Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.741
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în orașul, str.-, -.4,.19, jud.D împotriva deciziei civile nr.292/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în-, jud. D și pârâții, ambii domiciliați în, -. 4,. 19, jud.
Recurs timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - - nr. - și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 63/18.10.2009, intimatul-reclamant Consiliul Local prin consilier juridic, în baza împuternicirii nr.10197/06.10.2009, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul-reclamant a depus prin serviciul registratură la data de 29.09.2009 întâmpinare.
Consilier juridic depune la dosar note scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune o serie de acte noi, respectiv adeverința nr. 573/15.10.2009 emisă de Compania de Târgoviște, chitanța seria - nr. -/25.09.2009 emisă de SC Furnizare Muntenia Nord, chitanța nr.1062/16.10.2009 emisă de Asociația de proprietari 3, chitanța seria - nr.-/15.10.2009 eliberată de Compania de Târgoviște- Centru, chitanța seria - - - emisă de Trezoreria și xerocopii de pe certificatele de naștere ale numiților -, -,.
Consilier juridic arată că a luat cunoștință de conținutul acestor înscrisuri și se opune încuviințării acestei probe solicitate de apărătorul recurentei-pârâte, întrucât nu prezintă relevanță în prezenta cauză.
Curtea, în baza disp.art.305 Cod pr.civilă, considerând că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, încuviințează proba solicitată de apărătorul recurentei-pârâte privind depunerea de noi înscrisuri, respectiv adeverința nr. 573/15.10.2009 emisă de Compania de Târgoviște, chitanța seria - nr. -/25.09.2009 emisă de SC Furnizare Muntenia Nord, chitanța nr.1062/16.10.2009 emisă de Asociația de Proprietari 3, chitanța seria - nr.-/15.10.2009 eliberată de Compania de Târgoviște- Centru, chitanța seria - - - emisă de Trezoreria și xerocopii de pe certificatele de naștere ale numiților -, -,copia a numitului.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că decizia pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal, deoarece în mod eronat a reținut că a ajuns la termen contractul de închiriere, deși în speța de față opera tacita relocațiune, potrivit căreia, locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual, fără ca locatorul să-l împiedice.
Precizează că, în contractul de închiriere, tacita relocațiune nu a fost exclusă printr-o clauză expresă, astfel că la momentul introducerii acțiunii, contractul nu și-a încetat valabilitatea, ci locațiunea a fost reînnoită.
Consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând că cererea de evacuare a intimatei-reclamante se întemeiază pe încetarea valabilității contractului de închiriere, cât și pe faptul că, în speță, chiriașii ar fi manifestat lipsă de interes pentru încheierea unui nou contract de închiriere.
Apreciază în continuare că instanța nu este obligată să pronunțe rezilierea, ci doar să acorde termen de grație, iar în ceea ce-l privește, arată că a făcut numeroase demersuri pentru reînnoirea contractului de locațiune, însă i s-a comunicat că aceasta nu este necesară.
Concluzionând, consideră că cererea de evacuare este inadmisibilă și solicită admiterea recursului și casarea deciziei civile nr. 292/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-reclamant, apreciază ca fiind temeinică și legală decizia Tribunalului Dâmbovița.
Învederează că în mod corect instanțele au reținut ca fiind cauza evacuării expirarea termenului pentru care contractul a fost încheiat în anul 2007, întrucât disp.art. 1436 cod civil stipulează că "raportul de locațiune încetează de plin drept prin simpla trecere a timpului ".
În continuare făcând trimitere la disp.art. 21 din Legea nr.114/1996 care prevăd că un imobil nu poate fi ocupat decât după încheierea contractului de închiriere pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, iar în cazul în care părțile nu convin încheierea unui nou contract, chiriașul este obligat să elibereze spațiul, reprezentantul intimatei a arătat lipsa de interes manifestată de chiriași în acest sens deși le-au fost trimise numeroase adrese de către Consiliul Local.
Prin urmare, faptul că recurenta a continuat să se folosească de imobil peste împlinirea termenului stipulat în contract, nu întrunește elementele tacitei relocațiuni.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr.292/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Răcari reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acestora din imobilul situat în orașul, str.-, -.4,.19, jud.D și obligarea lor la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a apartamentului în litigiu.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că pârâții au avut încheiat contractul de închiriere nr.27/2007 pentru apartamentul situat la adresa mai sus menționată, însă acesta și-a încetat valabilitatea la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
În continuare s-a menționat că pârâții au manifestat o totală lipsă de interes pentru întocmirea unui nou contract de închiriere, dovedită prin adresele care au fost înaintate de reclamant, în calitate de proprietar al imobilului, în baza cărora se solicitau documente în vederea încheierii contractului, documente care nu au fost depuse, astfel încât se justifică admiterea acțiunii formulate.
