Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 836
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 288/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av., în substituirea av. - și pârâtul intimat, personal, lipsă pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, împuternicire avocațială a av., delegația de substituire și un set de acte; pârâtul intimat depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o calificată ca fiind concluzii scrise, și, văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile recurate.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 288/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă a fost admis apelul pârâților și și s-a desființat sentința civilă nr. 2087/11.03.2009 a Judecătoriei Arad cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.2087 din 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins excepțiile lipsei obiectului cererii reconvenționale și a autorității de lucru judecat invocate de reclamant, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâților și pentru evacuare. A dispus evacuarea necondiționată a pârâților și a construcțiilor deținute de aceștia de pe imobilul înscris în cf.16524, nr.top.116-117/b/1 intravilan- în suprafață de 1328 mp. proprietatea exclusivă a reclamantului. A respins acțiunea reconvențională a pârâților și împotriva reclamantului pentru acțiune în constatare, constatare investiții și instituire drept de retenție și a obligat pârâții la plata sumei de 500 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul este proprietar tabular al terenului intravilan situat în A,-, înscris în CF nr.16524 cu nr.top. 116 - 117/b/1, în suprafață de 1328 mp. iar pârâții asupra imobilului înscris în cf.3916, nr.top.116-117/b/3 casa cu nr.10 în strada - în suprafață de 66 mp.
Prin sentința civilă nr.869/2003 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 11468/2002 s-a admis în parte acțiunea civilă a pârâților, cât și acțiunea reconvențională formulată de reclamant, s-a sistat starea de indiviziune a imobilului din CF 3916 top. 116 - 117/b prin formare a două parcele de intravilan cu casă și teren 71 mp top. 116 - 117/b/1 care a fost atribuit pârâților și 1328 mp a fost atribuit reclamantului. Sentința a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.4148/2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA și a fost pusă în executare silită în dosar nr.428/2006 a GD. din Conform raportului de expertiză tehnică topografică există mai multe anexe gospodărești-garaj, pivniță, cotețe, magazii, grajd, afumătoare care însă nu au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1997 prin care pârâții principali au cumpărat imobilul cu nr.top.actual 116-117/b/3. Din moment ce aceștia nu au avut acordul prorpeitarului de la vremea respectivă pentru edicicarea acestora, aceste supraedificate se încadrează la categoria construcțiilor neautorizate, astfel că pârâții principali - reclamanți în acel proces sunt constructori de rea credință în sensul dispozițiilor art.494 alin.3 teza 1 din Codul civil.
Din declarațiile martorilor G și, a rezultat că pe terenul reclamantului există construcții din lemn sau văiugă, magazii și grajd, cotețe pentru păsări și porci folosite de către pârâți.
Prin precizarea de acțiune reclamantul principal a invocat excepția lipsei obiectului acțiunii reconvenționale și a autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. nr. 869/2003 pronunțată de Judecătoria Arad.
Cu privie la excepția lipsei obiectului acțiunii reconvenționale instanța a reținut examinând cererea reconvențională că din aceasta rezultă o pretenție concretă a pârâților principali contra reclamantului, excepția apărând astfel ca neîntemeiată. În ce privește autoritatea de lucru judecat s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.1201 din Codul civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Or se poate observa că în cea de a doua cerere obiectul acesteia este diferit de cel din pricina soluționată de Judecătoria Arad prin sentința civilă nr.869/2003, irevocabilă.
Asupra fondului, cu privire la acțiunea principală precizată instanța a reținut că reclamantul este proprietar asupra imobilului înscris în cf. nr. 16524 cu nr.top. 116 - 117/b/1, în suprafață de 1328 mp.
În conformitate cu prevederile art.480 Cod civil, orice proprietar are posibilitatea de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. În virtutea celor trei prerogative ale dreptului de proprietate, un proprietar al unui bun are recunoscută facultatea de a se folosi de bunul său, fără ca cineva să poată restrânge această folosință altfel decât în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Reclamantul care are calitatea de proprietar asupra imobilului cu privire la care pârâții nu au invocat un titlu de proprietar sau locativ, nu poate fi limitat în exercițiul drepturilor lui și este îndreptățit la a obține evacuarea pârâților de pe imobilul din cf. 16524 pentru a redobândi plenitudinea atributelor dreptului ocrotit de lege.
