Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (686/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.696
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de recurenta privind repunerea pe rol a recursurilor declarate de recurenții - pârâți și -, respectiv de recurentul, împotriva deciziei civile nr.2054/A/07.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă prin apărător oficiu, în baza delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 84/20.02.2009 (fila 241), recurenții - pârâți și - prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/10.09.2007, eliberată de Baroul București (fila 47), intimata - reclamantă - personal și asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 268, lipsind titularul cererii de intervenție -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea intimatei - reclamante, aceasta prezentând CI seria - nr. - - CNP -.
Curtea pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de recurenta și admisibilitatea cererii de intervenție formulată de numitul - în interesul recurenților - pârâți și,
Apărătorul, din oficiu, al recurentei - pârâte solicită admiterea celor două cereri: cererea de repunere pe rol și cererea de intervenție formulată de -.
Apărătorul recurenților - pârâți și solicită admiterea cererii de repunere pe rol și a cererii de intervenție formulată de -, având în vedere că s-a făcut dovada interesului.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită admiterea cererii de repunere pe rol și respingerea cererii intervenție formulată de numitul -, nefiind dovedit interesul.
În susținerea motivelor respingerii cererii de intervenție arată că pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, s-a aflat înregistrat dosarul nr-, soluționat prin decizia penală nr.1488/R/02.12.2008, definitivă, având ca obiect recursul promovat de numitul, prin care s-a constatat că acesta nu are calitate de moștenitor, fiind rudă de gradul 5, nepot (descendent de gradul II), în raport cu defuncta.
Curtea acordă cuvântul și asupra cererii de introducere în cauză a lui în temeiul art.57 și 58 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul din oficiu al recurentei solicită admiterea cererii de introducere în cauză a lui fiind dovedit interesul.
Apărătorul recurenților, solicită admiterea cererii de introducere în cauză a numitului -.
Apărătorul intimatei - reclamante - solicită respingerea cererii de introducere în cauză a lui -, întrucât nu are calitate și nici interes în prezenta cauză.
Curtea admite cererea de repune pe rol a cauzei formulată de recurenta - pârâtă.
Curtea admite, în principiu, cererea de intervenție în interesul recurentei și, cerere formulată de -, în temeiul prevederilor art 51 din Codul d e procedură civilă
Curtea, respinge cererea de introducere în cauză a altor persoane, respectiv a lui -, față de tardivitatea formulării unei astfel de cereri, în acest ciclu procesual.
Apărătorul recurenților - pârâți și formulează oral și în scris, cerere de suspendare în temeiul art.244 pct.1 până la soluționarea dosarului nr-, cu termen la 09.07.2009, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect - revizuire, prin care a solicitat și suspendarea executării deciziei civile nr.205/2003, având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu de către reclamanta. Arată că nu este în posesia unui certificat de grefă, datorită insuficienței timpului material, pentru obținerea acestuia.
Susține și faptul că decizia nr.205/2003 a Curții de Apel Bucureștia fost atacată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la Strasbourg.
Apărătorul recurenților și lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a cererii de suspendare.
Apărătorul intimatei - reclamante - solicită respingerea cererii de suspendare, iar în ceea ce privește acțiunea promovată la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arată că aceasta a fost soluționată, sens în care depune decizia. Mai mult, nu există text legislativ sau vreun alt act normativ, care să impună suspendarea unei cauze aflate pe rolul instanțelor românești, până la soluționarea unei cauze aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.
În opinia sa, se încearcă doar o tergiversare a soluționării acestui lititigiu, în raport de obiectul cauzei - evacuare.
Curtea, apreciază că respectiva cauză de revizuire aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu justifică suspendarea prezentului recurs potrivit dispozițiilor art. 244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, astfel că urmează a respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului și pe cererea de intervenție.
Apărătorul, din oficiu, al recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, arătând că, în principal, motivele care se referă strict la, au legătură cu lipsa calității de reprezentant al avocatului.
Având în vedere lipsa calității de reprezentant solicită anularea acțiunii în evacuare și, în subsidiar, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare și reluarea întregii proceduri de la acel moment.
