Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 932
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în G,- A,. 52,. B,. 3,. 10, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 151 pronunțată la 16 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în G,. 48,. D,. 4, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât G, personal și intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât G, depune la dosar copie de pe contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 347/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și un certificat de grefă eliberat cu nr- de Tribunalul Dâmbovița, din care rezultă că dosarul are termen de judecată la data de 18 decembrie 2009.
Arată că intimații-reclamanți au formulat prezenta acțiune de evacuare în baza deciziei nr. 347/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, decizie împotriva căreia a formulat contestație în anulare și solicită suspendarea judecății cauzei, în baza art. 244 pct. 1 pr.civilă.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că nu este de acord cu suspendarea judecății cauzei.
Curtea, respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, având în vedere că, potrivit art. 244 pct. 1 pr.civilă, suspendarea judecății este facultativă; de asemenea, apreciază că nu se impune suspendarea judecății cauzei, având în vedere că prezenta cauză are ca obiect evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamanților, iar dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița are ca obiect contestația în anulare formulată de recurentul din prezenta cauză împotriva deciziei nr. 347/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât G, având cuvântul, arată că nu a primit nicio sumă de bani de la reclamanți și nici nu le-a vândut acestora apartamentul.
În realitate, soția sa a împrumutat o sumă de bani de la sora reclamanților, pentru a pleca la muncă în Italia și a fost nevoită să încheie antecontract de vânzare-cumpărare pentru casă.
Mai arată că deși a învederat că soția sa este plecată să muncească în Italia, instanța nu a dispus citarea acesteia.
Solicită admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul de a se respinge acțiunea de evacuare.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât pârâții au primit suma solicitată pentru apartament, iar recurenta a fost citată prin publicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești sub nr-, reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții G și -, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună evacuarea pârâților din apartamentul 10,. 52,. D, situat în G, str. -, ai cărui proprietari sunt reclamanții.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 1067/25.06.2007 a Judecătoriei Găeștis -a constatat valabilitatea convenției încheiată între părți privind vânzarea cumpărarea apartamentului în litigiu, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare -cumpărare, iar pârâții refuză să părăsească imobilul, motiv pentru care se solicită instanței să dispună evacuarea lor.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Gas olicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, deoarece pârâta este plecată din țară de circa 3 ani, nu are cunoștință de acest proces, pârâtul neputând indica actuala adresă a soției sale, că în legătură cu titlul de proprietate al reclamanților arată că nu a intenționat niciodată să vândă apartamentul, acesta fiind singura lor casă și că recunoaște, însă, că a luat împrumut de la sora reclamantei o sumă de bani, pe care nu a rambursat-o la scadență și datorită acestui fapt între pârâta și reclamanta au avut loc mai multe discuții de care pârâtul nu are cunoștință, după cum nu a avut cunoștință nici de împrumut.
Mai precizează că nu a primit nici un leu din suma de bani ce reprezintă prețul pe care reclamanții pretind că l-au achitat, că a semnat antecontractul la notariat fără să știe ce semnează și că datorită faptului că reclamanții nu au putut afla adresa pârâtei din Italia, aceasta nefiind cunoscută nici măcar de pârât care este soțul ei, s-a dispus citarea pârâtei prin afișarea citației la ușa instanței.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Găești prin sentința civilă nr. 2763/ 17 decembrie 2008 admis, în parte, cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții G și - și a dispus evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 10 situat în G, strada -,. 52,.. 3, județul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1067/2007 Judecătoria Găeștia admis cererea formulată de reclamanții și împotriva pârâților G și, constatând valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare a apartamentului 10 din blocul 52, scara B, G, strada -, jud. D, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare, că, deși, hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă la 14.03.2008, reclamanții, în calitate de proprietari, nu au putut intra în posesia bunului datorită opoziției foștilor proprietari de a le lăsa liber acest apartament, că atât din întâmpinarea pârâtului, cât și din discuțiile purtate în instanță cu privire la domiciliul pârâtei, a rezultat că aceasta nu mai locuiește de circa 3 ani în apartamentul în litigiu, astfel încât singura persoană care ocupă fără drept spațiul respectiv este pârâtul, iar potrivit dispozițiilor art. 480 din codul civil, "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", în virtutea acestui text de lege reclamanții, în calitatea lor de proprietari ai apartamentului în care locuiește fără drept pârâtul G, putând solicita instanței obligarea acestuia de a părăsi imobilul pentru ca ei să poată exercita toate atributele acestui drept.
