Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/2010 -
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea domiciliată în, nr. 51, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 906 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta contestatoare - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 19.01.2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației și obligarea intimatei la recalcularea pensiei contestatoarei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, acordarea drepturilor retroactiv de la data de 9.12.2005, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată în fond și recurs, în cuantum total de 800 lei. În susținerea recursului arată că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că soțul contestatoarei a lucrat ca miner în subteran peste 20 de ani, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 și nr.OG 4/2005.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 906 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Dreptul la pensie al soțului contestatoarei s-a deschis prin decizia nr. 96439/11.02.1986, așa cum rezultă din carnetul de muncă (fila 41 dosar), fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 3/1977.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/18.11.2005.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, aprobate prin nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Potrivit deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 77 alin. 2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.
Pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1550/2004).
Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al soțului contestatoarei s-a deschis în anul 1986, fapt ce rezultă din decizia nr. 96439/11.02.1986, astfel încât soțul contestatoarei se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr. 40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, așa cum s-a arătat anterior, reține prima instanță, art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului complet de cotizare de la stagiul de 30 de ani, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, la stagiul de 20 de ani, ci doar reducerea vârstei legale de pensionare și de acordarea sporului de grupă.
Prin urmare, reținerea de către intimată a stagiului de cotizare de 30 de ani și calcularea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor bănești ale contestatoarei, prin raportarea la acest stagiu, este corectă și legală, soțul contestatoarei fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Reținerea unui stagiu de 20 de ani în temeiul Legii nr. 19/2001 nu se justifică, deoarece această lege dispune numai pentru viitor și nu se aplică retroactiv, conform art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, a deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și art. 8 și 14 din Legea nr. 3/1977, instanța a respins contestația formulată de contestatoare ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a respins cheltuielile de judecată solicitate în cauză de contestatoare, deoarece intimata nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și recalculării pensiei acesteia prin reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, acordarea drepturilor stabilite începând cu 9 decembrie 2005, și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legilor succesive în materia sistemului public de pensii, respectiv a deciziei nr. 40/22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, potrivit nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 - care consacră principiul: la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie - pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001 trebuiau recalculate potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
În acest sens, pensia contestatoarei trebuia recalculată prin reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, întrucât potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, soțul acesteia a lucrat o perioadă de peste 20 de ani în condiții speciale, miner în subteran - echivalentul grupei I de muncă.
Această interpretare se regăsește și în decizia nr. 40/22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, interpretarea contrară dată de instanța de fond fiind eronată, schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al deciziei respective, statuat prin practica constantă a instanțelor judecătorești.
În drept invocă prevederile nr.OUG 4/2005, art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 19, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, decizia nr. 40 din 22 august 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că punctajul mediu anual obținut de reclamantă s-a stabilit prin respectarea prevederilor legale în vigoare, și anume art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, potrivit cărora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie - în cazul de față Legea nr. 3/1977.
Intimata invocă faptul că reclamanta recurentă beneficiază de un punctaj suplimentar acordat în temeiul nr.OUG 100/2008, în considerarea faptului că soțul său a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este fondat și-l va admite în baza prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, urmând a modifica în tot hotărârea în sensul admiterii contestației, pentru următoarele considerente:
Este evident că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii dar și cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul puterii judecătorești fiind acela de a aplica legea, adică de aoi nterpreta și de aoa dopta cazurilor particulare.
Prin nr.HG 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea nr.OUG 4/2005 legiuitorul a urmărit să înlăture orice discriminare între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".
Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 privind recalcularea pensiei, stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 8 că stagiul de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I de muncă sau 20 de ani în grupa a II-a de muncă, proporțional cu anii lucrați dar nu mai puțin de 50-52 de ani raportat la grupele de muncă, soțul contestatoarei beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a activității desfășurate ca miner subteran în grupa I de muncă. În același context prin nr.HG 267/1990 s-a stabilit la art. 9 litera a că stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în cazul persoanelor care au lucrat în industria minieră, ca miner subteran, este de 20 de ani.
Soțul recurentei contestatoare a fost înscris la pensie pentru pierderea capacității de muncă prin decizia nr. 96439/11.02.1986 emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, la aceea dată dovedind o vechime totală în muncă de peste 43 de ani, din care ca miner subteran în grupa I de muncă 20 ani, 4 luni și 7 zile.