În ce privește acțiunea introdusă de reclamanta -, aceasta a fost prematur introdusă.
Prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg, a fost pusă în discuție întreaga situație și au fost acordate despăgubiri 5.000 EURO pentru și 2000 cheltuieli de judecată.
Pe cererea de intervenție, solicită să se constate că - are interesul în a stabili legalitatea și dreptatea în litigiu, este moștenitor și a făcut dovezi în acest sens. Nu există nici o dovadă din care să rezulte că - ar avea calitatea de moștenitor al autoarei -.
Nu solicită cheltuieli de judecată
Apărătorul recurenților și - pune concluzii de anulare a acțiunii pentru lipsa calității de reprezentant al avocatului reclamantei la fond, admiterea cererii de intervenție formulată de, în sprijinul fiului său în apel, existând clarr interesul; casarea cu consecința trimiterii cauzei în rejudecare, pentru următoarele motive:
Nu s-a făcut dovada încheierii contractului de asistență în baza procurii la 04.04.2001, prin urmare persoana care figurează ca mandatar nu avea această calitate la momentul încheierii contractului de asistență juridică. Astfel, s-a acordat un mandat general, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.68 din Codul d e procedură civilă.
Solicită admiterea și a cererii de intervenție formulată de -, fiind dovedit interesul și calitatea de moștenitor în cauză al acestuia, alături de -.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea cererii de intervenție, neavând calitate și interes, în cauză și respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, susține că procura dată a fost anulată, partea renunțând la serviciile avocatului.
Solicită admiterea acțiunii principale și evacuarea pârâților din imobilul în cauză, întrucât recurenților nu li s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere al imobilului, iar proprietarul nu este obligat să încheie un contract de închiriere.
Solicită cheltuieli de judecată, pentru care depune chitanța nr.51/27.04.2009 - onorariu avocat 350 lei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 09 decembrie 2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din apartamentul nr. 2 situat în B,-, sector 4, pentru lipsa titlului locativ, având în vedere decizia civilă nr. 205 din 28 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă prin care, prin compararea titlurilor conform art. 480 Cod civil, reclamanta a revendicat imobilul de la cumpărătorul apartamentului,.
Prin sentința civilă nr. 575 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr. 11993/2004, s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâților din apartamentul susmenționat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că la data de 13 octombrie 1978, între și, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 23426/1978, pentru imobilul sus-menționat, beneficiind de drepturi locative și - soția și - fiu, pârâții în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2719 din 06 aprilie 1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între și, minorul fiind încredințat spre creștere și educare, mamei, fiind atribuit soțului, beneficiul contractului de închiriere, iar la data de 19 septembrie 1995, între Primăria Municipiului B prin SC SA și s-a încheiat un nou contract de închiriere pentru imobil, conform Legii nr. 17/1994, având drepturi locative și fiul titularului,.
a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 susmenționat în baza constructului de vânzare - cumpărare nr. 1287 din 13 ianuarie 1997 în baza Legii nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 3819 din 23 mai 1997 Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă irevocabilă, întregul imobil din-, sector 4, fost retrocedat către, constatându-se că acesta a trecut în proprietatea statului, fără titlu valabil și în baza acestei sentințe, s-a procedat la predarea - primirea imobilului, prin dispoziția Primăriei Municipiului B, cu excepția apartamentelor înstrăinate chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, printre care și cel aflat în proprietatea lui.
Prin decizia civilă nr. 205 din 28 ianuarie 2003 Curții de Apel București - Secția a III a Civilă s-a admis acțiunea în revendicare a reclamantei, în calitate de moștenitoare a autoarei, împotriva lui, prin compararea titlurilor, conform art. 480 Cod civil, astfel constatându-se și lipsa titlului locativ al pârâtei, căreia nu-i sunt aplicabile nici prevederile OUG nr. 40/1999, întrucât a pierdut calitatea de chiriaș după divorț, prin atribuirea beneficiului contractului de închiriere, dar și neaplicarea prevederilor art. 6 din OUG nr. 40/1999 față de fiul, cu privire la drepturile locative proprii, în condițiile în care titularul contractului de închiriere se află în proces de executare a evacuării din imobil ca urmare a deciziei civile nr. 205/2003 a Curții de Apel București.
