Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 933
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște,-, cod poștal -, județ D - la Cabinetul de avocaturăîmpotriva încheierii de ședință pronunțată la 6 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, Domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr.- și nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți -, și reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița și intimata-pârâtă - reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2009, a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 pr.civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița, apreciind că acest dosar privește aceleași părți și are același obiect, respectiv partaj bunuri coachizite.
Între prezenta cauză și dosarul nr- nu este nicio legătură.
Prin decizia de casare s-a stabilit, irevocabil, că soluționarea pe fond a prezentei cauze nu este condiționată de celălalt proces, obiectele pricinilor fiind diferite.
Tribunalul Dâmbovița, atunci când a suspendat cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, a încălcat dispozițiile art. 315 alin. 1 pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, în sensul de a se dispune continuarea judecății.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că la termenul când s-a dispus suspendarea judecății cauzei, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au solicitat soluționarea cererii de suspendare în lipsa acestora.
Mai arată că, în prezenta cauză, se solicită evacuarea pârâtei din imobilul ce face obiectul dosarului de partaj bunuri coachizite, deci, în mod corect instanța a dispus suspendarea judecății cauzei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr.731/09.03.2006, reclamanții (), și -, prin procurator - au chemat în judecată pe pârâta -, solicitând să se dispună evacuarea pârâtei și obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru exploatarea fără titlu a imobilului situat în M, str. -, nr.5, județ
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt succesorii legali ai defunctului lor tată, decedat la 21.02.2004 și că imobilul în litigiu a fost dobândit de ei ca efect al deschiderii succesiunii, tatăl lor dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin sentința civilă nr.1406/1997 a Judecătoriei Moreni.
Au mai arătat reclamanții că încercările lor de a câștiga posesia imobilului și de a se bucura de folosința acestuia ori de fructele sale, au întâmpinat rezistența pârâtei, care a avut relație de concubinaj cu tatăl lor.
De asemenea, reclamanții precizează că există un litigiu soluționat prin decizia nr.37/02.02.2006 a Tribunalului Dâmbovița, decizie susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în care pârâta încearcă să-și constituie o creanță născută din participația la îmbunătățirile aduse imobilului pe timpul concubinajului.
Prin sentința civilă nr.1142/2006 Judecătoria Morenia respins, ca prematură, acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe aceștia la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta și concubinul său, autorul reclamanților, au conviețuit o perioadă de 17 ani, iar o parte din imobilul casă fost realizat de către pârâtă împreună cu defunctul, până la decesul acestuia.
S-a mai reținut că, anterior, pârâta a chemat în judecată pe reclamanți, solicitând partajarea bunurilor coachizite realizate în timpul concubinajului și aducerea la masa de partaj atât a activului, cât și a pasivului succesoral, dosarul aflându-se spre soluționare la Tribunalul Dâmbovița, urmare a casării deciziei de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
A conchis instanța de fond că, din probele administrate, a rezultat că pârâta stăpânește bunul în litigiu din anul 1998, în nume propriu, public și pașnic, iar reclamanții, chiar dacă ar avea vreun drept asupra imobilului, nu se cunoaște întinderea acestuia, întrucât părțile se află în indiviziune.
Împotriva sentinței au declarat apel, - și care au arătat că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, întrucât evocarea litigiului de ieșire din indiviziune nu autoriza judecătorul fondului să respingă acțiunea ca prematură, ci, eventual, să pună în discuția părților suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului
Se mai susține de apelanți că acțiunea lor trebuia admisă, întrucât nu se poate exhiba un titlu de proprietate pentru imobilul din care se solicită evacuarea, câtă vreme detențiunea este fără titlu și neautorizată de lege.
Pârâta - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului deoarece nu s-a dezbătut succesiunea defunctului .
