Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 814/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 814/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă ORTODOXĂ ROMÂNĂ, M PRIN CONSILIUL O, cu sediul în O,-,.11, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți G și și intimata intervenientă M, Casa lă, județul B, împotriva deciziei civile nr. 768/A din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost anulată încheierea de întabulare nr.2781 din 13.07.1970,având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurentei reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29 din 13.11.2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, pentru intimații pârâți -ambii lipsă și intimata intervenientă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24 din 6.03.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Instanța constată că din eroare s-a dispus citarea recurentei reclamante cu mențiunea completării taxei de timbru, întrucât taxa de timbru achitată de către aceasta constituie timbrajul legal.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în baza art. 312 cu ref. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și pe cale de consecință, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea acțiunii în evacuare formulată de reclamantă conform petitului, respingerea cererii de intervenție în interes propriu în principal ca inadmisibilă iar pe fond ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor pârâte și a intimatei interveniente solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise formulate în faza de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1005/2006 pronunțată de Judecătoria Marghitas - respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei invocată de intervenienta în cauza privind pe reclamanta ortodoxă Română - M reprezentată legal prin Consiliul l O în contradictoriu cu pîrîții Dat G și Dat - domiciliați în Casa lă, intervenienta, pentru evacuare.
A respins acțiunea înaintată de reclamantă și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientă.
A constatat nevalabilitatea înscrierii de sub 2 din 101 și anularea încheierii de intabulare nr.2781/13.07.1970, cu privire la imobilele constînd în casă lă și biserică.
A dispus rectificarea în sensul radierii a înscrierilor de sub 2 din 101.
A obligat reclamanta la 500 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut cu privire la excepția de necompetență materială că a fost sesizată cu litigiul pentru evacuarea a două persoane fizice dintr-un imobil, litigiul nefiind pornit între Ortodoxă și - pentru revendicarea unor imobile, iar împrejurarea că în proces a intervenit care a cerut rectificarea cărții funciare invocând nevalabilitatea înscrierii în cartea funciară, întrucât nu sântem în prezența unui proces de revendicare, între cele două biserici, nu atrage competența tribunalului d e judecată în primă instanță.
În ceea ce privește fondul litigiului instanța a reținut că din copia cărții funciare nr. 101 rezultă că imobilele situate în localitatea cu nr. top. 31,35,36 au aparținut fostei biserici - fiind intabulată proprietatea acesteia încă din anul 1897 prin înscrierile de sub B1 din același
Prin Decretul 358/1948 Statul Român a expropriat aceste comunități de imobile trecându-le în proprietatea sa.
Subliniază în continuare instanța că prin articolul din acest decret s-a prevăzut că o comisie interdepartamentală compusă din delegați ai cultelor, Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii și Domeniilor și învățământului Public, va hotărî desființarea acestor averi putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române.
La data de 13.07.1970 fostul notariat de Stat B emite o încheiere în baza căreia intabulează dreptul de proprietate asupra acestor imobile cu titlu de transmisiune legală în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, din localitatea.
A conchis judecătoria că această intabulare s-a făcut fără nici un titlu și fără a exista o hotărâre a comisiei interdepartamentale prevăzută de art. 2 din decretul 358/1948.
În acest sens reține judecătoria că simpla referire în încheierea de intabulare la Decretul 358/1948 nu poate constitui un titlu în favoarea împroprietăririi Parohiei Ortodoxe.
Pe de altă parte prin Decretul - lege nr.9/1989 s-a abrogat decretul nr. 358/1948, iar prin decretul lege 126/1990 s-a stabilit că bunurile preluate de stat prin efectul decretului 358/1948 aflate în prezent în patrimoniul statului se restituie în starea lor actuală Bisericii -.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Ortodoxă Română, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar s-a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii în evacuare și respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de
-, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 587/A/2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta Ortodoxă Română sentința apelată fiind anulată în totalitate, cu reținerea procesului spre rejudecare în vederea evocării fondului.
Prin decizia civilă nr. 768/A din 19.09.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor, evocând fondul, a respins acțiunea înaintată de reclamanta Ortodoxă Română - - prin Consiliul l Os tr. - - nr.7,.11 în contradictoriu cu pârâții Dat G și Dat, ambii din - Casa lă jud. B pentru evacuare.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - M în contradictoriu cu reclamanta Ortodoxă Română -.
A constatat nevalabilitatea trecerii imobilului constînd în casa lă și înscrise în 101 în proprietatea reclamantei.