S-a mai apreciat că apărarea pârâtului din întâmpinarea depusă la dosar, nu poate fi reținută de prima instanță, în condițiile în care vizează aspecte privind încheierea antecontractului de vânzare cumpărare a cărui valabilitate a fost analizată și constatată prin 1067/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 347/2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a constatat că se impune a admite cererea reclamanților, în parte, dispunând evacuarea pârâtului G din apartamentul nr. 10 situat în G, strada -,. 52,. D,. 3, județul
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, pârâtulOG, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat evacuarea sa și a soției sale din apartamentul situat în G, motivat de faptul că reclamanții ar fi proprietarii apartamentului, însă, soția sa, este plecată de trei ani la muncă în Italia, ea neavând cunoștință de existența acestui proces, urmând a fi citată în Italia, soția sa plecând pe o perioadă temporară și nu definitivă, astfel că la întoarcerea în țară singurul său domiciliu este domiciliul de la imobilul din a cărei evacuare se solicită, iar față de acest aspect în situația în care prin presupunere reclamanții nu ar fi cunoscut adresa din Italia a soției sale, atunci instanța de judecată ar fi trebuit să dispună citarea prin publicitate într-un ziar de mare tiraj, hotărârea fiind pronunțată pe lipsă de procedură cu soția sa.
Al doilea motiv de apel a vizat faptul că, deși, prin sentința apelată se precizează că se dispune admiterea numai în parte a acțiunii, în dispozitivul sentinței se dispune doar evacuarea pârâtului din apartament, fără însă să se precizeze ce se întâmplă cu cea de-a doua pârâtă, respectiv, astfel că hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă acesteia;
Se mai critică sentința pentru faptul că, deși, reclamanții au făcut referire la faptul că sunt proprietarii imobilului din a cărei evacuare se solicită, invocând ca titlu de proprietate sentința civilă nr. 1067/2007 pronunțată de Judecătoria Găești, aceștia au ajuns să intre în proprietatea acestui imobil prin mijloace frauduloase, apelantul neprimind nicio sumă de bani cu titlu de preț, singura care a primit bani a fost soția acestuia, dar cu titlu de împrumut de la numita, sora reclamantei și nicidecum de la reclamantă sau soțul acesteia.
În dezvoltarea acestei critici apelantul a susținut că niciodată el și soția lui nu au intenționat să vândă apartamentul, întrucât acesta reprezintă singura lor locuință; că soția lui a luat împrumut de la numita, sora reclamantei, prin intermediul acesteia, o anumită sumă de bani cu mult mai mică decât cea arătată în antecontract, dar s-a ajuns la suma de 170.000.000 lei ca urmare a dobânzii aplicate (camătă); că la momentul când s-a luat acel împrumut numita a convins-o pe soția lui că banii respectivi să figureze ca și când ar fi fost dați de sora sa, aceasta din urmă având cunoștință de înțelegere, fiind de față și acceptând această variantă; că la un anumit interval de timp de la momentul când a acceptat împrumutul soția sa, sub presiunea numitei și a sorei sale, reclamanta, fiind șantajată și amenințată, a mers la notariat și a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4118/10.08.2004.
Totodată a susținut că acest antecontract dorește să-l încheie pentru a reprezenta o garanție pentru banii pe care soția lui îi datora, și nicidecum o promisiune de vânzare a apartamentului proprietatea pârâților; că acesta nu a primit niciun leu din suma pe care reclamanții pretind că au achitat-o cu titlu de preț; că antecontractul a fost semnat și de către acesta în necunoștință de cauză, el nefiind prezent la notariat când a fost redactat ci chemat ulterior fiind indus în eroare spunându-i-se că actul pe care trebuie să îl semneze reprezintă un contract de împrumut între și soția lui.
De asemenea, a mai arătat că acesta nu a știut că soția lui a dat la BNP " " o procură prin care îl împuternicea să vândă apartamentul, neaducându-i-se niciodată la cunoștință acest lucru și neintrând în posesia acestei procuri; că din antecontract nu rezultă condițiile și persoana căreia s-a achitat suma de 140.000.000 lei; că intenția directă a reclamantei și a sorei sale, prin înlesnirea acordată de notar, a fost aceea de a îi aduce în situația să piardă apartamentul pentru o sumă infimă în raportul cu prețul de circulație al apartamentului, acest aspect rezultând din conținutul antecontractului; că prețul arătat în antecontract este nereal, o asemenea sumă nu poate reprezenta prețul real de vânzare al apartamentului în litigiu, atâta timp cât prețul de circulație pe piața liberă atât în 2004 cât și în prezent era și este cu mult mai mare față de cel reținut în antecontract.
