Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 79/
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.256/A din data de 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 11.12.2007, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare. F
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2006, reclamanții G și I au solicitat în contradictoriu cu pârâții și ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora și a tuturor bunurilor mobile proprietatea lor din imobilele casă, compusă din 3 camere și sală închisă, construită din lemn, acoperită cu tablă, magazie cu bucătărie, situate pe terenul în suprafață de 478. curți construcții din comuna, satul, județul V, pct."Acasă", tarlaua 125, parcela 100, cu vecinii: R - 64, A - drum acces potecă, MZ - și MN - G, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.549 din 01 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus evacuarea pârâților și a bunurilor mobile proprietatea acestora din imobilele casă cu 3 camere, magazie cu bucătărie, situate pe terenul în suprafață de 478. în comuna, satul, județul
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 8 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1574/04 august 2006, reclamanții G și I au dobândit în proprietate și posesie de la numiții și, în schimbul obligației de întreținere pe care și-au asumat-o, o casă cu 3 camere, o magazie cu bucătărie, construcții situate pe un teren de 478. în intravilanul comunei, satul.
Terenul a aparținut transmițătorului, conform titlului de proprietate nr.301/1996, iar construcțiile le-au dobândit întreținuții prin edificare în anul 1954 în timpul căsătoriei lor, așa cum rezultă din certificatul nr.4780/2006 emis de Primarul comunei.
și sunt părinții pârâtului și respectiv socrii pârâtei.
Cei doi pârâți locuiesc în prezent în imobilele transmise reclamanților.
S-a mai reținut că, anterior, pârâții și au fost chemați în judecată pentru a fi obligați să evacueze aceeași gospodărie de către foștii proprietari, respectiv și, însă acțiunea a fost respinsă pe motiv că și pârâții au contribuit la întreținerea gospodăriei, iar în prezent nu mai au posibilitatea să-și construiască o nouă gospodărie.
Față de dispozițiile art.480 Cod civil, instanța a reținut că pârâții au calitatea de tolerați întrucât li s-a îngăduit de către proprietari să locuiască în imobil o anumită perioadă de timp, perioadă ce nu generează vreun drept propriu de folosință.
Cum pârâții ocupă gospodăria proprietatea reclamanților, fără titlu și în condițiile în care reclamanții nu mai înțeleg să-i mai tolereze, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții și, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Casa cu 3 camere și sală, precum și magazia cu bucătărie, au fost edificate de ei împreună cu părinții lor, și și ca atare, nu puteau să înstrăineze aceste bunuri decât după ieșirea lor din indiviziune.
La dobândirea acestor bunuri, apelanții-pârâți au o contribuție de 70% și nu au altă locuință. Au promovat o acțiune de ieșire din indiviziune cu părinții lor, respectiv și și o acțiune în constatare nulitate absolută a contractului.
Casa trecută în contractul de întreținere nu există, fiind demolată de mult timp, și dacă această casă există la ora actuală, în gospodăria părinților mai este o altă casă decât cea trecută în contractul de întreținere.
Greșit instanța de judecată a desconsiderat cele 3 hotărâri judecătorești prin care s-a respins cererea părinților lor, și, prin care au solicitat evacuarea lor din bunurile ce au făcut obiectul contractului de întreținere.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.256/A din 12 octombrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că prin contractul de întreținere, părinții pârâților, respectiv și, au transmis celor doi reclamanți imobilele construcții și teren din care se solicită evacuarea celor doi pârâți.
Din adeverința de rol eliberată de comuna, extrasul de rol pe anii 1971 și 1975, rezultă că imobilul casă de locuit a fost construit în 1964, iar susținerea apelanților că au contribuit la dobândirea acestor imobile, nu are relevanță juridică, proprietarii fiind și.
Faptul că în prezent apelanții-pârâți au formulat o acțiune de ieșire din indiviziune cu părinții lor asupra unor imobile nu are nici o relevanță juridică, în condițiile în care reclamanți sunt alte persoane care au devenit proprietari și nu părinții.
Susținerea că imobilul trecut în contractul de întreținere nu există, a fost privită ca nefondată, atâta timp cât la baza încheierii acestui contract s-au avut în vedere actele eliberate de Primăria comunei, respectiv certificatul nr.4780/2006.