Cu privire la construcțiile de pe imobil considerațiile reținute în sentința civilă nr.869/2003 pronunțată de Judecătoria Arad se păstrează din moment ce pe acest teren există construcții din lemn-magazii și grajd,cotețe pentru păsări și porci folosite de către pârâți iar aceștia nu avut acordul proprietarului de la vremea respectivă pentru edificarea acestora, aceste supraedificate încadrându-se la categoria construcțiilor neautorizate, astfel că pârâții principali - reclamanți în acel proces sunt constructori de rea credință în sensul dispozițiilor art.494 alin.3 teza 1 din Codul civil, proprietarul terenului fiind în drept să ceară ridicarea acestor construcții, instanța dând eficiență acestor dispoziții legale.
Cu privire la acțiunea reconvențională instanța a reținut că prin capătul principal s-a solicitat a se constata că pârâții princiali reclamanți reconveționali au dobândit prin efectul Legii nr.112/1995 terenul aferent casei. Prin sentința civilă nr.869/2003 pronunțată de Judecătoria Arads -a dispus între altele dezmembrarea imobilului în urma căreia pârâții au devenit proprietari asupra parcelei cu nr.top.116-117/b/3 casa cu nr.10 în strada - în suprafață de 66 mp în care regăsește terenul aferent imobilului construcție, aspect analizat cu prilejul pronunțării acelei hotărâri judecătorești. Astfel că acest capăt de cerere nu a putut fi primit de instanță, fiind respins în consecință.
În ce privește capătul al doilea din acțiunea reconvențională s-a reținut că prin sentința civilă arătată se menționează că reclamanții reconvenționali nu au avut acordul proprietarului de la vremea respectivă pentru edificarea acestora, aceste supraedificate încadrându-se la categoria construcțiilor neautorizate, astfel că pârâții principali - reclamanți în acel proces sunt constructori de rea credință în sensul dispozițiilor art.494 alin.3 teza 1 din Codul civil astfel că nu li se conferă acestora un drept de creanță cu privire la construcțiile de pe terenul proprietatea reclamantului principal, acest capăt de cerere fiind respins în consecință.
Cererea de instituire a unui drept de retenție apare ca nejusitifcată față de respingerea capătului de cerere de constatare a unui drept de creanță acesta fiind accesoriu neavând o individualitate proprie, soluția care se impune fiind aceea de respingere și față de acesta.
Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat au declarat apel pârâții care au solicitat în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în baza art.297 alin.1 cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în temeiul disp.art.296 cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel s-a invocat motivul de nelegalitate, în sensul că hotărârea apelată nu este motivată în ceea ce privește respingerea capătului de cerere nr.2 din cererea reconvențională, conține o motivare implicită prin raportare la o altă hotărâre judecătorească pronunțată în alt litigiu cu un alt obiect, obiect cu totul diferit din prezentul proces față de cel din pricina soluționată de Judecătoria Arad prin sentința civilă nr.869/2003. Astfel, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. De asemenea, prima instanță a admis în mod greșit cererea de evacuare necondiționată de pe imobilul în litigiu și a respins cererea lor de a se constata existența în favoarea lor a unui drept de creanță reprezentat de totalitatea îmbunătățirilor și investițiilor efectuate la anexele gospodărești. În drept a invocat art.297 alin.1 cod procedură civilă, art.296 cod procedură civilă, art.111 cod procedură civilă, art.26 alin.3 din Legea nr.112/1996, art.494 alin.3 cod civil, art.274 cod procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel și din oficiu instanța a reținut că, s-a solicitat evacuarea pârâților de pe un teren acțiune inadmisibilă, instanța având obligația să pună în discuția părților calificarea acțiunii ca posesorie și obligația de a demola construcțiile, iar acțiunea reconvențională ca acțiune în realizarea dreptului având în vedere dispozițiile art. 111 cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea ei, și în consecință, admiterea acțiunii sale.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. iar în fapt pe aceea că, spre deosebire de Tribunalul Arad, Judecătoria Arad în mod corect a constatat că reclamantul fiind recunoscut ca proprietar asupra terenului pe care se află construcțiile anexă în discuție (pe care pârâții continuă să le folosească) printr-o hotărâre irevocabilă, se consideră îndreptățit a solicitat eliberarea terenului prin obligarea pârâților la a-și ridica aceste construcții provizorii și că termenul de "evacuare" folosit în conținutul acțiunii are un asemenea sens.
