Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--29.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 834/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S- luat în examinare pronunțarea în recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 290/A/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T- prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, pentru evacuare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, deliberând asupra excepției tardivității declarării recursului, verificând actele dosarului, constată că recursul a fost depus în termen și, în consecință, respinge această excepție.
CURTEA
În deliberare, constată că prin Decizia civilă nr.290/A din 20 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr.7918/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea reclamanților și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3896/22 ianuarie 2003, încheiat între părți, având ca obiect spălătoria de 11,21 mp și WC în suprafață de 1,77 mp, situate în imobilul din T,-, precum și evacuarea pârâtului din dependințele care au făcut obiectul contractului reziliat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. IV din contractul ce constituie legea părților, rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se poate face dacă locatarul nu a folosit în fapt locuința pe o perioadă de peste trei luni, împrejurare care a fost dovedită prin referatul depus la dosar, în urma sesizărilor colocatarilor pârâtului, efectuat de către inspectorii din cadrul Primăriei Municipiului T, precum și prin sesizarea făcută de administratorul imobilului din-.
Prima instanță a mai reținut că pârâtul a vândut imobilul cumpărat în condițiile Legii nr. 112/1995 și nu mai locuiește la adresă, iar din extrasul CF depus la dosar reiese că părțile comune indivize ale imobilului numără și WC-urile și spălătoria, intenția colocatarilor fiind de a dobândi spălătoria în interesul tuturor.
În calea de atac a apelului, pârâtul apelant a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, reziliere ce se putea face doar în cazul în care el nu ar fi achitat chiria.
A susținut, de asemenea, că nu are nicio relevanță împrejurarea că a vândut apartamentul, deoarece acesta era proprietatea sa, iar contractul de închiriere nu este o anexă a fostului contract de închiriere a apartamentului.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârât, reținând, în esență, că nefolosirea de către pârât a spațiului închiriat pe o perioadă mai mare de 6 luni a fost pe deplin dovedită în cauză cu declarațiile celor patru martori audiați în apel, iar această împrejurare constituie un motiv de reziliere a contractului de închiriere, potrivit art. IV din contract, independent de plata chiriei pentru spațiul respectiv.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut că imobilul din litigiu nu a fost folosit de către el mai mult de 3 luni, deși din actele aflate la dosar reiese că a fost folosit în mod continuu ca spațiu de depozitare, fapt confirmat și de martorii și .
A mai învederat că din dosarul cauzei reiese faptul că datorită forței majore (accidentului suferit) a fost în imposibilitate fizică de a se deplasa personal la imobilul în litigiu pentru o perioadă se câteva luni, pentru că a fost internat și imobilizat la pat, însă imobilul a fost folosit în continuare de către soția sa și de către martorul căruia i-a dat un duplicat al cheii de la anexe în vederea folosirii materialelor de construcții din interior în scopul continuării lucrărilor de renovare.
În acest litigiu reclamanții intimați au formulat întâmpinare, înscris căruia instanța i-a conferit caracterul unor concluzii scrise, pentru aceea că nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct. 6,7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat de pârât este neîntemeiat.
Astfel, reține că, potrivit art. IV din contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 3896/22.10.2003, încheiat între părți, rezilierea contractului se poate face, la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a folosit în fapt locuința pe o perioadă de peste 3 luni, dacă nu a fost un caz de forță majoră.
Or, în speța de față, ambele instanțe, interpretând coroborat înscrisurile de la dosar (referatul întocmit de inspectorii, sesizările colocatarilor pârâtului) și declarațiile celor 4 martori audiați în apel, au stabilit în mod corect faptul că pârâtul nu a folosit imobilul o perioadă cu mult peste 3 luni, respectiv din martie 2006 când s-a mutat din imobil și până în februarie 2009, chiar și înainte de producerea accidentului.
În acest context este de menționat că nu pot fi primite susținerile recurentului care vizează nelegalitatea hotărârii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), deoarece pretinsa interpretare greșită a probelor vizează cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, abrogat prin OUG nr. 138/2000.
De asemenea, Curtea nu reține nici incidența celorlalte cazuri de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 6,7 și 8 Cod procedură civilă, deoarece recurentul nu argumentează în vreun fel acordarea a mai mult decât s-a cerut, nemotivarea hotărârii sau interpretarea greșită a actului juridic ori schimbarea naturii și înțelesului acestuia.
Așa fiind, Curtea reține că recursul declarat de pârât este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 290/A din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 14.10.2009;
Tehnored. - 23.10.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