În consecință, potrivit art. 480 Cod civil, s-a constatat întemeiată acțiunea în evacuare a pârâților și din imobil.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții și care au susținut excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al apărătorului reclamantei, împuternicirea avocațială fiind depusă ulterior la dosar, greșit nu a fost primită cererea reconvențională a pârâtei pe motiv de tardivitate la termenul din data de 12 februarie 2005, și nici cererea accesorie, câtă vreme în cauză s-a dovedit imposibilitatea obiectivă de achitare a taxei de timbru, în mod greșit s-au respins repetatele cereri de suspendare a judecării cauzei, pe motiv că au formulat plângeri penale, împotriva reclamantei.
În apelul declarat s-au formulat și critici ce țin de soluționarea fondului, în sensul că prima instanță a ignorat apărările pârâților privind lipsa acestora de locuință, ei locuind în imobilul din care se solicită evacuarea, încă din anul 1978, iar procedura de executare silită declanșată împotriva lui a fost suspendată pe calea ordonanței președințiale, iar în prezent se judecă revizuirea împotriva deciziei civile nr. 205/2003 a Curții de Apel București care constituie titlul executoriu.
Prin decizia civilă nr. 2054 din 07 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
Critica privind greșita soluționare a excepției lipsei calității de reprezentare s-a respins ca nefondată, constatându-se existența la dosar a împuternicirii avocațiale pentru reclamantă pentru avocatul ales, ulterior fiind menționat și numărul contractului de asistență juridică, în procura judiciară depusă la dosar, împuternicirea avocațială fiind semnată de către mandatarul reclamantei, G care avea mandat de reprezentare la Judecătoria Sectorului 4 B, pentru reglementarea situației juridice a imobilului în litigiu, nefiind necesară menționarea expresă a "evacuării".
S-a mai reținut că, în mod corect instanța a constatat că prima zi de înfățișare pentru depunerea cererii reconvenționale a expirat încă din data de 17 februarie 2005, în mod corect fiind respinsă ca tardiv formulată, fiind respectate prevederile art. 134 Cod de procedură civilă, iar pârâta nu a fost în nici un fel vătămată, existând posibilitatea acesteia de a formula o acțiune privind pretențiile sale față de reclamantă, pe cale sperată, constatându-se totodată că pârâții nu au formulat nici o cerere accesorie despre care fac vorbire în apel.
Pe fond, s-a constatat că nu are nici un drept locativ asupra imobilului, acesta încetând definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr. 2719 din 06 aprilie 1993 Judecătoriei Sectorului 4 B prin măsura de atribuire a spațiului către fostul soț, iar susținerea că aceasta locuiește în imobil încă din anul 1978 nu are nici o relevanță, câtă vreme ocupă abuziv imobilul, fără a deține vreun titlu, asupra acestuia.
Privitor la pârâtul, s-a reținut că acesta a fost încredințat spre creștere și educare mamei, dar în virtutea prevederilor dreptului familiei, potrivit cărora, minorul locuiește împreună cu părinții săi, în urma încheierii unui nou contract de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, cu nr. 24002/2005, legea prevedea, în interesul superior al minorului, menționarea în contractul de închiriere și a copiilor minori, ulterior însă, a încheiat în baza Legii nr. 112/1995 contractul de vânzare - cumpărare nr. 1287 din 13 ianuarie 1997, când fiul acestuia era deja major, acesta nemaijustificând vreun titlu locativ.
Apărările pârâților, în sensul că ei încă au drepturi locative în imobilul revendicat de către reclamantă de la, în temeiul OUG nr. 40/1999, nu au fost reținute, contractul de închiriere nr. 24002/1995 nemaifiind în ființă, mai mult, fiind în curs de evacuare silită.
