Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(728/20099
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.768
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - ---
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.44 din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI-,.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă, personal și intimata - reclamantă Asociația de Proprietari-,. B, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.4950/06.05.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatei - reclamante depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică în ședință publică recurentei - reclamante.
Curtea pune în vedere apărătorului intimatei - pârâte să le intituleze, ca fiind concluzii scrise.
Recurenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, deliberând va respinge proba cu înscrisuri formulată de către recurenta - pârâtă, având în vedere că, Curtea nu poate cenzura instanța de fond, ci doar faptul că, nu a fost timbrat apelul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta - pârâtă, personal învederează faptul că, nu a primit dovada îndeplinirii procedurii de citare de la Tribunalul București, în acest sens solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că, în mod legal și temeinic instanța de apel a anulat calea de atac a apelantei, reținând ca fondată excepția netimbrării acestei căi de atac, soluția fiind întemeiată, având în vedere caracterul acestei excepții de procedură, ca fiind una dirimantă și absolută. Totodată, mai arată că, legiuitorul stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr.146/1997 faptul că, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că, la fila 5 în dosarul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă se află dovada îndeplinirii procedurii de citare cu recurenta - pârâtă din care rezultă că, aceasta a fost citată cu mențiunea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8406/14.11.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - reclamante, invocată de reclamanta - pârâtă cu privire la cererea reconvențională, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - pârâtă, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă Asociația de proprietari din B, B-.- - nr.49,.B, parter,.42A, sector 5, a admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta - reclamantă Asociația de proprietari, a obligat pârâtă - reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 12.064 RON și a sumei de 1.300 USD, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în B, B-.- - nr.49, sector 5, care a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între părți la 08.05.2001, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție, a dispus evacuarea reclamantei - pârâte din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în B, B-.- - nr.49, sector 5, care a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între părți la 08.05.2001, a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 448 Euro/lună, echivalent în lei la data plații, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul închiriat, de la data împlinirii termenului locațiunii, 02.02.2007, până la eliberarea efectivă a spațiului, a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 3.339,42 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la 08.05.2001, între pârâta - reclamanta Asociația de proprietari din B, B-.- - nr.49, sector 5, în calitate de locator și reclamanta - pârâta, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect spatiul în suprafață de 35 mp situat în B, B-.- - nr.49, sector 5, pentru un termen de 3 ani începând cu data intrarii efective în posesie și o chirie lunară de 140 USD.
Intrarea în posesia spațiului închiriat s-a realizat la 02.02.2004, fiind încheiat un proces - verbal de predare - primire (fila nr.10), în cuprinsul căruia s-a mentionat ca instalația electrică și cea sanitară sunt în stare bună, iar pereții interiori sunt degradați în proportie de 5%.
Anterior intrării în posesie, la 19.01.2004, reclamanta - pârâtă a achitat fostului chiriaș, SC Ro SRL, suma de 1.300 USD, reprezentând contravaloarea dotarilor existente, fapt menționat în procesul - verbal încheiat la acea data (fila nr.76 verso) și, pe parcursul desfășurarii locațiunii, a executat alte lucrari de îmbunatățire în spațiul închiriat, identificate și evaluate prin raportul de expertiză tehnică construcții.
În măsura în care reclamanta - pârâtă a susținut că dreptul de proprietate asupra spațiului închiriat nu aparține titularului cererii reconvenționale, avea obligația de a proba existența dreptului real în patrimoniul altei persoane fizice sau juridice.
În plus, după cum rezultă din cuprinsul Statutului asociației de proprietari, atât cel în vigoare în perioada interbelică, dar și cel actual (filele nr.150 și 172), printre părțile proprietate comună se regasesc și 5 spații comerciale (pravalii) situate la parterul imobilului.
Nu în ultimul rând, prin formularea unui capăt de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție, reclamanta - pârâtă recunoaște implicit calitatea de proprietar în persoana pârâtei - reclamante, știut fiind faptul că, pentru ca dreptul de retenție să fie aplicabil, este necesar ca bunul referitor la care se invoca să fie proprietatea exclusivă a celui ce este debitorul deținătorului cât privește cheltuielile pretinse.
Pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
S-a reținut că nici în contractul de închiriere și nici în procesul - verbal de predare - primire nu sunt enumerare eventuale dotări care să fi existat în spațiu înaintea încheierii acestor acte, iar, pe de altă parte, prin două cereri adresate conducerii asociației (filele nr.51 și 52), reclamanta - pârâtă a obținut acordul locatorului de a instala un grup sanitar și un contor pentru furnizarea energiei electrice.
Mai mult, prin art.8 lit.b din contract, a fost instituită obligația locatarului de a executa lucrări de amenajare corespunzatoare activității sale, fiind exclusă așadar efectuarea acestora de către asociația de proprietari, astfel cum au fost identificate de către expert.
După cum rezultă din procesul - verbal încheiat la 08.01.2004 și semnat inclusiv de președintele asociației, (fila nr.75 verso), s-au purtat discuții cu privire la eliberarea spațiului de către SC Ro SRL și, din coroborarea acestui înscris cu procesul - verbal din 19.01.2004 (fila nr.76 verso) reiese că, urmare a solicitarii unor despăgubiri de către fostul chiriaș, asociația de proprietari, în calitate de locator, nu și-a putut îndeplini obligația esențială de predare decât după ce reclamanta - pârâtă a achitat suma de 1.300 USD.
Cum această plată a profitat așadar locatorului, reclamanta - pârâtă este îndreptățită să recupereze această sumă.
În schimb, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție.
