Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 80/R/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul, domiciliat în O,-, - 3,. 1, județul B și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 555/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în reprezentarea recurentului contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr 149 din 9 septembrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, admiterea contestației și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu corespunzător de 20 de ani și nu de 25 de ani cât a stabilit instanța, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 555/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis in parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/31.08.2005, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/31.08.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art. 2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Conform pct. 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006 activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei, care îndeplineste functia de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor este activitate desfasurata in conditii speciale.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 22-24, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a admis in parte contestația și a dispus anularea deciziei nr. -/31.08.2005 si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani si nu de 20 de ani așa cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotrivaacestei sentințe au formulat recurs petentul recurent și recurenta Casa Județeană de Pensii B, ambele recursuri formulate în termenul legal și scutite de pala taxei de timbru.
Recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, admiterea contestației și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a unui stagiu corespunzător de 20 de ani și nu de 25 de ani cât a stabilit instanța, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a arătat că în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005, fiind pensionat înainte de data de 1 aprilie 2001 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, iar scăderea vârstei de pensionare este un beneficiu intrinsec care nu exclude în plus aplicarea atât a art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 cât și a art. 19-20 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea unor stagii de 20 de ani pentru grupa I si de 25 de ani pentru grupa a II-a.
Menționează că legea aplicabilă, nr. 3/1977, nu face distincție între tratamentul juridic al mecanicului de locomotivă și tratamentul juridic al impiegatului de mișcare sau al electromecanicului de rețele ci se referă la aceeași egalitate de tratament juridic pentru asigurații din grupa I, iar potrivit deciziei de pensionare nr. - din 1 noiembrie 1994 face dovada unei vechimi în grupa I de muncă de 26 de ani, 3 luni și 21 de zile.
Arată că nici Legea nr. 3/1977 și nici Legea nr. 19/2000 nu fac distincție între diferitele funcții ori locuri de muncă care sunt în grupa I menționând totodată că a lucrat la CFR ca electromecanic în trei schimburi în condiții de stres legat de siguranța circulației pe căile ferate și în locuri periculoase de muncă, fiindu- aplicabile dispozițiile din anexa cu"unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile HG 1025/2003 " astfel că este îndreptățit la acordarea unui stagiu de 20 de ani la care să se împartă însumarea punctajelor medii anuale și nu la 30 de ani.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct 9 cod procedură civilă, art. 11 și 14 din legea nr. 3/1977 combinat cu art. 19,20,53 și 77 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, ordinul 50/1990, Ordonanța 94 la anexa 1 pct 123.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de pensionare contestate de petent ca legală și temeinică.
În motivare, recurenta arată că perioada de activitate de 25 de ani la care petentul face referire este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă și care îi dă dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă la vârsta de 50 de ani și nu poate fi confundată cu stagiul complet de cotizare stabilit în mod expres de Legea nr. 19/2000.
Raportat la considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în decizia nr. 1888/2007 referitoare la incidența dispozițiilor Legii nr. 226/2006 menționează că motivele invocate de reclamant sunt neîntemeiate, făcându-se o confuzie vădită între dispozițiile Legii nr. 3/1977 și a Legii nr. 19/2000, încălcându-se în acest sens principiile aplicării în timp și spațiu a legii civile.
Referitor la dispozițiile Legii nr 226/2006, menționează că prevederile acestui act normativ sunt aplicabile doar pentru activitățile desfășurate în cadrul unităților cuprinse în anexa 2, iar reclamantul nu a făcut dovada că a desfășurat una din activitățile expres menționate în acest act normativ, iar pe de altă parte încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face începând cu data de 1 aprilie 2004 dată la care intimatul avea calitatea de pensionar.
Mai arată că, dispozițiile art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000 invocate de contestator nu sunt incidente în speță întrucât acesta a desfășurat activitate în funcția de electromecanic rețele, în cadrul secției CFR C3 O, funcție care nu se regăsește în cuprinsul textului legal menționat.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 alin 1 pct 8 și 9 cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivele de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, în baza următoarelor considerente:
Prin decizia nr. - din 31 august 2005 fost recalculată pensia contestatorului avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Chiar dacă legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977 cu ocazia recalculării nu pot fi înlăturate actele normative în vigoare, aspect corect reținut de instanța de fond întrucât s-au încălcat principiul consacrat în actele normative de evaluare conform căreia " la condiții egale de pensionare se impune acordarea de pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie ".
Scopul acestor dispoziții legale a fost acela de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor.
În consecință recalcularea pensiilor în baza HG 1550/2004 și OUG 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000 este evident că trebuie să se efectueze în conformitate cu normele și principiile instituite de acest act normativ, în mod temeinic și legal procedând prima instanță la interpretarea legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii, în sensul aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 19/2000 coroborat cu Legea nr. 226/2006.
Referitor la criticile aduse de contestator privind legea aplicabilă se reține că într-adevăr activitatea desfășurată de acesta în cadrul CFR a fost încadrată în grupa I de muncă, sub imperiul Legii nr. 3/1997, însă legea nr. 19/2000 nu mai prevede grupele de muncă, în cadrul acestei legi fiind reglementate ca și încadrate în condiții speciale de muncă doar anumite activități, astfel cum sunt prevăzute de art. 20 din lege, dispoziții în cuprinsul cărora nu se regăsește, însă, activitatea recurentului contestator, nefiindu-i astfel aplicabile pentru stabilirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani.
Astfel,Legea nr. 226/2006, corect reținută de instanța de fond ca fiind incidentă în cauză a fost emisă în temeiul art. 19 alin 2 din Legea nr. 19/2000, iar potrivit art. 6 din lege prevederile cuprinse se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, aplicându-se în consecință tuturor persoanelor care au desfășurat activitate în condiții speciale grupa I, indiferent de anul deschiderii dreptului la pensii.
Având în vedere că activitatea desfășurată de contestator este o activitate desfășurată în condiții speciale peste 25 de ani, vizând siguranța circulației, în mod corect a dispus prima instanță anularea deciziei nr. - din 31 august 2005, în temeiul art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006, pct 7 din anexa nr.1 la lege, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, sentința pronunțată de Tribunalul Bihor fiind în totalitate legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de contestatorul, domiciliat în O,-, - 3,. 1, județul B și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 555/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dec
6.02.2009
Jud fond, M.
Dact IC
2ex/10.02.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
