Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1783/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.717
Ședința publică de la 28.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă CO, împotriva deciziei civile nr.756 A din 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - evacuare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 14.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrală din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 21.04.2009, apoi la data de 28.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.100 din 15 ianuarie 2008, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea reclamantei - - SRL în contradictoriu cu pârâtul și a dispus evacuarea acestuia din imobilul situat în comuna, sat,- - 5, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținută că reclamanta a dobândit proprietatea asupra unui teren, pe care ulterior a edificat o construcție, ce este ocupată de pârât în prezent, fără ca acesta să aibă un titlu locativ asupra imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul.
În motivarea cererii de apel, apelantul - pârât a arătat că acțiunea a fost introdusă de o persoană ce nu are calitate procesuală activă și că hotărârea nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților sau anumite probe.
Totodată, apelantul a susținut că instanța nu a respectat dreptul la apărare al pârâtului, în sensul că acesta a fost citat "prin afișare" la adresa indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Apelantul - pârât a mai arătat că ocupă imobilul în litigiu în baza prezumției legale instituită de Codul familiei.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.756 A din 03 iunie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelul formulat de către apelantul - pârât, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - SRL, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, a obligat intimata - reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către apelantul - pârât.
Tribunalul, examinând sentința apelantă raportat la criticile formulate și materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Din adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că intimata - reclamantă are ca asociați pe, cu o cotă de participare de 99,87605% și apelantul - pârât, cu o cotă de participare de 0,12395%, asociați care sunt soți, conform sentinței civile nr.836/2002, prin care s-a recunoscut actul de căsătorie încheiat în Canada.
La data de 02 octombrie 2007, intimata - reclamantă, reprezentată de, soția lui, emite două notificări, stabilindu-se, printre altele, permisiunea apelantului - pârât să utilizeze temporar casa 1 din comuna, sat,- - 5, județul I, edificată în baza autorizației de construire nr.4 din 10 februarie 1998, dată în folosință prin procesul - verbal nr.99 din 20 decembrie 2006, precum și terenul aferent în suprafață de 1.157 mp.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1092 din 30 iunie 1999, - SRL, reprezentată tot de soția apelantului - pârât, vinde intimatei - reclamante imobilul situat în comuna, sat, județul I, compus din construcție, edificată în procent de 90%, precum și din terenul aferent intravilan în suprafață totală de 1.224 mp.; se menționează în act că această construcție se edifică în baza autorizației de construire nr.17/1996, eliberată de Primăria comunei. La aceeași dată se emite încheierea de rectificare a contractului de vânzare - cumpărare indicat, în sensul că se precizează din ce se compune suprafața de teren, respectiv 600 mp. 325 mp. și cota indiviză de 1/3 din 897 mp. reprezentând 299 mp. indivizi.
Locațiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosința temporară, totală sau parțială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau altei prestații, numită chirie (art.1441 Cod civil).
Din actele menționate nu s-a putut reține un raport juridic locativ încheiat între intimata - reclamantă și apelantul - pârât pentru construcția din care se solicită evacuarea. Mai mult, tot din actele respective nu rezultă faptul că apelantul - pârât ocupă construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.1092/1999, construcție pentru care s-a precizat în acest act că urma să fie edificată în baza autorizației de construire nr.17/1996; în plus, în notificarea din data de 02 octombrie 2007 se precizează că pentru casa 1, pentru care s-a permis utilizarea sa de către apelantul - pârât, la edificare a fost folosită autorizația de construire nr.4 din 10 februarie 1998.
Ca urmare, în lipsa unor raporturi juridice stabilite între părți în baza unui contract de închiriere, cât și din natura relațiilor existente între apelantul - pârât și soția sa, în calitate de reprezentantă a intimatei - reclamante, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod greșit a reținut că pârâtul nu justifică un titlu locativ pentru imobilul litigios.
În ceea ce privește criticile referitoare la modul de citare al apelantului, tribunalul a constatat că sunt nefondate, procedura de citare făcându-se cu respectarea dispozițiilor art.92 alin.4 Cod de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei către apelant.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 24 iulie 2008, declarat recurs reclamanta - - SRL.
În motivarea recursului se arată că decizia pronunțată în apel este nelegală, deoarece cuprinde motive contradictorii, cum ar fi: pe de o parte, rezultă că "din actele menționate nu se poate reține un raport juridic locativ pentru construcția din care se solicită evacuarea", iar, pe de altă parte, "ca urmare, tribunalul apreciază că prima instanță în mod greșit a reținut că pârâtul nu justifică un titlu locativ pentru imobilul litigios". Tot astfel, din decizia atacată reiese, pe de o parte, că "din actele respective nu se poate reține că apelantul - pârât ocupă construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr.1092/1999", în timp ce, pe de altă parte, că "din natura relațiilor dintre apelantul - pârât și soția sa, în calitate de reprezentantă a intimatei - reclamante, tribunalul apreciază că prima instanță în mod greșit a reținut că pârâtul nu justifică un titlu locativ pentru imobilul litigios".
