juridic era necesar să se dovedească și clauzele sale esențiale, respectiv bunul vândut, prețul stabilit, termenul pentru perfectarea contractului.
De altfel, înțelegerea, indiferent de natura ei, nu s-a concretizat într-un înscris, iar pârâții nu au solicitat prin cererea reconvențională constatarea existenței și valabilității promisiunii de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, în mod corect înțelegerea dintre părți a fost analizată în condițiile art. 1410 și următoarele din Codul d e procedură civilă, reclamanta și soțul său trensferând pârâților folosința garajului în schimbul achitării ratelor lunare în contul prețului datorat de soții pentru achiziționarea garajului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 651/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 Cod pr. civ. va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 651/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 09.02.2009
Tehnored. 2 ex./13.02.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