A dispus anularea încheierii de intabulare nr.2781/13.07.1970 și radierea înscrierii de sub 2 din 101.
A obligat reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Imobilele în litigiu, înscrise în cartea funciară 101 cu nr. top 31,32,33 au constituit proprietatea fostei biserici -, dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris în cartea funciară încă din anul 1897 sub B1.
În baza Decretului 358/1948 imobilele au trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, dreptul de proprietate al acesteia fiind întabulat în cartea funciară în anul 1970.
După Revoluția Română din anul 1989, unul din primele acte normative ale noii puteri fost Decretul -Lege nr. 9/1989 de abrogare decretului 358/1948, prin care Română Unită cu a fost scoasă în afara legii.
Urmare a abrogării decretului 358/1948 Română Unită cu a fost recunoscută oficial prin Decretul-lege nr.126din 24.04.1990.
Articolul 2 din sus menționatul decret prevede că bunurile preluate de către stat prin Decretul 358/1948, se restituie în starea lor actuală Bisericii Române Unite cu.
Este adevărat faptul că prin legea 182/2005 privind abrogarea OG64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul -lege 126/1990 se consacră o procedură prealabilă specială de urmat pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor constând în lăcașuri de cult și case le, competența în acest sens revenindu-i comisiei mixte paritare.
Neconstituirea comisiilor mixte, nu poate împiedica însă accesul liber al intervenientei la justiție, deoarece ar contraveni principiului consacrat prin art 6 din CEDO și art. 21 din Constituția României care garantează accesul liber la justiție al oricărei persoane pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.
Susținerea reclamantei cum că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu pe calea prescripției achizitive nu va putea fi acceptată,în condițiile în care posesiunea a fost exercitată în perioada în care adevăratul proprietar nu și-a putut manifesta opoziția, nemaiavând capacitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile subiective civile, urmare a scoaterii sale în afara legii, cursul prescripției fiind suspendat în tot acest timp.
În ceea ce privește legalitatea preluării se constată că desființarea cultului greco -catolic a constituit o măsură abuzivă, și prin urmare și deposedarea acestui cult s-a realizat tot în mod abuziv, fără a exista un temei legal, Decretul 358/1948 neputând fi considerat ca având efect translativ al dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Constatându-se așadar că înscrierea făcută în 101 nu a fost una valabilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în rectificare, reglementate de art. 36 și 55 din Legea 7/1996 urmare evocării fondului, a fost respinsă cererea de evacuare a pârâților Dat G și Dat din Casa lă, s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta -, sens în care s-a constatat nevalabilitatea trecerii imobilului constând în Casă lă și, în proprietatea reclamantei, dispunându-se anularea încheierii de intabulare nr. 2781/13.07.1970 și radierea înscrierii de sub 2 din 101.
Reclamanta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei reprezentând onorariu de avocat, în baza art. 274. pr. civil, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs reclamanta Ortodoxă Română, M prin Consiliul l, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii în evacuare, respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, iar pe fond ca nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, fostul paroh, prin declarația adresată a arătat că părăsește Ortodoxă și trece la cea greco-catolică, fiind numit în noul post din 01.07.2006, astfel că, postul acestuia a fost declarat vacant. Proprietar al imobilului, conform, extrasului CF, constând în casă lă și biserică, este Ortodoxă Română, a fost cu destinație de locuință de serviciu, accesorie contractului de muncă, astfel că, acesta încetând, nu mai există temei legal pentru aoo cupa, impunându-se evacuarea.
Acțiunea în rectificare CF este prescrisă, au trecut 3 ani de la întabularea dreptului a cărui rectificare s-a cerut, cererea de intervenție fiind inadmisibilă. Imobilele din CF nr. 101, reprezintă avere lă, averea școlii, cimitir, lăcașe de cult, anexe, teren intravilan și extravilan, referitor la acestea există reglementări legale speciale - OG nr. 64/2004 în completarea DL nr. 126/1990, dreptul comun nefiind aplicabil.