Același tribunal, prin încheierea de ședință în care au avut loc dezbaterile pe fond ale cauzei, din data de 24 noiembrie 2006, respins cererea de intervenție formulată în interesul apelantului - pârât de către apelanta - pârâtă și terțul intervenient și prin care s-au solicitat și sume de bani de la intimata - reclamantă constând în contravaloarea îmbunătățirilor și investițiilor aduse imobilului și daune morale, pentru lipsa de interes, cu privire la pârâtul și inadmisibilă conform art. 294 Cod de procedură civilă, privitor la pretențiile formulate.
Împotriva deciziei din apel, au declarat recurs pârâții și și intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția calității de reprezentant a avocatului reclamantei, în condițiile în care contractul de asistență juridică s-a încheiat la 04 aprilie 2001, iar procura mai târziu, la data de 11 aprilie 2001, care prevedea un drept general de reprezentare și nu special, în speță nefiind vorba de clarificarea situației juridice a imobilului.
S-a arătat că și cererea de suspendare a judecării cauzei potrivit art. 244 Cod de procedură civilă s-a respins în mod greșit, deși recurenta a arătat că are pe rol o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 205/2003 a Curții de Apel București prin care reclamanta a revendicat imobilul, dosar care s-a suspendat la rândul său, până la soluționarea revizuirii sentinței civile nr. 3819/1997 a Judecătoriei Sectorului 4 B, în plus decizia nr. 205/2003 a Curții de Apel Bucureștia fost atacată și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind parcursă faza admisibilității și fixat termen de judecată.
Tot astfel, executarea silită a lui a fost suspendată pe calea ordonanței președințiale, până la evacuarea pârâților, iar împotriva reclamantei, a procuratorului său, G și avocatului s-au formulat plângeri penale care justificau suspendarea soluționării prezentei cauze.
Recurenții au invocat și excepția prematurității acțiunii în evacuare, întrucât reclamanta nu are deschis rol fiscal pentru imobilul în litigiu.
S-au adus și critici vizând nelegala soluționare a cauzei pe fond, întrucât s-au ignorat drepturile locative proprii ale pârâtului și că prin decizia civilă nr. 205/2003 a Curții de Apel București prin care s-a admis revendicarea imobilului de către reclamanta de la, s-a menținut dispoziția privind respingerea cererii de evacuare a titularului contractului de vânzare - cumpărare nr. 1287 din 13 ianuarie 1997, dar și faptul că recurenții - pârâții locuiesc încă din 1978 în imobil, revendicarea a avut loc după ce a cumpărat, astfel că cei doi recurenți au drepturi locative proprii, fiind aplicabile prevederile OUG nr. 40/1999 și ale Legii nr. 10/2001 privind dreptul lor de a încheia un nou contract de închiriere nu noul proprietar, în condițiile în care proprietarul este culpabil de nerespectarea art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999, în sensul că nu i-a notificat în termenul legal, pe pârâți, pentru încheierea contractului de închiriere, astfel că evacuarea este prematur solicitată, solicitând ca în baza art. 11 din OUG nr. 40/1999, Curtea să constate prelungirea de drept a contractului de închiriere pentru pârâți, contract ce poate fi încheiat până la 28 ianuarie 2008 și în baza Legii nr. 10/2001 care prevede obligativitatea ca noul proprietar să închirieze pe o perioadă de cinci ani (termen calculat de la pronunțarea deciziei civile nr. 205/2003 a Curții de Apel București ).
În mod greșit s-a respins ca tardiv formulată cererea reconvențională, precizându-se în continuare, că între și reclamanta există proces pe rol privind îmbunătățirile care au fost aduse imobilului.
Greșit s-a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului, din probele administrate reieșind, dimpotrivă, existența interesului.
S-a mai susținut că reclamanta nu are legitimare procesuală activă, în condițiile în care, decizia civilă nr. 205/2003 a Curții de Apel București este pe rolul Curții Europeane a Drepturilor Omului și în mod greșit i s-a respins cererea de acordare a asistenței juridice gratuite, în condițiile în care o astfel de asistență juridică i-a fost acordată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate, anularea și respingerea acțiunii în evacuare ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, respectiv ca neîntemeiată.