Prin decizia nr. 151 pronunțată la 16 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținând că nu poate fi primit prin primul motiv de apel, referitor la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu lipsă de procedură cu soția apelantului, întrucât vizează, în mod explicit, neregularitatea procedurii de citare cu cealaltă pârâtă la data soluționării cererii în primă instanță.
Potrivit art.108 alin.2 Cod Procedură Civilă " celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce".
Ori, în cauză fiind vorba de o nulitate relativă, interesul formulării unei astfel de cereri revine numai părții în favoarea căreia această sancțiune a fost prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul apelantului de față.
S-a apreciat că nici a doua critică nu poate duce la reformarea hotărârii, întrucât apelantul nu are interesul să invoce faptul că hotărârea nu ar fi opozabilă celeilalte pârâte. De altfel, soluția instanței de fond cu privire la admiterea în parte a cererii reclamanților și a dispunerii evacuării doar a pârâtului apelant, este corectă, câtă vreme din probele administrate rezultă că doar acesta ocupă imobilul în litigiu, cealaltă pârâtă nemailocuind de câțiva ani în imobil, fiind plecată în Spania.
Nici ultima critică a apelantului nu a fost reținută întrucât s-a apreciat că susținerile acestuia privesc aspecte referitoare la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare a cărui valabilitate a fost analizată și constatată prin sentința civilă 1067/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 347/2008 a Tribunalului Dâmbovița, astfel că nu mai pot fi repuse în discuție.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au declarat recurs pârâții G și -, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate, potrivit dispozițiilor art.105- 108 cod pr.civilă.
În acest sens, precizează că de trei ani recurenta este plecată în străinătate, la muncă în Italia, nu a avut cunoștință de existența acestui proces, arătând că soțul său nu i-a adus la cunoștință acest aspect, deoarece este foarte bolnavă și nu a dorit să-i agraveze și mai mult starea de sănătate, dar intimații reclamanți cunoșteau această situație la momentul promovării acțiunii și de asemenea, cunoșteau și adresa ei din străinătate și nu au indicat-o, astfel că a fost privată de dreptul la apărare, drept garantat, atât de Constituția României, cât și de Convenția CEDO.
Concluzionând, recurenta susține că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au soluționat prezentul proces cu lipsă de procedură, cu toate că intimații reclamanți cunoșteau adresa sa din Italia, iar în situația în care se presupune că nu ar fi cunoscut-o instanța ar fi trebuit să dispună citarea sa prin publicitate, într-un cotidian de mare tiraj și nu cu o procedură prin afișare și fără să se precizeze motivul afișării.
Un alt motiv de recurs este acela că, deși prin sentința instanței de fond se precizează că se dispune admiterea numai în parte a acțiunii reclamanților formulată împotriva pârâților G și, în dispozitivul hotărârii se precizează că se dispune doar evacuarea lui G, fără însă să se precizeze ce se întâmplă cu cea de a doua pârâtă, care la fiecare sosire în țară vine și locuiește în acest apartament din a cărui evacuare se solicită, fiind singura lor locuință.
În acest sens, recurenta arată că hotărârea nu îi este opozabilă, iar instanța a reținut în mod greșit că este plecată în Spania, în realitate ea aflându-se în Italia și că din probele administrate rezultă că ea nu mai ocupă de câțiva ani acest imobil, deoarece ea este plecată în Italia la muncă și nu pentru a se stabili definitiv în străinătate.
Referitor la suma pe care ea a primit-o cu titlu de împrumut de la sora reclamantei, arată că a plecat în străinătate tocmai pentru a putea strânge banii în vederea restituirii împrumutului și pentru a nu își pierde proprietatea, deoarece suma invocată ca preț în antecontractul de vânzare-cumpărare nr.4118/10.08.2004, validat prin sentința civilă nr.1067/2007 a Judecătoriei Găești, nu i-a fost achitată niciodată ca preț, iar suma primită cu titlu de împrumut de la sora reclamantei a fost mult mai mică, dar s-a ajuns la suma de 170.000.000 lei ca urmare a dobânzii aplicate (camătă).