Împrejurarea că între apelanții-pârâți și părinții lor, și a mai existat un proces având același obiect și prin hotărârea pronunțată a fost respinsă cererea de evacuare împotriva lor, nu este un argument în respingerea prezentei acțiuni, în condițiile în care proprietarii celor două construcții și terenului în prezent sunt alții, respectiv reclamanții G și
Față de dispozițiile art.480 Cod civil, potrivit cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut în limitele determinate de lege, tribunalul a constatat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Împotriva deciziei civile nr.256/A/12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, pârâții susțin într-o primă critică, faptul că deși apelul este o cale de atac devolutivă, nu li s-a permis să formuleze probe, ignorându-se în acest fel dreptul la apărare. Părinții nu puteau înstrăina imobilele reclamanților câtă vreme acestea au fost dobândite împreună cu pârâții și care au cota cea mai mare.
În cea de-a doua critică se arată că instanța de apel nu a ținut seama de acțiunea de ieșire din indiviziune promovată de pârâți și care se află pe rolul Judecătoriei Drăgășani.
Următoarea critică vizează imobilul trecut în contractul de întreținere și care nu este unul și același cu cel al părinților și, acela fiind demolat.
Imobilul din contractul de întreținere este construit împreună cu părinții, astfel că aceștia au dispus și de dreptul lor cuvenit din imobilele transmise. Din acest motiv situația de fapt a fost greșit stabilită.
Instanța a ținut seama de rolul agricol al părinților din anul 1954, deși bunurile ce figurau la acel moment, nu mai există.
În considerentele celor arătate mai sus, se solicită admiterea recursului.
Prin cererea depusă la data de 18 februarie 2008, pârâții au solicitat suspendarea soluționării recursului, până la data rezolvării acțiunii de constatare a nulității absolute a contractului de întreținere autentificat cu nr.1574/04 august 2006, ce face obiectul dosarului nr-.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat, cum nu este admisibilă nici cererea de suspendare formulată de pârâți.
Analizând cererea de suspendare, aceasta nu este întemeiată, întrucât, s-ar întârzia nejustificat soluționarea acestei cauze, aflată în recurs. Dispozițiile art.244 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflată pe rol, ori față de stadiul în care se află celălalt proces, suspendarea celui deja aflat în recurs, n-ar face decât să tergiverseze soluționarea acestuia.
Față de soluția ce se va pronunța în acel proces, părțile vor avea la îndemână și alte căi pentru rezolvarea situației dintre ele.
În ce privește criticile formulate, așa cum s-a arătat, acestea nu sunt întemeiate.
S-a motivat de pârâți, într-o primă susținere, că li s-a încălcat dreptul la apărare, ori aceștia au primit termen pentru a-și angaja apărător (50, dosar apel), au mai solicitat apoi termen pentru că apărătorul este plecat la o altă instanță (53, dosar apel), alt termen pentru același motiv (57, dosar apel). La nici un termen n-au solicitat probe și deși au avut apărare calificată, apărătorul ales nu a fost prezent nici la soluționarea pe fond a apelului (72), solicitând, prin pârât, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Potrivit cu dispozițiile art.242 (1) și (2) Cod procedură civilă, "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului" și "în cazul în care apelul nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță".
În conformitate cu cele de mai sus a procedat și instanța de apel, așa încât nu s-au încălcat nici dispozițiile legale mai sus citate și nici dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, ce vizează rolul activ al judecătorului.
Efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Un litigiu poate fi dedus în întregime în fața instanței de apel, însă devoluțiunea operează, numai cu privire la aspectele judecate de instanța a cărei hotărâre este apelată.
A doua critică are legătură cu cererea de suspendare formulată de pârâți, în sensul că pe rolul judecătoriei s-ar afla un proces de ieșire din indiviziune în care s-a solicitat și anularea parțială a contractului de întreținere. Aflarea pe rol a acelei cauze nu poate influența soluția dată în cauza de față.
Următoarele critici, deși încadrate în dispozițiile de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se referă la greșita stabilire a situației de fapt, pe baza probelor administrate în cauză (cu referire și la rolul agricol din 1964) și care au fost eronat apreciate. Apreciind probele în acest fel s-a considerat că imobilul construcție aparține părinților, și nu și pârâților, care au o mare contribuție la dobândirea lui.
Aceste critici ce privesc exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât pct.11 al art.304 Cod procedură civilă, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat.
De aceea, în considerarea celor arătate mai sus, se apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și, pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.256/A din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții G și I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.03.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