Totodată, a precizat reclamantul că pârâții figurează cu un debit de 580 lei,iar ca temei de drept al acțiunii formulate s-au invocat prevederile art.21 din Legea 114/1996.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.869 din 12.03.2009 Judecătoria Răcaria admis acțiunea, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în orașul, str.- - 2,.4,.19, jud.D și obligarea acestora la plata sumei de 580 lei, reprezentând lipsa de folosință a imobilului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că acțiunea în evacuare reprezintă un demers prin care se urmărește sancționarea locatarilor în cazul neîndeplinirii unor obligații referitoare la exercitarea drepturilor locative, iar finalitatea acesteia constă în obligarea locatarilor să înceteze actele de folosință a suprafeței locative deținute în virtutea unui contract de închiriere care și-a încetat efectele.
Având în vedere că în speță a expirat termenul contractului de închiriere, nu sunt întrunite elementele tacitei relocațiuni, iar reclamantul este proprietarul spațiului închiriat, Judecătoria Răcari, constatând că pârâții nu mai au nici un drept locativ asupra apartamentului în litigiu, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel pârâta, iar prin decizia civilă nr.292 din 29 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată calea de atac formulată.
La pronunțarea acestei decizii instanța, ținând cont că nu au fost depuse motive scrise de apel, a făcut aplicarea disp.art.292 alin.2 Cod pr.civilă, pronunțându-se pe baza aspectelor invocate la fond.
În atare situație, s-a concluzionat că în mod corect Judecătoria Răcaria reținut că în speță cauza evacuării a reprezentat-o expirarea termenului de închiriere și împrejurarea că nu sunt întrunite elementele tacitei relocațiuni.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în raport de dispozițiile art.1436 Cod civil, care reglementează modalitatea în care încetează contractul de locațiune, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și urmează a fi menținută.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că, deși la termenul din 29.06.2009 a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător și a depune motivele de apel, cererea sa a fost respinsă de instanță, iar în această modalitate s-a încălcat principiul contradictorialității, dreptul său la apărare, precum și la un proces echitabil, hotărârea fiind lovită de nulitate, întrucât părțile nu au avut posibilitatea legală de a-și susține și dovedi drepturile proprii, de a combate pe cele ale părții potrivnice și de a participa în mod activ la desfășurarea judecății.
În continuare s-a precizat că în mod eronat s-a apreciat de către instanțele anterioare că locațiunea ar fi ajuns la termen, deși în speță opera tacita relocațiune, întrucât aceasta din urmă nu a fost exclusă printr-o clauză expresă a contractului, iar ea, în calitate de locatar a rămas în folosința lucrului după expirarea termenului contractual cu permisiunea locatorului.
Totodată, s-a învederat că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada achitării chiriei și a celorlalte utilități pentru apartamentul în litigiu și, ținând cont de prevederile art.1 din OUG 44/2009 și de faptul că este la zi cu plata contravalorii chiriei, se justifica admiterea căii de atac promovate de ea.
Considerând că instanța a interpretat eronat actul dedus judecății, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii,iar în subsidiar casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În baza disp.art.308 alin.2 Cod pr.civilă, reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, întrucât efectele contractului de închiriere al pârâtei asupra apartamentului în litigiu au încetat, nu a operat tacita relocațiune, iar dispozițiile OUG nr.8/2004 nu-i sunt aplicabile acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, deși s-a invocat de către recurentă în susținerea acestuia disp.art. 304 pct.10 Cod proc.civilă,( text de lege abrogat), instanța în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 alin.4 Cod proc.civilă, apreciază că el poate fi încadrat la pct.9 al art. 304.pr.civ. și pe cale de consecință va proceda la examinarea acestuia.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că, prin modul cum a procedat Tribunalul Dâmbovița la soluționarea căii sale de atac la data de 29.06.2009, s-ar fi încălcat principiul contradictorialității, dreptul său la apărare, dar și la un proces echitabil, urmează a fi înlăturate pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Sub un prim aspect, se reține că la termenul mai sus menționat, pârâta nu a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare astfel cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată (fila 11 dosar apel), ci doar pentru depune motivele de apel. În plus, în practicaua deciziei nu se consemnează că pârâtei i s-a restituit setul de acte pe care a încercat să le depună la dosar, situație în care susținerile sale sub acest aspect nu pot fi reținute.