S-a mai susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia atunci când a considerat că "prin două notificări emise de intimata - reclamantă s-a stabilit permisiunea apelantului - pârât de a utiliza temporar casa 1 din comuna, județul Aceste notificări nu pot fi considerate acte juridice care să justifice locațiunea apelantului - pârât în acest imobil, deoarece chiar în cuprinsul lor se menționează că acordul de utilizare a imobilului va înceta în urma unei notificări simple (notificarea din 02 octombrie 2007). Or, acțiunea în evacuare ce formează obiectul prezentului dosar reprezintă mai mult decât "simplă notificare" pentru eliberarea spațiului. Pe cale de consecință, notificările invocate de tribunal ca motivare pentru admiterea apelului nu constituie "titlu locativ", care să justifice ocuparea legală de câtre apelantul - pârât a spațiului din care recurenta solicită evacuarea.
De altfel, nici însuși apelantul - pârât nu dovedește ocuparea spațiului printr-un titlu locativ, ci, așa cum a reținut tribunalul, "în baza prezumției legale instituită de codul familiei". Prin aceasta tribunalul a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, având în vedere că reclamanta - proprietara spațiului din care se solicită evacuarea - este o persoană juridică de drept privat și nu soția intimatului - pârât.
În cauză, pentru a nu mai exista niciun fel de neclarități privitor la interpretarea naturii juridice a acestor notificări, la data de 17 iunie 2008, recurenta - reclamantă a transmis, prin executorul judecătoresc, notificările nr.186, nr.187 și nr.188, prin care s-a anulat permisiunea intimatului - pârât de a locui în imobilul din care se solicită evacuarea.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În esență, a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, din probele administrate rezultând că intimatul - pârât ocupă un alt imobil decât cel din care se solicită evacuarea. Tribunalul a reținut că titlul locativ al pârâtului este confirmat de relația existentă între acesta și administratorul recurentei - reclamante, soția intimatului.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă, intimatul - pârât a precizat că nu rezultă din considerentele deciziei recurate că tribunalul ar fi schimbat natura ori înțelesul actului juridic dedus judecății, nici măcar cu referire la notificarea din 02 iulie 2007. În doctrină s-a statuat că interpretarea dată de judecători constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs.
Pentru menținerea soluției instanței de apel, intimatul a solicitat a fi reținute următoarele argumente: calitatea de soț al administratorului societății recurente; imobilul din care se solicită evacuarea face parte din patrimoniul societății la care intimatul este asociat, situație ce impune aplicarea prevederilor art.1517 Cod civil; domiciliul comun al soților, necontestat, este în comuna, sat, - nr.3 - 5, județul I, aspect ce rezultă și din cartea de identitate; căsătoria dintre soți, recunoscută pe teritoriul României, dă naștere la drepturi și obligații, care îl îndreptățesc pe intimat să ocupe spațiul în litigiu.
În ședința publică din 20 ianuarie 2009, la interpelarea instanței, intimatul - pârât a declarat că locuiește într-un spațiu de 254 mp. în comuna, sat, - nr.3- 5, județul I, în baza unei convenții încheiată de foști soți, respectiv în casa 1, numerotată astfel pe înscrisul denumit "vedere de ansamblu".
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod de procedură civilă, cu excepția celor indicate în încheierea de ședință din 03 martie 2009.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere probatoriul nou administrat în recurs, Curtea constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată - formulată de reclamanta - - SRL - îl reprezintă evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna, sat, - nr.3-5, județul I, identificat ca atare prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1092 din 30 iunie 1999 de Biroul Notarului Public " ", în considerarea faptului că acesta nu justifică un titlu locativ asupra acestui spațiu.
Din conținutul titlului de proprietate invocat de recurentă reiese că societatea în cauză a cumpărat imobilul situat în comuna, sat, județul I, compus din construcția edificată în procent de 90%, precum și din terenul aferent intravilan în suprafață de 1.224 mp. (în total). Construcția în litigiu a fost edificată în baza autorizației de construcție nr.17/1996, eliberată de Primăria comunei.
În Cartea Funciară nr.6913, conform înscrisurilor prezentate, este înscris dreptul de proprietate al - - SRL, conform contractului de vânzare - cumpărare nr.1092 din 30 iunie 1999, autorizației de construire nr.17 din 13 mai 1996, procesului - verbal de recepție finală nr.100 din 20 decembrie 2006, asupra unei suprafețe de teren de 925 mp. din care 246,46 mp. construită.
În cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că suprafața utilă a construcției, conform autorizației și procesului - verbal de recepție finală indicate anterior, este de 254,19 mp.
Intimatul - pârât a recunoscut în fața instanței de recurs că ocupă o suprafață de 254 mp. respectiv casa 1, în comuna, sat, - nr.3 - 5, județul
Curtea constată că instanța de apel, având în vedere probele administrate, a pronunțat o hotărâre argumentată pe motive contradictorii. Astfel, pe de o parte, tribunalul susține că nu există între părți un raport juridic locativ care să justifice ocuparea spațiului de către pârât, iar, pe de altă parte, că acest titlu locativ ar fi determinat de relația dintre intimat și administratorul societății recurente (soția pârâtului). Totodată, tribunalul reține că pârâtul nu ocupă construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1092/1999, pentru ca ulterior să considere că acesta nu justifică un titlu locativ pentru imobilul în litigiu.
Această contradicție cât privește existența sau inexistența unui titlu locativ asupra imobilului indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, precum și cu referire la spațiul ocupat efectiv de pârât este de natură să atragă incidența dispozițiilor art.304 pct.7 Cod de procedură civilă. Pe de altă parte, motivarea confuză a hotărârii instanței de apel echivalează cu o nemotivare, sancțiunea impusă fiind tot de prevederile textului de lege menționat anterior.
Curtea constată că între părți au existat numeroase litigii, care conduc la concluzia că intimatul - pârât ocupă efectiv spațiul pe care recurenta - reclamantă îl deține în proprietate în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.1092/1999, construcția fiind edificată în baza autorizației nr.17/1996.
Intimatul din prezenta cauză nu a dovedit că locuiește în imobilul respectiv în baza unui titlu valabil, apărările sale, ce vor fi analizate în continuare, neputând proba existența unui raport juridic locativ între acesta și recurentă.
Astfel, calitatea pârâtului de soț al administratorului - - SRL nu-i conferă acestuia un drept asupra imobilului aflat în patrimoniul societăți; împrejurarea că recurent a înțeles inițial să-l lase pe pârât să ocupe casa 1 nu este de natură a justifica prezenta acestuia, în continuare, în spațiul respectiv, cu atât mai mult cu cât a fost pus în întârziere prin chiar cererea de chemare în judecată, Curtea neavând în vedere notificările inovate de reclamantă.
Fiind vorba de un bun al societății reclamante, la care este asociat și pârâtul, modalitatea de administrare a imobilului se hotărăște de - - SRL, iar nu de soția intimatului, în nume personal. Dispozițiile art.1517 Cod civil, ce se referă la situațiile de excepție în privința modului de administrare, în lipsă de stipulații exprese, nu se regăsesc în speță. Din extrasul obținut de a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, rezultă că asociatul majoritar are puteri depline în privința administrării patrimoniului - - SRL. Recurenta funcționează în baza Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, astfel că modul de administrare al acesteia este prevăzut în actul normativ menționat. De altfel, societățile comerciale rămân supuse legilor comerciale și celorlalte dispoziții ce le privesc.
Deși s-a susținut că domiciliul comun al soților ar fi în comuna, - nr.3 - 5, județul I, astfel de probe nu au fost făcute, din cererea formulată la data de 06 octombrie 2008 (fila 21 dosar recurs), cât și din plângerea adresată Ministerului Administrației și Internelor (fila 107 dosar recurs), rezultă că intimatul are reședința la această adresă, domiciliul său fiind în Canada. Oricum, chiar fiindi dovedită această susținere, nu se poate considera, în raport și de celelalte argumente, că pârâtul deține un titlu locativ pentru imobilul din care se solicită evacuarea.
Drepturile și obligațiile pe care soții le au reciproc unul față de altul se referă la bunurile aflate în patrimoniul persoanelor fizice ca atare, nu și ale societății în cauză - persoană juridică. administratorul unei societăți comerciale nu poate fi obligat a-i pune la dispoziție soțului său un bun al persoanei juridice, câtă vreme patrimoniile acestora nu se confundă.
Referitor la critica formulată în condițiile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă, Curtea constată că nu este vorba de o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, ci doar de o interpretare dată probelor, care constituie o chestiune de fapt, ce nu justifică invocarea motivului de recurs arătat. Valoarea probatorie atribuită notificărilor a fost apreciată doar din perspectiva unui acord temporar de ocupare a spațiului în litigiu, până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere toate aceste considerente, conform art.312 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă, raportat la art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge recursul declarat de apelantul - pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă - CO SRL, împotriva deciziei civile nr.756 A din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât .
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr.100 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./03.07.2009
-3.-;
Jud.B--
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Gabriela