Ulterior, intimata a stabilit și apoi a recalculat pensia de urmaș a contestatoarei prin decizia nr. -, utilizându-se un stagiu de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, la fel ca pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă, ignorându-se activitatea desfășurată efectiv de soțul acesteia în grupa I de muncă, miner subteran, de peste 20 ani în grupa I de muncă la Exploatarea Minieră și, și dispozițiile derogatorii ale articolelor 20 și 43 din Legea nr. 19/2000 referitoare la stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei în cazul persoanelor care au desfășurat activitate în condiții deosebite în subteran, precum și dispozițiile nr.OUG 4/2005 care au instituit principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
De altfel, la recalcularea pensiei se impunea a se ține seama de dispozițiile nr.HG 267/1990 pentru persoanele care au desfășurat activitate în industria minieră, acest act normativ, mai favorabil, anterior Legii nr. 19/2000, trebuind a fi avut în vedere, cu atât mai mult cu cât Normele tehnice de aplicare nr.HG 1550/2004 prevăd la articolul 4.5, utilizarea stagiului de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă în subteran.
Ori, în atare situație, este evident că potrivit principiului instituit de nr.OUG 4/2005, pensia contestatoarei trebuie recalculată cu stagiul de cotizare de 20 de ani, la fel ca pentru persoanele care s-au pensionat în baza articolului 9 din nr.HG 267/1990 sau care se pensionează în baza articolului 43 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, în raport de prevederile legale invocate și de probele administrate, în condițiile în care soțul contestatoarei a desfășurat activitate peste 20 de ani în industria minieră ca miner subteran, vechimea totală fiind de peste 43 de ani, este întemeiată cererea petentei de recalculare a pensiei cu stagiul corect de cotizare de 20 de ani, la fel ca pentru celelalte persoane pensionate în aceleași condiții de muncă, fiind evident că la recalculare trebuie să se țină seama de activitatea desfășurată în condiții speciale, având în vedere și principiul instituit de nr.OUG 4/2005, revizuirea sau modificarea deciziei de pensie sau de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de articolul 7 punctul 3 și următoarele din nr.OUG 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
La articolul 20 din Legea nr. 19/2000 aliniatul 1 litera a, s-a inclus în condiții speciale, munca desfășurată cel puțin 50 la sută din activitatea lunară în subteran, iar articolul 43 aliniatul 1 articolul 77 prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, aspect nereținut de instanța de fond la pronunțarea prezentei hotărâri.
În recurs, s-a făcut astfel aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului - 9 decembrie 2008, contestatoarea recurentă avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele, /României.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008, pentru unificarea practicii neunitare în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, în considerente a precizat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 - respectiv 30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei - au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare și un adaos de grupă, ceea ce evidențiază o contradicție între considerente și dispozitiv și este, oricum, contrară practicii constante a Curții de Apel Oradea. Ca atare, până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil (ceea ce în speță nu este cazul), astfel cum stipulează articolele 11, 20 din Constituția României, cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la Protocolul nr. 1 la Convenție și la practica constantă a acesteia în materie de discriminare, mai sus menționată. În această ordine de idei, decizia în interesul legii urmează a se aplica litigiilor promovate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, fără ca prin această practică cei care au lucrat în condiții speciale să fie defavorizați, în prezent aceștia putând beneficia de noile dispoziții legale în materie - nr.OUG 100/2008, Legea nr. 218/2009, nr.OUG 209/2008 - care prevăd recalcularea pensiilor în mod favorabil, inechitatea corectată inițial de instanțe fiind acum legiferată.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis ca fondat în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă și va fi modificată în totalitate sentința recurată în sensul admiterii contestației formulate, urmând a fi anulate deciziile nr. - din 21 iulie 2005, respectiv din 4 martie 2007 emise pe numele contestatoarei și obligată intimata Casa Județeană de Pensii B la emiterea unei noi decizii de pensionare pe numele acesteia în sensul celor mai sus expuse, așadar cu aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 9.12.2005, respectând termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă raportat la data introducerii contestației, respectiv dispozițiile Legii nr. 262/2008, de modificare a nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata Casa Județeană de Pensii B va fi obligată să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de contestatoarea domiciliată în, nr. 51, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 906 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Anulează decizia nr. - emisă de intimată pe seama contestatoarei.
Obligă intimata să recalculeze pensia de urmaș a contestatoarei prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la stabilirea punctajului mediu anual, începând cu data de 9 decembrie 2005, emițând o nouă decizie în acest sens.
Obligă partea intimată Casa Județeană de Pensii B să plătească părții recurente suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
4 ex./12.02.2010
- 2 com./
- -, nr. 51, județul B,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