Prin decizia nr.275 din 28 mai 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți, considerând că acțiunea de evacuare a pârâtei nu poate fi primită, cât timp pârâta și concubinul său, au conviețuit o perioadă de 17 ani, iar pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află, în curs de soluționare, dosarul având ca obiect partajarea bunurilor coachizite și stabilirea unui drept de retenție asupra imobilului situat în M,-, județul
De asemenea, s-a reținut că toate părțile au beneficiat de același tratament în administrarea probelor, acestea fiind puse în discuția părților, administrate nemijlocit și cu respectarea principiului dreptului la apărare.
S-a mai reținut că instanța de fond a calificat corect calitățile părților în litigiu, reținând că pârâta a conviețuit cu autorul reclamanților, realizând unele bunuri împreună și că părțile se află în litigiu pentru partajarea bunurilor coachizite dobândite de pârâtă împreună cu autorul reclamanților, iar întinderea drepturilor asupra bunurilor coachizite se va stabili conform părții de contribuție a fiecăruia la achiziționare, după soluționarea irevocabilă a partajului.
Susținerea apelanților în sensul că acțiunea trebuia admisă, întrucât detențiunea pârâtei asupra imobilului ar fi fără titlu și neautorizată de lege, a fost apreciată ca nefondată de către instanța de apel, arătându-se că reclamanților le incumbă sarcina probei, conform art.1169 Cod civil, ei având obligația să facă dovada calității de proprietari asupra imobilului, pentru a se putea dispune evacuarea pârâtei din imobil.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, - și, care au arătat că instanța de apel nu a observat că judecătorul fondului nu a pus în discuția părților excepția prematurității, încălcând principiul contradictorialității și oralității.
De asemenea, s-a susținut că instanțele nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei, iar problema dreptului de creanță nu reprezintă o chestiune prejudiciabilă.
Au mai arătat recurenții că sunt moștenitori sezinari și pot obține evacuarea, întrucât au titlu de proprietate pe imobil.
Prin decizia nr. 1037 pronunțată la 18 octombrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a casat decizia nr.275/28.05.2007 a Tribunalului Dâmbovița și sentința nr.1142/24.11.2006 Judecătoriei Moreni și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Moreni.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art.653 Cod civil, reclamanții, în calitate de fii ai defunctului și moștenitori sezinari, au formulat acțiune în evacuare a pârâtei, solicitând și obligarea acesteia la despăgubiri pentru imobilul situat în M,-, județul
S-a mai arătat că instanța de fond a respins acțiunea ca prematur introdusă, pe motiv că între aceleași părți se află un proces de partaj bunuri coachizite, soluție ce a fost împărtășită și de instanța de apel.
Curtea a apreciat că soluțiile pronunțate sunt greșite, întrucât, pe de o parte, instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei, așa cum au fost investite, iar pe de altă parte, soluționarea pe fond nu era condiționată de celălalt proces, obiectele pricinilor fiind diferite.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Moreni sub nr-, iar după administrarea probei cu expertiză contabilă, prin sentința nr. 806/21.10.2008 s-a admis acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în M,-, județ D și a fost obligată pârâta, către reclamanți, la despăgubiri civile în cuantum de 105.560 lei și la 4636,90 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că autorul reclamanților, a avut în proprietate o casă din cărămidă cu 3 camere, baie, bucătărie, și hol, precum și două magazii și un garaj, conform sentinței civile nr.1406/1997 a Judecătoriei Moreni, rămasă definitivă și irevocabilă, iar conform doctrinei și practicii judiciare, respectiva hotărâre judecătorească creează prezumția existenței dreptului de proprietate al autorului asupra imobilului casă menționat anterior.
De altfel, orice titlu, cu excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sau ocupațiune, nu face dovada absolută a dreptului de proprietate, ci doar creează prezumția de existență a dreptului în patrimoniul celui care îl invocă, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Coroborând sentința civilă nr.1406/1997 a Judecătoriei Moreni, cu adeverința nr.5196/1.06.2006 emisă de Primăria M, instanța a reținut că și la decesul autorului, în patrimoniul acestuia exista dreptul de proprietate asupra imobilelor respective, ele nefiind înstrăinate.