Recurenta a depus nu set de acte medicale privind starea sa de sănătate.
Recurenții au formulat cerere de suspendare a recursului conform art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă cu motivarea că au inițiat o acțiune în anularea certificatului de moștenitor nr. 35 din 12 aprilie 2001 prin care reclamanta a obținut dovada calității sale de unic moștenitor a fostei proprietare, defuncta, formulată de reclamantă alături de cel ce se pretinde moștenitor al autoarei, și - conform certificatului de grefă de la Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr- cu termen de judecată la 05 iunie 2007.
Prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2007, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 alin. 1 Cod de procedură civilă și a respins cererea.
Recurenta a formulat cerere de asistență judiciară, privind încuviințarea unui avocat din oficiu, pe care Curtea a admis-o prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2007, potrivit art. 74 și 75 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Recurenții și au fost reprezentați de avocat ales cu delegație la dosar.
Recurenții au mai depus la dosar și decizii din cauze, având ca obiect evacuarea de către reclamantă prin procuratorul G în baza aceleeași procuri de reprezentare autentificată cu nr. 790 din 11 aprilie 2001 față de alți locatari din imobil, interpretată în sensul că nu ar avea acoperire conform art. 68 Cod de procedură civilă și pentru acțiunea în evacuare, din acele cauze.
S-au depus și înscrisuri vizând existența unor cercetări penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B ca urmare a plângerilor formulate împotriva reclamantei și avocatul, în dosarul nr. 1199/P/2007, aflat în faza actelor premergătoare la. (Direcția Generală a Poliției Municipiului B), acțiune în contra Ministerului Justiției și Libertăților privind modul discriminatoriu în care s-au soluționat cauzele în revendicare prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, extrase de carte funciară, memorii adresate mai multor instituții ale statului, hotărâri judecătorești pronunțate, inclusiv între și privind divorțul și încredințarea minorului, or executarea unei tranzacții efectuată de aceste părți în 1992 cu privire la imobil și acțiuni promovate, inclusiv privind achitarea de către reclamantă, a îmbunătățirilor aduse imobilului și încuviințarea unui drept de retenție asupra imobilului, în beneficiul recurenților.
Prin încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2007, Curtea a suspendat judecarea recursului la solicitarea recurenților conform art. 244 cpt. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea cererii de strămutare a pricinii aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr- cu termen la data de 18 februarie 2008 (conform certificatului de grefă, fila 154 doar recurs).
La același termen - 01 octombrie 2007, s-a formulat în cauză, o cerere de intervenție de către în sprijinul recurenților și, cu motivarea că are formulată acțiune împotriva reclamantei, întrucât aceasta nu este unica moștenitoare a autoarei, având drept la succesiunea defunctei și titularul acestei cereri - obiectul acțiunii vizând anularea certificatului de unic moștenitor obținut de către reclamantă - conform art. 49 alin. 3 și art. 51 Cod de procedură civilă, legal timbrată.
La data de 27 septembrie 2007 (fila 165), recurenta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane conform art. 57 alin. 1 și art. 58 Cod de procedură civilă - respectiv a titularului cererii de intervenție susmenționată, pe motiv că poate invoca aceleași drepturi față de recurenții - pârâți în acțiunea dedusă judecății, ca și reclamanta.
La data de 17 iunie 2008 s-a formulat de către intimata - reclamantă prin avocatul său, o cerere de repunere pe rol a cauzei, cu susținerea că la termenul acordat se va depune și certificatul privind soluția de strămutare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - cerere anulată ca netimbrată prin încheierea din 15 septembrie 2008, fiind menținută soluția de suspendare conform art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă.
La data de 22 decembrie 2008, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, timbrată legal.
Titularul cererii de intervenție a depus procură de reprezentare în persoana mandatarilor și în cauză, autentificată sub nr. 734 din 07 aprilie 2008, depunând și certificatul de deces al mamei sale (născută ) și certificatul de unic moștenitor al acesteia, acte de stare civilă.
