Obligație de a face. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (172/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.703

Ședința publică de la 27.04.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Fănica Pena

JUDECĂTOR 2: Cristina Nica

JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă SC ""SRL, împotriva deciziei civile nr.1280/A/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

are ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta - pârâtă SC ""SRL și intimata - reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: - comunicarea, la data de 06.03.2009 a relațiilor solicitate de la Oficiul Registrului Comerțului, înregistrate sub nr. -/05.03.2008, lipsa părților și împrejurarea potrivit căreia recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă.

Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului din prezenta cauză;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 430 din 18 ianuarie 2008 Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului B împotriva pârâte SC SRL dispunând obligarea acesteia să procedeze la desființarea lucrărilor de construire executate în B,-, sector 2, fără autorizație, astfel cum au fost reținute prin procesul - verbal nr. 6494 din 16 noiembrie 2005, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în cazul în care pârâta nu se conformează, a fost autorizată reclamanta să aducă la îndeplinire măsura dispusă, pe cheltuiala pârâtei. A mai fost obligată pârâta la 8,3 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei interpretări de către instanță, a naturii lucrărilor considerate a fi efectuate fără autorizația prevăzută de lege, a faptului că nu s-a schimbat data la care lucrările au fost executate, pentru a se aprecia cu privire la prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea desființării lucrărilor, pârâta invocând, de asemenea, și încălcarea dispozițiilor art. 87 și 921Cod civil, privind legalitatea citării sale în cauză precum și faptul că în prezent se află în imposibilitatea de a se conforma măsurilor dispuse prin sentință, întrucât întretimp imobilul a fost vândut.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că ultimele două motive de apel invocate sunt neîntemeiate, citarea pârâtei pentru termenul de soluționare în fond a cauzei făcându-se cu respectarea prevederilor art. 921Cod civil, neavând relevanță faptul că persoana care a semnat pentru primirea citației nu are legătură cu administrația societății, astfel cum susține pârâta și de asemenea, în raport de data săvârșirii contravenției, nu are relevanță nici împrejurarea că ulterior constatării acesteia, imobilul a fost vândut unei alte societăți.

În privința celorlalte motive de apel invocate, vizând netemeinicia sentinței, tribunalul a constatat că în mod corect instanța a reținut că prin procesul - verbal de sancționare a contravenției nr. 6494 din 16 noiembrie 2005, pârâta a fost sancționată cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 - fapta constând în executarea fără autorizație de construcție a unor lucrări la imobilul situat în B,-, sector 2. Prin același proces - verbal s-a emis și măsura intrării pârâtei în legalitate prin obținerea autorizației de construire sau în caz contrar aducerea construcției la configurația inițială prin desființarea lucrărilor ilegale ridicate.

Întrucât pârâta nu s-a conformat obligațiilor dispuse și ținând seama și de faptul că actul sancționator nu a fost contestat, în mod legal instanța a dispus admiterea acțiunii reclamantei conform art. 27 din Legea nr. 50/1991, soluție apreciată de tribunal ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 296 Cod de procedură civilă apelul declarat împotriva acesteia a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1280 din 22 octombrie 2008 Tribunalului București - Secția a III a Civilă.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâta - apelantă a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, conform art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă și art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, întrucât tribunalul a apreciat cu încălcarea legii, concret, a art. 87 pct. 2 Cod de procedură civilă, a art. 921Cod de procedură civilă, că procedura de citare cu această pârâtă, ar fi fost îndeplinită la termenul de judecată din 18 ianuarie 2008. Astfel, dovada de îndeplinire a procedurii de citare, a fost semnată de - șefă de magazin, persoană care nu reprezintă și nu are legătură cu administrația unității.

Tribunalul nu a răspuns tuturor apărărilor formulate sub acest aspect, de pârâtă.

Recurenta a realizat critici și sub aspectul fondului cauzei, menționând interpretarea și aplicarea greșită în cauză, a art. 5 alin. 3 lit. g din OG nr. 2/2001, prin raportare la prevederile Legii nr. 50/1991. De asemenea, greșit s-a apreciat asupra dispozițiilor privind prescripția dreptului de a cere luarea măsurii administrative a desființării lucrărilor. Nu s-a stabilit data la care au fost efectuate lucrările. Regulile legale ale judecății pe bază de probe administrate cu respectarea legii, au fost distorsionate. Considerentele sentinței se bazează pe prezumții judiciare nefundamentate corect.