Într-adevar, condiția esențială pentru a putea fi invocat un asemenea drept de retenție este aceea ca datoria pe care deținătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legatură cu lucrul, să fie deci undebitum cum re iunctum.
Numai că, raportat la cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le primească reclamanta - pârâtă, instanta a apreciat că nu se impune instituirea unui drept de retenție, ce ar fi avut exclusiv rolul de a garanta plata respectivelor sume.
Instanța a avut în vedere și faptul că asociația de proprietari are posibilitatea de a închiria în continuare spațiul în litigiu, manifestându-și intenția în acest sens și față de reclamanta - pârâtă, nefiind așadar în imposibilitate de a-și îndeplini obligația ce urmează să îi incumbe în baza prezentei sentințe.
Spațiul închiriat a fost predat la 02.02.2004 (fila nr.10), astfel încât termenul locațiunii s-a împlinit la 02.02.2007.
Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, comunicată reclamantei - pârâte la data de 19.01.2007 (filele nr.19 și 20), asociația de proprietari a adus la cunoștința chiriașului sau intenția de a închiria spațiul prin licitație, solicitând să îi fie comunicat dacă eliberează acest spațiu sau dorește să participe la licitație.
Prin notificarea nr.117/29.01.2007, comunicată prin intermediul BEJ (fila nr.27), reclamanta - pârâtă a fost somată să predea spațiul în cazul în care nu se va încheia un nou contract după participarea la licitație.
Întrucât locatorul și-a exprimat intenția de a pune capăt raporturilor de închiriere, instanța a dispus evacuarea reclamantei - pârâte pentru lipsa oricărui titlu locativ.
Totodata, a obligat reclamanta - pârâtă la plata catre pârâta - reclamantă a sumei de 448 Euro/lună, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul închiriat, astfel cum a fost calculată de către expert, de la data împlinirii termenului locațiunii, 02.02.2007, până la eliberarea efectivă a spațiului.
Instanța a avut în vedere că neexecutarea obligației de predare din partea reclamantei- pârâte reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul constând în lipsa folosinței spațiului pe toată durata ce excede locațiunii.
Prin decizia civilă nr.44/14.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.8406/2008 de către reclamanta - pârâtă, reținând că prin rezoluția de primire a cererii de apel, fila 1 verso, s-a dispus ca apelanta să timbreze cererea cu 5 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 RON.
Tribunalul a constatat, la termenul de judecată din 12.01.2009, că - deși apelanta a fost legall citată, la domiciliul indicat în cerere, cu mențiunea timbrării apelului, la dosar fiind atașată în acest sens dovada de citare (fila 5) - aceasta în mod nejustificat nu a înțeles să se conformeze dispoziției.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art.20 alin.1, 3 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbrtu se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive, care parțial pot fi încadrate de instanța de recurs în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă:
- instanța de apel trebuia să rețină că apelanta nu a fost legal citată pentru termenul din 12.01.2009, astfel încât aceasta nu a avut cunoștință de faptul că trebuia să achite taxa de timbru;
- instanța de apel a obligat apelanta la plata unor cheltuieli de judecată disproporționat de mari: 4.000 lei;
- pe fondul cauzei recurenta critică hotărârile anterioare arătând că toate reparațiile spațiului în litigiu au fost suportate de ea care a acționat ca un constructor de bună-credință, nu s-a reținut faptul că o perioadă de 3 ani din termenul de locațiune recurenta nu a putut folosi spațiul închiriat întrucât acesta era ocupat de foștii chiriași, spațiul era impropriu folosirii normale, iar Asociația de Proprietari nu are calitate procesuală activă să ceară evacuarea sa din imobil întrucât nu este proprietara acestui spațiu.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs recurenta susține că nu a fost legal citată pentru termenul din data de 12.01.2009 când apelul a rămas în pronunțare, astfel încât nu ua cunoscut faptul că fusese obligată la plata unei taxe de timbru în valoare de 5 lei.
Această apărare nu va fi însă primită de instanța de recurs întrucât verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul din data de 12.01.2009 (aflată la fila 5 dosar apel), Curtea constată că agentul procedural a respectat dispozițiile art.88 și următoarele din Codul procedură civilă, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu apelanta.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare reiese că apelanta a fost citată cu obligația de a achita o taxă de timbru de 5 lei, astfel încât recurenta nu se poate apăra că nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru ce trebuia achitată.
C de al doilea motiv de recurs nu va fi analizat de către C întrucât vizează o critică de netemeinicie a deciziei recurate. Astfel, instanța de apel a apreciat că apelanta care a căzut în pretenții trebuie să suporte întregul onorariu de avocat plătit de intimată, ori asupra acestei aprecieri, instanța de recurs nu poate reveni întrucât netemeinicia nu se încadrează în motivele de recurs limitativ și imperativ statuate de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea nu va analiza nici restul motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care fixează fondul cauzei, întrucât ca instanță de control judiciar, instanța de recurs este ținută strict să analizeze nelegalitatea deciziei instanței de apel care a anulat apelul ca netimbrat, neintrând în cercetarea pe fond a cauzei.
Instanța de recurs nu este instanță devolutivă și nu poate cerceta criticile de fond invocate de recurentă fără să încalce dublul grad de jurisdicție de care au dreptul să beneficieze părțile.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimată, reprezentând parte din onorariul de avocat de 4.000 lei solicitat de intimată.
Curtea a apreciat ca nejustificat de mare onorariul solicitat de intimată față de munca îndeplinită de avocat în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.44 din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI din B,-,.B, sector 5.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimată, reprezentând parte din onorariul de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./06.07.2009
TB-5 -;
Jud.5 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