S-a atașat la dosar Încheierea nr. 1043 din 18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta.
Intimata - reclamantă a formulat cerere la 17 martie 2009 prin care a învederat instanței, că la data de 18 august 2008 reziliat contractul de asistență juridică cu domnul avocat, astfel că a solicitat să fie citată la domiciliul său menționat (fila 259 dosar recurs), atașând o declarație autentică de revocare a mandatului dat lui G de reprezentare, conform procurii autentificate sub nr. 790 din 11 aprilie 2001, ulterior depunându-se o delegație de reprezentare de către avocat ales.
La termenul din 27 aprilie 2009, recurenții și au formulat o cerere de suspendare a judecării recursului potrivit art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, având în vedere revizuirea deciziei civile nr. 205/2003 a Curții de Apel București formulată de în contra reclamantei, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr- cu termen la 09 iulie 2009, având și cerere în contra soluției pronunțată prin decizia civilă nr. 205/2003 a Curții de Apel București la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declarată admisibilă și aflată pe rol.
S-a atașat certificatul de grefă.
La dosar s-au mai depus ca înscrisuri noi în recurs potrivit art. 305 Cod de procedură civilă, decizia penală nr. 1488 R din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 1381 din 21 august 2008 Judecătoriei Sectorului 4 B prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției din 19 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B emisă în dosarul nr. 7371/P/2006 prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 Cod penal (fals în declarații) - definitivă, constatându-se nevinovăția intimatei privitoare la fapta susmenționată, constatându-se și faptul că nu este succesibil al autoarei și cauza contra României din 24 martie 2009 Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-au acordat petentului 500 euro despăgubiri, în sarcina Statului Român, constatându-se încălcarea art. 6 din Convenție - proces inechitabil cu privire la soluțiile diferite, în compararea titlurilor, raportat și la decizia civilă nr. 205/2003, între fostul proprietar și cumpărătorii - chiriași al căror contract de vânzare - cumpărare a fost ignorat printr-o practică neunitară, la situații similare, hotărârea că nu este necesară examinarea plângerii și pe cererea privind încălcarea art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind inadmisibilă, pe motiv de neepuizare a căilor de atac interne.
La termenul din data de 27 aprilie 2009, Curtea a pus în discuția părților cererea de repunere în termen a cauzei prorogată, încuviințând repunerea cauzei pe rol, apoi admisibilitatea cererii de intervenție accesorie - cererea formulată în acest sens de către petentul, constatând admisibilitatea potrivit art. 51 Cod de procedură civilă, dar și a cererii de introducere în cauză a altor persoane - în speță a intervenientului - cerere respinsă de C, pentru tardivitatea ei în raport de prevederile art. 57 și 58 Cod de procedură civilă.
Curtea, după concluziile părților, a respins, ca neîntemeiată cererea de suspendare a cauzei formulată conform art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, cu motivarea că cererea de revizuire aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu justifică aplicarea prevederilor textului de lege invocat, ca de altfel și plângerea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la decizia civilă nr. 205/2003.
Recursul nu este fondat.
Critica privind respingerea eronată a excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamantei nu poate fi primită în condițiile în care, delegația avocațială pentru o acțiune în evacuare era semnată din 2001 - fără precizări privind luna și ziua - aflată la fila 2 din dosarul de fond, semnată de avocatul și mandatarul reclamantei, G, care este suficientă și acoperitoare pentru a asigura o reprezentare legală în pricina dedusă judecății, nefiind necesară pentru instanță prezentarea contractului de asistență juridică încheiat între avocat și client, care are un caracter confidențial, iar părțile actului nu-l contestă, nici reclamanta, prezentă personal în recurs.
Invocarea altei delegații avocațiale, pentru o acțiune având ca obiect nulitate contract semnată la 04 aprilie 2001 aflată de asemenea la dosarul cauzei - fila 163 dosar fond - excede cauzei de față și nu are relevanță față de delegația dată anume pentru evacuare - fila 2 dosar fond - susmenționată.