În Cauza Constantinescu împotriva României, CEDO a reamintit că aplicarea art. 6, care vizează dreptul la un proces echitabil, într-o cale de atac ordinară diferă în funcție de specificul procedurii în discuție, urmând a se avea în vedere întreaga procedură internă și rolul pe care îl are instanța de control judiciar în sistemul național de drept.
În acest sens, s-a reținut că dacă a avut loc o dezbatere publică în primă instanță, respingerea anumitor solicitări în fața instanței superioare poate fi justificată prin particularitățile procedurii în cauză, ținând cont de natura sistemului intern de
atac, limitele competenței atribuite instanței de control judiciar, modul în care drepturile părților au fost expuse și apărate efectiv.
Câtă vreme, în speță, pârâta, în fața instanței de control judiciar, a pus concluzii asupra căii de atac promovată de ea, având posibilitate de a susține oral problemele de fapt și de drept care o interesau în rezolvarea pricinii, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului contradictorialității.
Pe de altă parte, este de observat că, în raport de dispozițiile art. 292 alin.2 Cod proc.civilă, care reglementează ipoteza nemotivării în scris a apelului (așa cum este cazul în speță), Tribunalul Dâmbovițas -a pronunțat în considerentele deciziei pe fondul cauzei, pe baza aspectelor invocate la instanța de fond, întemeindu-și deci hotărârea pe elementele care au făcut obiectul dezbaterii contradictorii.
În atare context, în care fiecare dintre părți a avut posibilitatea de a-și exprima oral argumentele, iar instanțele anterioare au procedat la analiza efectivă a acestora, fără să existe o urmă de arbitrar în hotărârea pronunțată, este evident că apelanta a beneficiat de o procedură contradictorie și nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește nemulțumirile recurentei, legat de împrejurarea că în speță, decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ea bazându-se pe o interpretare eronată a actului juridic dedus judecății, se reține că aceste critici sunt neîntemeiate.
Contractul de închiriere încetează la expirarea termenului stabilit de părți, iar o atare concluzie rezultă din dispozițiile art. 1436 Cod civil, care stipulează că "locațiunea încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare".
În plus, potrivit art. 13 din Legea nr. 114/1996, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual dacă părțile nu au convenit asupra reînnoirii contractului de închiriere.
În cauză, din contractul de închiriere încheiat între părți (fila 8 dosar fond) reiese că acesta a fost pe o perioadă determinată de un an, respectiv pentru intervalul 29.03.2007-29.03.2008, introducerea prezentei cereri de chemare în judecată realizându-se abia la data de 20.11.2008.
Chiar dacă apelanta a continuat să locuiască în imobilul închiriat și după data de 29.03.2008, această situație nu înseamnă că a intervenit tacita relocațiune, din moment ce părțile nu au mai încheiat un alt contract de închiriere pentru acest spațiu, iar potrivit adresei nr. 8969/17.09.2008 (fila 6 dosar fond), practic acesteia i s-a comunicat concediul de către locator, fiind incidente prevederile art. 1438 Cod civil.
Având în vedere împrejurarea că evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu s-a dispus pe considerentul că a expirat termenul locațiunii, iar aceasta nu a mai fost prelungită, sunt lipsite de relevanță, în acest context, susținerile ei că ar fi achitat chiria restantă, precum și datoriile la utilități.
Conform articolului unic al alin.1 din OUG nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, "Durata contractului de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungesc pe o perioadă de 5 ani".
Prin OUG nr. 44/2009, s-a stipulat că, durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuință, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, reglementată de OUG nr.8/2004, pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute de art. 1437 Cod Civil este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
Deși acest din urmă text de lege este invocat de recurentă în susținerea punctului său de vedere, în sensul respingerii acțiunii, instanța apreciază că el nu este aplicabil în cauză, întrucât are în vedere contractele de închiriere care se aflau în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr.8/2004, situație premisă care nu se regăsește în speța de față, unde contractul de închiriere a fost încheiat în anul 2007.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civilă, pe care reclamantul și-a întemeiat calea de atac, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în orașul, str.-, -.4,.19, jud.D împotriva deciziei civile nr.292/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în-, jud. D și pârâții, ambii domiciliați în, -. 4,. 19, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
6 ex./3.11.2009
nr- Judecătoria Răcari
nr- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