Prin 358/1948, a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor, abrogarea acesteia nu duce la concluzia că bunurile nu au ieșit din proprietatea acesteia, mai mult, ea a dobândit-o prin efectul legii, urmată de posesie, timp de peste 30 ani. Este nefondată susținerea că înscrierea de sub B 2 ar fi lovită de nulitate absolută, prin încheierea nr. 2781/1970 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea sa cu titlu de transmisiune legală, legea conform art. 645 cod civil fiind unul din modurile de dobândire al dreptului de proprietate. DL nr. 9/1989 nu conține reglementări cu privire la bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299, 312, 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. 101, filele 10-12 dosar fond, imobilele înscrise în această coală au format dreptul de proprietate al Bisericii -, drept întabulat la foaia B nr. 1 încă din anul 1897. Ulterior, la data de 13 iulie 1970, prin încheierea de întabulare nr. 2781, în baza 358/1948, acest drept s-a întabulat cu titlu de transmisiune legală în favoarea Parohiei Ortodoxe din.
Din analiza actului normativ indicat ca temei legal al efectuării acestei operațiuni în coala de carte funciară, se reține faptul că organizațiile centrale și statutare ale cultului greco-catolic au încetat a exista iar averea mobilă și imobilă a revenit Statului Român, urmând ca o comisie interdepartamentală compusă din delegați ai Ministerului Cultelor, Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii, Domeniilor și Învățământului Public să hotărască destinația acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe - art. 2.
Așadar, acest act normativ prevăzut o procedură specială prin care bunurile ce au reprezentat averea cultului greco-catolic să treacă în proprietatea Bisericii Ortodoxe, ori, din actele aflate la dosar nu se poate reține că fost respectată indicarea în operațiunea de întabulare ca temei legal a 358/1948 nu reprezintă o acoperire a lipsului evident constatat, iar prin DL nr. 9/1989, a fost abrogat acel act normativ considerat discriminatoriu, nedrept.
Prin DL nr. 126/1990, Română Unită cu a fost recunoscută oficial (greco-catolică), iar conform art. 3, situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor le ce au aparținut acesteia, preluate de Ortodoxă Română, se va stabili de o comisie mixtă, formată din reprezentanți ai celor două culte, ținând cont de dorința credincioșilor din comunitățile ce dețin aceste bunuri, dar, această comisie până în prezent nu reiese că s-ar fi constituit, însă, astfel cum corect reținut instanța de apel, a admite că se impunea urmarea acestei proceduri ar face inadmisibilă într-adevăr acțiunea, ceea ce însă ar contraveni liberului acces la justiție, reglementat atât de art. 6 al CEDO cât și de art. 21 din Constituția României ce garantează accesul liber la justiție al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, aspect corect reținut de instanța de apel, criticile fiind neavenite. Același aspect se reține și cu privire la actuala legislație specială în materie, reglementată inițial de OG nr. 64/2004 abrogată prin Legea nr. 162/2005.
Potrivit art. 34 alin. 1 pct. 2 din DL 115/1938, rectificarea unei întabulări se poate cere de orice persoană interesată, dacă înscrierea sau titlul în baza căruia s-a săvârșit, nu au fost valabile, ori, în speță, este cert conform considerentelor expuse că, în primul rând, procedura de dobândire al dreptului de proprietate al recurentei instituit de 358/1948 nu a fost respectată iar pe de altă parte, acest act normativ a fost abrogat, fiind incidente dispozițiile legale enunțate referitor la rectificarea înscrierii.
Sigur că, art. 37 din DL nr. 115/1938 a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunea în rectificare, dar acesta curge față de cei ce au dobândit cu bună credință, cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, ceea ce în speță nu este cazul, conform celor expuse, titlul în baza căruia s-a înscris a fost unul nevalabil, cu titlu gratuit. Nu se poate vorbi nici de o bună credință a recurentei în înscrierea dreptului, cunoștea că procedura instituită de actul normativ nu s-a respectat, reaua credință fiind evidentă, astfel că, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă conform art. 36 din DL nr. 115/1938, neputând opera în favoarea recurentei nici dobândirea dreptului în baza unei posesii utile întemeiate pe o înscriere fără cauză legitimă - art. 27 din DL nr. 115/1948 - posesia fiind viciată, criticile fiind neavenite.
Ca urmare a acestor aspecte, întrucât dreptul de proprietate al recurentei a fost radiat din cartea funciară, cererea de evacuare a fost respinsă ca o consecință acestor aspecte, nemaioperând în favoarea sa dispozițiile art. 480 Cod civil, ce apără dreptul de proprietate.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă ORTODOXĂ ROMÂNĂ, M PRIN CONSILIUL O, cu sediul în O,-,.11, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți G și și intimata intervenientă M, Casa lă, județul B, împotriva deciziei civile nr. 768/A din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 29.05.2008
- judecător fond -
- judecători apel - -,
- dact. gref. - 29.05.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