Contestarea de către recurenți a limitelor procurii judiciare dată de reclamantă mandatarului său, G - în sensul că nu este acoperitoare pentru acțiunea în evacuare conform art. 68 Cod de procedură civilă, nu poate fi primită, de asemenea de către C, în condițiile în care, procura conține sintagme de felul "putând formula orice cereri și declarații", "va avea dreptul să intenteze orice fel de acțiuni, să le susțină, să primească și să execute orice titlu definitiv și va putea angaja avocat", "să mă reprezinte la toate instanțele competente" și instanțele "judecătorești, de orice grad", "va face tot ce crede de cuviință, pentru apărarea intereselor mele" în vederea reglementării situației juridice a imobilului, care îndreptățește instanța, să constate că și acțiunea în evacuare servește intereselor reclamantei reprezentate, care se înscrie în reglementarea situației juridice a imobilului - reclamanta necontestând în tot timpul procesului, inclusiv în concluziile puse în recurs prin avocatul său nou ales, că acțiunea în cauză ar depăși limitele mandatului dat, dimpotrivă, confirmând în acest fel, înțelesul și limitele procurii puse în discuție.
Curtea apoi, constată, că în orice caz, la data formulării prezentei acțiuni în revendicare - 09 decembrie 2004, delegația avocațială emisă încă din 2001 și procura autentică 11 aprilie 2001 erau suficiente, concomitente și acoperitoare, pentru a asigura reprezentarea legală a reclamantei în acțiunea în evacuare promovată.
Faptul că în recurs, în cursul lunii august 2008, reclamanta a învederat Curții, că a reziliat contractul de asistență juridică cu avocatul și a revocat procura autentică dată mandatarului G la data de 11 aprilie 2001, nu are efect decât pe viitor și nu asupra calității reprezentării de până la momentul rezilierii/revocării.
Faptul că în alte litigii, cu alți pârâți, reprezentarea reclamantei a fost apreciată ca nelegală, nu șterge obligația prezentei instanțe, în cauza dedusă judecății, de a face o interpretare a conținutului procurii în cauză, potrivit voinței reale a părților și legii, cu consecință și asupra angajării valabile de către mandatarul reclamantei, a unui avocat în pricina pendinte.
Critica privind greșita respingere a cerrerilor de suspendare a soluționării cauzei, întrucât exista cerere de revizuire din 2003 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care vizează decizia în revendicare nr. 205/2003 a Curții de Apel București, și care s-a suspendat la rândul ei, până la soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3819/1997 a Judecătoriei Sectorului 4 B - nu este fondată, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce pune în discuție o hotărâre definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat și care nu justifică suspendarea cauzei, nefiind îndeplinite cerințele art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Cu atât mai mult, nu se justifică suspendarea potrivit textului de lege susmenționat pe motiv că există o sesizare cu privire la decizia de revendicare nr. 205/2003 a Curții de Apel București, aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului - care nu are competențe de soluționare a fondului cauzelor de drept intern.
Lipsa deschiderii rolului fiscal asupra imobilului nu este de natură să șteargă dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, reclamantei - în mod definitiv și irevocabil - care-i conferă legitimare procesuală activă în acțiunea în evacuare, astfel că excepția privind prematuritatea promovării acestei acțiuni, ca și lipsa de legitimare procesuală activă invocate în recursul motivat, sunt nefondate.
Nici critica vizând soluția pronunțată de cele două instanțe pe fond, în cauza pendinte, nu este fondată, recurenții neavând drepturi locative asupra imobilului la data promovării acțiunii, aplicarea prevederilor OUG nr. 40/1999 de care a beneficiat recurentul - intervenient, după ce în urma revendicării, s-a acordat preferabilitate titlului reclamantei, în comparație cu titlul său, apreciat ca ineficient, expirând la data de 08 aprilie 2004.
