Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/2010 -
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna, satul, nr. 60, județul B, împotriva sentinței civile nr. 501 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus la dosar precizare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 501 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 16.06.2006, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; s-a luat act de renunțarea la judecată, formulată față de intimatele Casa Națională de Pensii și Casa Locală de Pensii B și au fost respinse restul pretențiilor.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 43007/15.02.2007 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000.
Stagiul total de cotizare realizat a fost de 43 ani, 8 luni și 27 zile, din care în grupa I de muncă 24 ani, 7 luni și 12 zile, iar în condiții normale 1 an, 8 luni și 3 zile.
Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă, proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 - 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Recalcularea pensiei în baza nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000, este evident că trebuie să se efectueze după normele și principiile instituite de acest act normativ.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator în industria metalurgică a fost încadrată în grupa I și a II-a de muncă, sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a altor dispoziții legale care reglementau încadrarea în grupe de muncă, însă Legea nr. 19/2000 nu mai prevede grupele de muncă, în cadrul acestei legi fiind reglementate ca fiind încadrate în condiții speciale de muncă doar anumite activități, astfel cum sunt prevăzute la art. 20 din această lege, între care nu se regăsește și activitatea desfășurată de reclamant.
Prin Legea nr. 226/7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale însă, s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Ori, este evident că pentru activitatea desfășurată de contestator în grupa I și a II-a de muncă, încadrabilă între cele prevăzute în anexa 1 la Legea nr. 226/2006, pct. 23, acesta este îndreptățit la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani, așa cum prevede această lege, și nu cu stagiul de 30 de ani cum a recalculat intimata, dar nici cu stagiul solicitat de recurent de 20 de ani, nefiind incidente dispozițiile art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, începând cu data de 16.06.2006, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și următoarele din nr.OUG 4/2005, astfel că în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie se acordă de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
În baza art. 246 Cod procedură civilă instanța a luat act de renunțarea la judecată față de intimatele Casa Națională de Pensii și Casa Locală de Pensii B, și de asemenea, a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, instanța de fond făcând confuzie între dispozițiile Legii nr. 3/1977 și ale Legii nr. 19/2000 și încălcând în acest sens principiile aplicării în timp și spațiu a legii civile.
De asemenea, invocă decizia nr. 1888/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la incidența dispozițiilor Legii nr. 226/2006, care a statuat că nu există discriminare între categoria de pensionari a căror drepturi la pensie s-au deschis sub incidența unor acte normative diferite, deoarece nu sunt instituite privilegii sau discriminări între persoanele aflate în situații identice.
Un alt motiv de recurs vizează inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 226/2006 în cazul în speță, întrucât acest act normativ stipulează că încadrarea în condiții speciale de muncă are loc începând cu data de 1 aprilie 2001, iar locurile de muncă sunt doar unitățile prevăzute în anexa 2 la lege.
Totodată, recurenta invocă faptul că s-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat, care reprezintă vechimea totală în muncă, stagiul complet de cotizare, care este stabilit în mod expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și respectiv reducerea vârstei standard de pensionare, care nu are legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare.
Recurenta apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 20 lit. b și art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, activitatea desfășurată de intimat nu se circumscrie acestor locuri de muncă, astfel că în cazul acestuia stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În drept, invocă art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Ulterior, prin precizările depuse la dosar, recurenta învederează instanței de recurs că a pus în executare dispozitivul sentinței recurate, emițând în acest sens o nouă decizie, contestatorului fiindu-i calculate și achitate drepturile conform acestei sentințe.
Prezent în instanță, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, iar ulterior i-a fost recalculată pensia, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în condițiile în care justifică o vechime în muncă de 24 ani și 7 luni în grupa I de muncă, ca turnător - formator la fosta Întreprindere de Utilaj Minier Dr., precum și 1 an și 8 luni în grupa a III-a de muncă - condiții obișnuite.
Aceste aspecte rezultă și din copia carnetului de muncă și adeverințele aflate la dosarul cauzei.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 23 la actul normativ, este încadrată ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată de către intimat.
Acesta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel că, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru intimat este de 25 de ani, cum corect a reținut instanța de fond.
Nu este întemeiată critica recurentei privind inaplicabilitatea Legii nr. 226/2006 în cauză, câtă vreme la art. 2 alin. 2 din acest act normativ, se stipulează că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
Neîntemeiată este și critica recurentei privind neaplicabilitatea actului normativ sus menționat raportat la lipsa angajatorului din anexa 2 la lege, câtă vreme aceasta nu este culpa contestatorului, ci a unității angajatoare, care nu a făcut demersurile în acest sens și contestatorul așadar, nu poate fi privat de drepturile sale, datorită culpei altor persoane.
În ceea ce privește stagiile de cotizare, nu reiese din sentință că instanța ar fi făcut confuzie între acestea, dimpotrivă, a evidențiat că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, iar stagiul total de cotizare, respectiv vechimea totală în muncă, este de 43 de ani și 8 luni.
Nu poate fi reținut nici ultimul motiv de recurs, expertul nefiind în măsură să stabilească în ce măsură operează reducerea vârstei de pensionare, el nefiind chemat să interpreteze și să aplice legea la cazuri de speță, acesta fiind atributul exclusiv al instanței.
În această situație, critica adusă hotărârii instanței de fond privind stabilirea stagiului de cotizare de 25 de ani la recalcularea pensiei contestatorului, este nefondată, sub acest aspect neimpunându-se modificarea sentinței.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 15.08.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de APEL ORADEA, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată va fi menținută în ce privește reținerea stagiului complet de cotizare.
Se impune însă modificarea acesteia doar în ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile în favoarea contestatorului.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare cererii de recalculare.
Cum Legea nr. 226/2006 nu prevede o dată expresă privind acordarea drepturilor recalculate celor care au desfășurat activitate în condițiile deosebite stipulate în anexa nr. 1, și cum potrivit art. 6, acestea se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului este de 1 septembrie 2008, corespunzând lunii următoare cererii adresată de către acesta direct instanței de judecată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), combinat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul civil de față, se va modifica în parte sentința Tribunalului Bihor, în sensul că drepturile stabilite se acordă contestatorului începând cu data de 1 septembrie 2008 și se vor păstra restul dispozițiilor.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna, satul, nr. 60, județul B, împotriva sentinței civile nr. 501 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite prin sentință se acordă începând cu data de 1 septembrie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
4 ex./28.01.2010
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- domiciliat în comuna, satul, nr. 60, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
