Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73/2009
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta ORTODOXĂ împotriva deciziei civile nr.359 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâta intimată CU -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâta recurentă Ortodoxă și avocat pentru reclamanta intimată cu -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat.
Se constată că la dosar a fost depuse prin registratură: chitanță în cuantum de 1.072,75 lei și timbre judiciare în sumă de 1,5 lei-reprezentând taxa de timbru datorată din partea pârâtei recurente, și cerere pentru asistență juridică gratuită din partea reclamantei intimate.
Avocat pentru reclamanta intimată depune la dosar întâmpinare și declară că intimata renunță la cererea de asistență juridică gratuită.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu mandatara recurentei, care învederează că nu solicită termen pentru studiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă Ortodoxă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și păstrarea în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Sibiu cu privire la cererea reconvențională, sub aspectul admiterii acesteia.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.8 cod procedură civilă. Arată că în mod greșit instanța de apel a respins cererea reconvențională, ignorând depozițiile martorilor audiați în cauză precum și cele trei expertize administrate. Susține că prin investițiile efectuate din donațiile enoriașilor, imobilul și-a sporit valoarea iar dacă reclamanta intimată nu este obligată să-i plătească despăgubiri către pârâtei, ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a intimatei. Solicită cheltuielile de judecată ocazionate la instanța de fond și cea de apel.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, soluția pronunțată de instanța de apel fiind temeinică și legală. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că donațiile au fost făcute atât de către credincioșii ortodocși cât și de cei greco-catolici, în art.2 din DL 126/1990 este prevăzut clar că bunurile care au aparținut bisericii greco-catolice se restituie acestora în starea lor actuală, iar lăcașele de cult sunt bunuri de utilitate publică. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. 1474/306/19.02.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Ortodoxă solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din lăcașul de cult situat în imobilul înscris în CF 1354, nr. top 125, 126, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta în susținerea acțiunii precizează că i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra Bisericii din prin hotărâre judecătorească fiind întabulat în CF 1354 nr. top 125, 126.
Pârâta a formulat întâmpinare, a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procesuale ale reclamantei, motivând că nu are personalitate juridică, iar prin cererea reconvențională precizată solicită să se constate că a efectuat investiții la imobilul din litigiu, solicitând obligarea pârâtei reconvenționale la plata contravalorii acestora în sumă de 53.215 lei precum și să se instituie un drept de retenție asupra imobilului până la plata contravalorii investițiilor și a sporului de valoare. În fine se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2129/27.03.2008 se respinge excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a reclamantei, se admite acțiunea principală și în parte cererea reconvențională și se dispune evacuarea pârâtei din lăcașul de cult înscris în CF 1354, nr. top 125, 126, constată că reclamanta reconvențională a efectuat la lăcașul de cult investiții în sumă de 30.380 lei și obligă pârâta reconvențională la plata acestei sume. Totodată se instituie un drept de retenție, în favoarea reclamantei reconvenționale, compensează cheltuielile de judecată și respinge în rest pretențiile reclamantei reconvenționale.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că lăcașul de cult este proprietatea tabulară a reclamantei fiind înscris în CF 1354 iar are personalitate juridică conform Legii cultelor nr. 481/2006 și DL 126/1990 motiv pentru care s-a respins excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei.
Față de probatoriul administrat instanța a constatat că Ortodoxă a efectuat în perioada anilor 1950-2000 la acest locaș de cult o serie de investiții din fondurile Parohiei și donațiile enoriașilor, motiv pentru care raportat la disp. art. 480 Cod civ. s-a admis acțiunea reclamantei, iar cererea reconvențională s-a apreciat admisibilă doar în parte sub aspectul investițiilor nu și asupra sporului de valoare.
În fine pentru garantarea executării obligațiilor de către reclamantă s-a dispus instituirea unui drept de retenție asupra lăcașului de cult până la achitarea de către a despăgubirilor în sumă de 30.380 lei.