Mai arată recurenta că a fost nevoită să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta și nu cu sora acesteia care i-a împrumutat banii, deoarece aceasta din urmă a invocat faptul că nu dorește să afle soțul său despre această situație, iar despre înțelegerea dintre ea, recurenta și reclamanta, soțul său, G, nu a avut cunoștință și nu i s-a înmânat de către acestea vreo sumă de bani, nici cu titlu de preț și nici cu titlu de împrumut.
Pentru motivele arătate mai sus, pârâții solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimații reclamanți, deși legal citați cu această mențiune, nu au formulat întâmpinare, intimata reclamantă, solicitând în concluziile orale respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la recurenta prin care critică modalitatea în care s-a efectuat citarea sa și soluția pronunțată de către Judecătoria Găești, instanța constată că acestea nu pot fi analizate întrucât recurenta nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, astfel că aceste critici formulate direct în calea de atac a recursului,omisso medio,nu pot face obiectul controlului judiciar.
Referitor la citarea recurentei de către instanța de apel, se constată că în mod corect s-a dispus citarea acesteia în G,- A,. 52,. B,. 3,. 10, câtă vreme nu a făcut dovada și nici nu a indicat în condițiile art. 98 cod pr. civilă un alt domiciliu decât cel arătat de către reclamanți în acțiunea inițială.
De altfel se poate observa că și în cererea de recurs recurenta a indicat tot domiciliul sus arătat și nicidecum domiciliul din Italia, simpla sa susținere, nedovedită în nici un fel că ar locui în altă parte, fără a fi indicată noua adresă neputând conduce la concluzia necesității citării acesteia prin publicitate, nefiind întrunite dispozițiile art. 95 cod pr.civilă.
Este corectă și concluzia instanței de apel în sensul că nu poate fi primit motivul de apel al pârâtului G referitor la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu lipsă de procedură cu soția apelantului, întrucât vizează, în mod explicit, neregularitatea procedurii de citare cu cealaltă pârâtă la data soluționării cererii în primă instanță, ce nu este o nulitate de ordine publică.
Ori, având în vedere că potrivit art. 108 alin.2 cod procedură civilă "celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce", iar în cauză este vorba de o nulitate relativă, interesul formulării unei astfel de cereri revine numai părții în favoarea căreia această sancțiune a fost prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul apelantului de față.
De asemenea, nici a doua critică nu poate duce la reformarea hotărârii, întrucât apelantul nu avea interesul să invoce faptul că hotărârea nu ar fi opozabilă celeilalte pârâte, astfel încât nici unul din motivele de nelegalitate invocate de către recurenți raportat la aspectele sus arătate nu se confirmă în cauză.
Nici motivele de recurs referitoare la soluționarea pe fond a cauzei nu sunt fondate, câtă vreme reclamanții au deja stabilit dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 1067/25.06.2007 a Judecătoriei Găești prin care s-a constatat valabilitatea convenției încheiată între părți privind vânzarea cumpărarea apartamentului în litigiu, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare -cumpărare, iar pârâții refuză să părăsească imobilul, motiv pentru care se solicită instanței să dispună evacuarea lor.
Raportat la obiectul dedus judecății, la cadrul procesual fixat de către părțile din prezenta cauză și la puterea de lucru judecat ce emană din hotărârea anterioară prin care s-a stabilit un drept de proprietate în favoarea reclamanților asupra imobilului litigios aflat în posesia recurentului fără a exista un drept locativ propriu, nu este admisibil a fi analizate critici referitoare la modalitatea în care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.
Aceste critici puteau fi aduse cu ocazia soluționării pe fond a litigiului anterior finalizat cu sentința civilă nr. 1067/25.06.2007 a Judecătoriei Găești sau antamate cu ocazia căilor ordinare sau extraordinare de atac declarate împotriva acestei hotărâri.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de art. 304 cod pr. civilă, respectiv art. 304 pct.5 cod pr. civilă instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr. civilă, având în vedere principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, Curtea de Apel va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în G,- A,. 52,. B,. 3,. 10, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 151 pronunțată la 16 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în G,. 48,. D,. 4, Cod poștal -, Județ D, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red / tehnored./CC 6.ex.16.12.2009
apel - Tr.
apel,
fond - Jud.G/ fond.
operator date cu caracter personal /notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