Pornind de la premisa că, la decesul autorului, în patrimoniul său exista un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, instanța de fond, având în vedere și certificatul de moștenitor nr.19/30.01.2006 emis de, care atestă calitatea reclamanților de moștenitori legali ai autorului, a constatat că reclamanții fac dovada proprietății lor indivize asupra imobilului situat în-, de la momentul acceptării succesiunii, până la proba contrarie, probă care nu a fost făcută în cauză de pârâta -.
Apreciind că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate indiviză asupra imobilului în litigiu și că pârâta nu a făcut dovada contrară, instanța de fond, văzând dispozițiile art.480 Cod civil, a dispus evacuarea pârâtei din imobil, imobil pe care în parte l-a folosit ca locuință, iar în parte l-a închiriat unei societăți comerciale, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual și din contractul de închiriere nr.44/2006.
Ca un efect al admiterii capătului de cerere privind evacuarea, instanța de fond a admis și cererea privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei totale de folosință a imobilului, omologând varianta care are la bază clauzele contractuale privitoare la chirie ale contractului de închiriere nr.44/2006 încheiat între pârâtă și Co
Pentru a omologa această variantă, instanța a avut în vedere, pe de o parte, că pârâta a închiriat o parte din imobil, iar pe de altă parte, că suma totală calculată în această variantă se situează aproximativ la mijloc între limita minimă și limita maximă stabilite în celelalte două variante ce au la bază HCL M nr.57/2000 pentru stabilirea unor taxe locale în care este stabilit nivelul chiriilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se respingă acțiunea.
Prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 pr.civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița, care privește aceleași părți și are ca obiect partaj bunuri coachizite și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului situat în M,-, imobil ce face și obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, - și, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurenții reclamanți arată că soluția suspendării survine și vine în contradicție cu decizia irevocabilă de trimitere nr.1037 din 18 octombrie 22007 curții de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr- care, dispunând rejudecarea procesului de față în fond, întrucât în primul ciclu procesual primele instanțe, de fond și de recurs, s-au dezinvestit pe excepția prematurității, cu aceeași fundamentare, a existenței pe rol a litigiului privind partajul de bunuri coachizite, cu motivarea că "soluționarea în fond nu este condiționată de celălalt proces, obiectele pricinilor fiind diferite", "și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Moreni pentru soluționarea pe fond a pricinii.
Anexat cererii de recurs s- depus decizia nr.1037/18.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI de care se prevalează în susținerea recursului declarat.
Intimata pârâtă -, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, dispozițiile art.244 pct.1 cod pr. civilă prevăd că "instanța poate suspenda judecata: când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."
În baza acestor dispoziții, prin încheierea din 06.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al aceleiași instanțe.
Această măsură luată de instanță este total greșită, având în vedere că într-un prim ciclu procesual, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.1037/18.10.2007 a trimis cauza spre rejudecare, în considerentele acestei decizii, făcându-se mențiunea că instanțele nu s-au pronunțat pe fond, așa cum au fost investite, iar soluționarea pe fond nu este condiționată de celălalt proces, respectiv cel invocat de către intimați și reținut de către instanță, întrucât obiectele pricinilor sunt diferite.
Pentru considerentele sus menționate, în baza dispozițiilor art.312 cod pr.civilă urmează a se admite recursul formulat împotriva încheierii pronunțată la 6.04.2009 de către Tribunalul Dâmbovița, încheiere prin care s-a dispus soluția suspendării prezentei cauze și care, de altfel, vine în contradicție cu decizia irevocabilă de trimitere, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, urmând, în consecință, a se modifica în tot aceasta, în sensul respingerii cererii de suspendare, dispunându-se continuarea judecății.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște,-, cod poștal -, județ D -la Cabinetul de avocaturăîmpotriva încheierii de ședință pronunțată la 6 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, Domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot încheierea din data de 06.04.2009, în sensul că respinge cererea de suspendare și dispune continuarea judecății.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
7 ex./07.12.2009
apel - Tr.
apel.
fond.- Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