Asupra cheltuielilor de judecată s-a dispus compensarea lor în condițiile disp. art. 275 Cod pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, motivat, scutit de plata taxelor de timbru solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 2129/2008 în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond a nesocotit disp. art. 2 din Decretul Lege nr. 126/1990 care prevede că bunurile preluate în baza Decretului nr. 358/1948 se restituie în starea lor actuală Bisericii Române Unite cu, astfel că se precizează în continuare, pentru investițiile făcute până în anul 1990 nu se cuvenea nici o despăgubire pârâtei.
Se critică apoi hotărârea instanței de fond, întrucât a făcut o apreciere eronată a probelor administrate întrucât investițiile efectuate nu au fost suportate din patrimoniul pârâtei ci din donațiile individuale atât din partea ortodocșilor cât și din partea greco-catolicilor. Mai mult decât atât în condițiile art. 29 din Constituție apelanta precizează că în mod greșit s-a instituit un drept de retenție asupra lăcașului de cult, deoarece acesta este un bun de utilitate publică ce nu se află în circuitul civil.
În drept se invocă disp. art. 269 Cod civ.
Împotriva aceleiași hotărâri Ortodoxă a declarat recurs în termen, motivat, scutit de plata taxelor de timbru solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.
Din motivarea recursului se reține că hotărârea instanței de fond este în parte nefondată întrucât s-a respins excepția lipsei capacității de exercițiu fără nici o motivare, invocându-se doar prevederile legii cultelor, în temeiul cărora intimata trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 17 din legea specială în vigoare la acel moment ori cele prevăzute de noua lege a cultelor. Motiv pentru care se solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii principale.
Pe fondul cauzei soluția instanței este nefondată întrucât nu s-a acordat și sporul de valoare adus imobilului în condițiile în care, se susține în continuare, este de notorietate că efectuarea unor investiții de amploare la un imobil conduce automat la creșterea valorii imobilului.
În fine se critică sentința instanței de fond și sub aspectul cheltuielilor de judecată, întrucât disp. art. 275 Cod pr. civ. trebuiau aplicate doar în raport cu acțiunea principală dată fiind lipsa de opoziție încă de la prima zi de înfățișare sub aspectul evacuării, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța trebuia să oblige pârâta reconvențională la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.
Asupra căii de atac promovate în cauză instanța s-a pronunțat prin încheierea civilă din 24.09.2008.
Prin decizia civilă nr. 359/3 decembrie 2008 Tribunalul Sibiua respins excepția lipsei capacității de exercițiu a Parohiei. A fost admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 2129/27.03.2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Ortodoxă, păstrând în rest sentința apelată. S-a respins apelul declarat de apelanta Ortodoxă, și a fost obligată apelanta Ortodoxă să plătească apelantei suma de 4412 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 27-28 dosar, rezultă fără putință de tăgadă că are personalitate juridică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea cultelor nr. 489/2006 și DL nr. 126/1990 astfel că excepția invocată a fost respinsă.
Apelul declarat de a fost admis, dar pentru următoarele considerente:
Deși reclamanta reconvențională solicită prin cererea reconvențională obligarea pârâtei reconvenționale la plata contravalorii investițiilor efectuate asupra lăcașului de cult, nu a produs nici o probă pertinentă în susținerea pretențiilor formulate, întrucât din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, rezultă că îmbunătățirile aduse lăcașului de cult s-au făcut prin donațiile enoriașilor ortodocși dar și catolici, iar expertul concluzionează că la determinarea valorii investițiilor "nu au existat chitanțe materiale".
Mai mult de atât instanța de fond fără nici un document justificativ reține în considerentele hotărârii că lucrările de investiții la lăcașul de cult s-au efectuat din fondurile Parohiei Ortodoxe. În atare situație raportat la probatoriul administrat în cauză tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin determinarea unei stări de fapt care nu corespunde realității, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În considerarea celor prezentate, având în vedere prev. art. 296 Cod pr. civ. tribunalul a admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 2129/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Ortodoxă.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de apelanta Ortodoxă a fost respins ca nefondat, tribunalul apreciind ca fiind inutilă analiza criticilor aduse sentinței apelate, față de respingerea cererii reconvenționale.