Susținerea că prin decizia de revendicare nr. 205/2003 a Curții de Apel București, pârâtul a fost obligat să-i predea reclamantei imobilul, dar s-a respins cererea de evacuare ca nefondată, recunoscându-i-se astfel, acestuia și pe cale de consecință, și copilului, drepturi locative proprii în imobil, este valabilă însă, până la data de 08 aprilie 2004, până când au operat prevederile OUG nr. 40/1999, nu însă și după această dată.
Afirmația că părțile beneficiază astfel, de prelungirea contractului de închiriere inițial, în baza OUG nr. 40/1999 și a Legii nr. 10/2001, nu este susținută cu dovezi pertinente, contractul inițial de închiriere nemaifiind în ființă.
Întrucât aplicabilitatea OUG nr. 40/1999 nu mai este de actualitate, nici critica privind nerespectarea obligației prevăzute de art. 10 alin. 1 și 2 din Ordonanță stabilită în sarcina proprietarului de a-i notifica pe chiriași, spre a putea fi încheiat noul contract de închiriere cu acesta și care ar avea drept sancțiune, prelungirea vechiului contract de închiriere cu statul, nu poate fi primită.
De altfel, înseși aceste prevederi aflate în sarcina proprietarului au fost constatate, în jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului (cauza Radovici & Stănescu contra României) ca fiind exorbitante, în raport cu drepturile fostului proprietar, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar care nu poate intra pe deplin în posesia imobilului, rupându-se astfel echilibrul între cele două interese ocrotite de legiuitor, aflate în joc, conducând la o ingerință clară în exercițiul atributelor dreptului de proprietate.
Lipsa titlului locativ valabil al recurenților nu poate fi complinit prin susținerea că din 1978, recurenții locuiesc în imobil, spre a se obține respingerea acțiunii în evacuare.
Critica privind respingerea greșită a cererii de intervenție formulată în interesul pârâtului, de către intervenientul și pârâta - ca lipsită de interes, în apel, nu este fondată, în condițiile în care, un astfel de interes actual, nu s-a dovedit în apel, iar este pârâtă în cauză, având aceeași legitimare procesuală pasivă în pricina pendinte.
Susținerea că în mod greșit s-a respins la fond, cererea reconvențională a pârâtei ca tardiv formulată, nu este întemeiată, în raport de prevederile art. 134 Cod de procedură civilă care arată cerințele termenului socotit "prima zi de înfățișare" și care în cauză s-a apreciat la fond, la data de 17 februarie 2005, când s-a depus întâmpinare de către pârâtul. Acest termen nu se prorogă, astfel cum se sugerează în critica recurentei, din recurs, la următorul termen - 17 martie 2005 când s-a acordat termen între altele, pentru a se lua conștință de întâmpinarea pârâtului și când, abia la acel termen s-a depus cererea reconvențională de către recurenta - pârâtă, așadar cu nerespectarea art. 134 Cod de procedură civilă, care a atras sancțiunea prevăzută de art. 135 Cod de procedură civilă - aplicată în mod legal și temeinic de către instanță.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Privitor la cererea de intervenție în interesul recurenților și, formulată de intervenientul, Curtea constată că ea este nefondată, urmând a fi respinsă.
Astfel, susținerea că intervenientul justifică la rândul său, calitatea de moștenitor al autoarei, alături de reclamanta, nu este dovedită în cauză, din sentința penală nr. 1488 R din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- de la dosar (filele 280 - 282 recurs) reieșind, dimpotrivă, că intervenientul nu este succesibil al autoarei susmenționate, iar reclamanta (inculpată) nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal (fals în declarații) - decizia penală fiind definitivă.
Or, decizia penală cu privire la constatările susmenționate, se impun ca atare, instanței civile, care nu poate să le ignore, în probatoriul cauzei.
În cauză se va face și aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă privind acordarea cheltuielilor de judecată, în raport de dovezile existente la dosar (chitanță onorariu avocat), intimatei - pârâte, de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 2054 A din 08 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul în favoarea recurentei ca nefondată.
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatei suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./20.05.2009
-3.-;
Jud.4.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