A solicitat în consecință, admiterea recursului, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe de judecată, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod de procedură civilă.

A timbrat în mod corespunzător recursul promovat, potrivit art. 3 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză, contrar prevederilor art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă.

În recurs, în baza art. 305 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, s-a administrat în urma propunerii din oficiu, proba cu înscrisuri noi, reprezentând un extras din Registrul Comerțului, nr. - din 05 martie 2009, cu privire la societatea recurentă.

Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale art. 299 Cod de procedură civilă.

Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază calea de atac prezentă ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă "Modificarea unei hotărâri poate fi cerută când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Curtea constată că în cauză, ambele instanțe de judecată au interpretat și în consecință, au aplicat greșit prevederile legale privitoare la citarea părților în proces.

Astfel, potrivit art. 85 Cod de procedură civilă "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".

De asemenea, art. 87 pct. 2 Cod de procedură civilă stipulează: "Se citeazăpersoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței".

Nu mai puțin, art. 921Cod de procedură civilă dispune: "Comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora".

Așadar, rezumând prevederile menționate, Curtea constată că în cazul unei părți societate comercială, citarea se face prin reprezentantul legal, iar în cazul lipsei oricărei persoane, se afișează citația la sediul societății. Din coroborarea acestor texte legale rezultă nu mai puțin concluzia că sintagma "lipsa oricărei persoane" vizează persoanele care au dreptul de a primi corespondență, adică reprezentanții legali, menționat la art. 87 pct. 2 Cod de procedură civilă sau vreo eventuală persoană desemnată, însărcinată cu primirea corespondenței (desemnare realizată expres sau tacit, prin înmânarea ștampilei de primire a corespondenței, unității), în sensul art. 93 Cod de procedură civilă.

Această concluzie se impune deoarece interpretarea contrarie (a legalității procedurii de citare, prin comunicarea în baza art. 921Cod de procedură civilă, a citației către orice persoană găsită la adresă) ar determina ineficacitatea, lipsa de conținut a prevederilor art. 87 pct. 2 Cod de procedură civilă care arată în mod clar, prin cine se realizează citarea societății comerciale.

În consecință, potrivit extrasului din Registrul Comerțului, probă nou administrată în recurs, rezultă că reprezentantul legal al recurentei este domnul (fila 25 dosar recurs). Numita - șefa de magazie ce a primit citația la data de 27 decembrie 2007, nu a aplicat ștampila societății, pentru a se aprecia că dumneaei reprezenta persoana desemnată, în sensul art. 93 Cod de procedură civilă, să primească citațiile (astfel cum s-a apreciat în legătură cu dovezile de la filele 4 dosar apel și 17 și 23 dosar recurs, când persoanele care au primit citațiile, au ștampilat procesele - verbale cu ștampila societății, chiar dacă nu erau reprezentantele legale ale societății). Nu mai puțin, Curtea constată că această persoană nu are nici calitatea de reprezentant legal al recurentei societății, potrivit celor deja expuse.

În consecință, având în vedere aceste constatări, Curtea apreciază că întradevăr, pentru termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2008, procesul - verbal de la fila 15 dosar fond, nu reprezintă dovada îndeplinirii în mod legal, a procedurii de citare cu societatea pârâtă, astfel încât în mod greșit, s-a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare și s-a trecut la judecarea cauzei.

Pentru ansamblul acestor considerente, văzând că acest motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă este fondat, Curtea va admite recursul promovat în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul pârâtei (unul dintre motivele de apel, fiind chiar cel al nelegalei citări), va desființa sentința, în baza art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe de judecată, constând totodată, raportat la soluția care s-a impus în urma analizării acestui motiv de recurs, că devine inutilă analiza celorlalte critici, acestea urmând a fi analizate de instanțele de trimitere, cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 1280 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Primăria Municipiului

Modifică în tot decizia recurată.

Admite apelul formulat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 430 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2

Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red.

.

2ex./04.06.2009

-3.-;

Jud.2-

Președinte:Fănica Pena
Judecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Bucuresti