Conform disp. art. 274 Cod pr. civ. a fost obligată Ortodoxă să plătească Parohiei suma de 3312 lei cheltuieli de judecată la fond și apel reprezentând onorariu avocat și contravaloarea expertizei, justificate prin chitanțele depuse la fl. 28, 29, 111, 112, 129, 130, 132, 134 dos. fond și chitanța nr. -/2006 fl. 18 dos. apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta Ortodoxă invocând în drept disp. art. 304 pct. 8 Cod pr. civ.
În expunerea criticilor recurenta arată următoarele:
1. Motivarea instanței de apel referitoare la respingerea cererii reconvenționale este străină total de probele administrate în cauză. Toți martorii au confirmat investițiile făcute lăcașul de cult cu precizarea clară că, acestea au fost făcute de către cultul ortodox, astfel, instanța de apel în mod părtinitor a concluzionat că n-au fost dovedite investițiile efectuate.
2. În mod greșit prima instanță nu a acordat și sporul de valoare adus imobilului față de expertizele efectuate în cauză.
3. Și sub aspectul cheltuielilor de judecată soluția instanței de fond este greșită întrucât recurenta nu s-a opus acțiunii în evacuare formulată de reclamanta astfel încât instanța trebuia să facă aplicarea art. 275 Cod pr. civ.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. întrucât motivarea instanței de apel este străină de probele administrate.
Se impune precizarea că prevederile art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. invocate instituie al optulea motiv de recurs, respectiv interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv ce este exclus în cauza de față.
Eventual motivul de recurs invocat se poate încadra în prev. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. text care vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești ori atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Ori recurenta arată că motivarea hotărârii instanței de apel este străină de probele administrate astfel încât se constată că nici acest text legal nu este incident.
Curtea constată că motivele invocate de către recurentă privind starea de fapt reținută de către instanța de apel, diferit de către instanța de fond, interpretarea probelor administrate, respectiv declarațiile martorilor, expertizele efectuate în cauză, vizează interpretarea probatoriului și se încadrează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 și nu art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. astfel că nu pot fi examinate în condițiile în care aceste puncte au fost abrogate.
Chiar dacă, așa cum se pretinde în calea de atac a recursului, statuările de fapt ale instanțelor de fond sunt greșite, eventualele erori, sub acest aspect, nu constituie caz de recurs după abrogarea pct. 10 și 11 al art. 304 Cod pr. civ. prin OUG 138/2000.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. se constată că este nefondat întrucât instanța de apel, față de starea de fapt reținută, corect a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză.
Potrivit disp. art. 1169 Cod civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Ori, față de probele administrate, respectiv interpretarea probatoriului, corect a reținut instanța de apel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin determinarea unei stări de fapt care nu corespunde realității, întrucât din declarațiile martorilor a rezultat că îmbunătățirile aduse lăcașului de cult s-au făcut prin donațiile atât a enoriașilor ortodocși cât și catolici.
Nici critica referitoare la sporul de valoare nu poate fi primită față de soluția corectă a instanței de apel vizând investițiile.
Ultima critică adusă hotărârii atacate privitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță e de neprimit. Această critică a constituit și motiv de apel însă față de soluția instanței de apel d e respingere a apelului pârâtei și admitere a apelului reclamantei cu consecința respingerii cererii reconvenționale, această critică nu se mai impune a fi analizată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât instanța de apel a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond și apel.
Datorită reiterării integrale a acestui motiv de apel, recurenta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond și nu a instanței de apel, ceea ce contrazice disp. art. 299 Cod pr. civ.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. respectiv pct. 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de disp. art. 275 Cod pr. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată și justificate cu înscrisuri la dosar, respectiv onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta Ortodoxă împotriva deciziei civile nr. 359/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
(continuarea deciziei civile nr.73/2009)
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn. 2 ex/19.02.2009
-,
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
