Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 847/2009-
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,str. -, nr.6, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator C din O, str. -. -, nr. 6, - 23,.10, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1139/LM din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator C lipsă, reprezentantul acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet avocațial.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul intimatului contestator C depune la dosar chitanța din 08.12.2008 și biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală nr.9479 privind starea de sănătate precară a intimatului contestator C, arată că nu mai are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator C solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr.143 din 24.20007 pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1139/LM din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul C domiciliat în localitatea O,-, - 23,. 10, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Restul pretențiilor au fost respinse.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,19324 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri secția leșiere îndeplinind funcția de tehnolog. De asemenea instanța a reținut că acesta a prestat activitate și la SC SA S adeverința nr.823/06.10.1999 fila 116 la dosar. Așa fiind înseamnă că cei peste 19 de ani lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă si de peste 6 ani lucrați in grupa I de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prev.art.1 alin.3 "locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)".
Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
În consecință, activitatea desfășurată de contestator timp de peste 25 de ani într-o unitate ce avea activitatea care în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul contestatorului trebuia să se facă potrivit prevederilor art.5 și 6 din Lege anr.226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 si nu la 20 cum a solicitat în principal, a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare și nu prin împărțirea la 30 cum greșit a procedat intimata, apărările intimatei fiind irelevante.
In conformitate cu prevederile art.274 Cod Procedura Civila instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata justificate prin onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs Casa Județeană de Pensii care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a susținut că instanțele au ignorat disp. art. 20 din Legea 19/2000 care obligă angajatorul să facă demersuri pentru încadrarea angajaților în locuri de muncă în condiții deosebite.
S-a mai invocat că instanțele au făcut confuzie între grupa I și II-a de muncă, depășind atribuțiile puterii judecătorești prin asimilarea grupei a II-a de muncă cu grupa, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 226/2006, deoarece această lege se aplică numai pentru viitor și legea a stipulat expres că se aplică doar celor pensionați între 01.04.2001 și 17 iunie 2006.
De asemenea, angajatorul reclamantului SA. nu este cuprins în anexa 2 din Legea 226/2006 iar instanțele au făcut confuzie între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat care reprezintă vechimea în muncă.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile formulate de recurentă, privind stabilirea stagiului complet de cotizare pentru petent de 25 de ani, sunt nefondate.
Petentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Recurentul a desfășurat o perioadă de peste 25 de ani de ani în grupa a II-a de muncă, în calitate de tehnician la secția de nebauxitice, la măcinarea, concasarea unor substanțe periculoase, în cadrul fostei Întreprinderii " O", în prezent radiată de la Registrul Comerțului urmare a lichidării judiciare și după apariția Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor noilor legi.
Legea nr. 226/2006 a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 20, este încadrat ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată în prepararea de minereuri, măcinare, filtrare, flotare.
Art. 3 din Legea nr. 226/2006, a stabilit că asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de anexa 1, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Recurentul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, art. 14, fac trimitere la persoanele pensionate între 1 aprilie 2001 și 17 aprilie 2006. Chiar dacă normele se referă doar la persoanele pensionate după 1 aprilie 2001, Curtea apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților la sistemul național de pensii, indiferent de anul pensionării, această interpretare impunându-se prin prisma principiilor instituite de articole introductive ale Legii nr. 19/2000, indiferent de anul ieșirii la pensie, veniturile trebuie să fie egale pentru participanții care au statut similar și au contribuit egal la sistemul de pensii.
În concluzie sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru considerentele mai sus expuse petentului urmează a i se aplica dispozițiile Legii 226/2006, activitatea desfășurată de acesta fiind una dintre cele expres și limitativ prevăzute de anexa
În ce privește înscrierea societății angajatoare în anexa II a Legii 226/2006, aceasta nu mai este posibilă, societatea fiind radiată iar foștilor angajați nu pot fi discriminați față de alte persoane aflate în aceeași situație, pentru motive ce nu le sunt imputabile (lipsa voinței angajatorului de a îndeplini formalitățile cerute de HG. 1025/2003, ori imposibilitatea îndeplinirii acestora, urmarea a lichidării societății).
Nici criticile privind asimilarea grupei a II-a de muncă cu grupa I-a de muncă nu sunt fondate, Legea 19/2000 și Legea 226/2006 nemaioperând cu aceste criterii pentru diferențierea condițiilor de desfășurare a activității angajaților.
Așa fiind, în mod corect Tribunalul Bihor, făcând aplicarea dispozițiilor 5 și 6 din Legea 226/2006, a reținut pentru petent stagiu de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta în favoarea intimatului la plata sumei mde 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,str. -, nr.6, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator C din O, str. -. -, nr. 6, - 23,.10, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1139/LM din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /1405.2009
Jud.fond. -
Dact. /20.05.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