Ca atare, acțiunea sa nu poate fi considerată ca inadmisibilă, cum greșit a reținut instanța de apel în hotărârea recurată.
În egală măsură, se consideră că tribunalul a greșit și atunci când a apreciat că este necesară retrimiterea cauzei la instanța de fond pentru a pune în discuția părților recalificarea cererii reconvenționale ca acțiune în realizarea dreptului având în vedere dispozițiile art. 111. pr. civ. fără a se observa atât conținutul acestei cereri cât și dispozițiile intrate în puterea lucrului judecat din sentința civilă nr. 869/27.02.2003 a Judecătoriei Arad, modificată parțial prin decizia civilă nr. 678/5.11.2003 a Tribunalului Arad.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Arada fost investit cu soluționarea apelului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2087/11.03.2009 a Judecătoriei Arad, pentru motive ce au vizat nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantului și asupra necercetării fondului privitor la petitul 2 al cererii reconvenționale, având în vedere probele cu înscrisuri de la dosar, care ar fi permis acest lucru.
Fără a se lua în examinare nici unul din aceste motive, Tribunalul Arada pronunțat hotărârea de desființare cu trimitere spre rejudecare pe baza unor aspecte relevate din oficiu și fără a le pune în discuția părților, respectiv bazate pe necesitatea recalificării de către instanța de fond a acțiunii principale ca având o natură posesorie, iar a cererii reconvenționale ca fiind o acțiune în realizarea dreptului.
Cu alte cuvinte, soluția a fost pronunțată nu pe baza analizei de substanță a susținerilor părților, ci pe baza unor aspecte formal procedurale străine acestor susțineri.
Pe de altă parte, soluția din apel apare greșită nu numai din această cauză, ci și pentru faptul că, chiar în eventualitatea în care existau motivele pentru care s-a considerat că se impune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, ele ar fi trebui puse în prealabil în discuția contradictorie a părților, considerarea celor două acțiuni ( cea principală și reconvențională) ca nefiind admisibile în forma în care au fost analizate de instanța de fond, fiind greșită.
Aceasta deoarece, potrivit art. 129 alin. final din pr. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății, ceea ce presupune respectarea principiului disponibilității părților asupra propriilor cereri.
Este de observat în acest sens că reclamantul, deși și-a intitulat formal acțiunea ca fiind una în evacuare, în substanță, și-a întemeiat-o pe dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil, în considerarea neechivocă a calității sale de proprietar al terenului pe care se află construcțiile anexă ale pârâților, calitate dobândită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, situație în care este exclusă ipoteza raporturilor locative pe care le presupune o acțiune propriu-zisă în evacuare.
În aceste condiții, tribunalul trebuie să analizeze raporturile juridice dintre părți ca fiind cele ce opun proprietarul terților constructori pe terenul său, având în vedere și conținutul sentinței civile nr. 869/27.02.2003 ( și al deciziei din apel și recurs, care i-au succedat) în care s-au stabilit cu putere de lucru judecat anumite aspecte ale acestor raporturi.
Tot în considerarea acelorași hotărâri și a celorlalte probe din dosar, tribunalul avea la dispoziție toate elementele necesare pentru a verifica și dacă cererea reconvențională a pârâților a fost corect sau nu respinsă, în raport de substanța pretențiilor lor și de argumentele invocate de instanța de fond.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază ca fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5. pr. civ. din care cauză va admite recursul declarat de reclamantul și va casa decizia civilă nr. 288/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 288/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă, pe care o casează cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.10.2009
Tehnored. 2 ex./22.10.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
