Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2530/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.94
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă MICI, împotriva deciziei civile nr.113 din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MICI.
Cauza are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă Mici, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimata-pârâtă Mici, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 26.01.2010, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei, consemnată cu chitanța nr.114 din 21.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, solicită în susținerea cererii de recurs proba cu înscrisuri, respectiv extrasul din de situație al administrației bunurilor imobile proprietatea comunei și statului din comuna Mici, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană G, extrasul de carte funciară nr.704 N, încheierea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară nr.61027/2008, eliberată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară G și planul de amplasament și delimitare a imobilului, înmânând câte un exemplar și intimatei-pârâte.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de către recurenta-reclamantă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează recurentei-reclamante proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, evacuarea intimatei-pârâte de pe terenul proprietatea Parohiei Mici și admiterea cererii de demolare a construcției, având în vedere că aceasta a fost construită fără autorizație, întrucât terenul se află situat în extravilanul localității. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța a făcut o corectă calificare juridică a cererii de chemare în judecată. Solicită obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentei-reclamante arată că, în cazul în care se respinge cererea de recurs, solicită reducerea cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu sunt jusitificate.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 05 martie 2008, reclamanta " Mici" din comuna Mici, sat Mici, județul G, prin reprezentant legal Pr., a chemat în judecată pe pârâta Mici, solicitând instanței ca prin hotărâre ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să elibereze terenul pe care a edificat în anul 1992, fără înștiințarea Parohiei, o clădire cu destinația de magazin.
În motivarea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 475, 480 și următoarele Cod civil, reclamanta a arătat că stăpânește acest teren din anul 1864 conform extrasului din " de situație al administrației bunurilor imobile aflate în proprietate comunei și statului din localitatea Mici, Plasa Mari, județul " iar în anul 2004 i s-a eliberat titlu de proprietate; pe aceste teren pârâta a edificat o construcție în anul 1992, fără acordul reprezentanților reclamantei.
A menționat reclamanta că solicită aducerea terenului la stare inițială iar în măsura în care pârâta nu dispune de mijloacele necesare demolării și aducerii terenului la starea inițială, să se dispună ca această clădire să intre în patrimoniul său, fără a fi obligată să suporte alte cheltuieli.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată arătând că imobilul construcție la care se face referire în cererea de chemare în judecată se află în proprietatea sa conform filelor de inventar în care este evidențiat patrimoniul societății și a fost edificat în anul 1992, în vreme ce titlul de proprietate al reclamantei a fost eliberat în anul 2004.
A mai susținut pârâta că a deținut terenul conform Protocolului din 28 mai 1991, încheiat între Primăria Mici și de Consum Mici prin care li s-a concesionat suprafața de 1.000 mp. teren proprietate de stat, pe o perioadă de 50 de ani, pentru construirea unui complex comercial.
La data de 10 iulie 2008, reclamanta a depus o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la evacuarea terenului.
La cererea instanței, la data de 20 noiembrie 2008, reclamanta a depus o nouă precizare a cererii de chemare în judecată în sensul că solicită evacuarea de pe terenul său a clădirii edificate de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 475, 480, 481, 489, 490 și 491 cod civil și al dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
La data de 10 decembrie 2008 pârâta a depus o nouă întâmpinare prin care a invocat excepție lipsei calității procesuale pasive susținând că nu are personalitate juridică întrucât este o filială a
Prin cererea reconvențională s-a solicitat ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, să se constate că are un drept de retenție întrucât a edificat construcția pe cheltuiala sa și cu bună - credință.
La data de 04 februarie 2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a G, cerere respinsă de Judecătoria Bolintin Vale care a calificat excepția lipsei calității procesuale pasive ca fiind excepția lipsei capacității de folosință, excepție, de asemenea, respinsă în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă față de relațiile comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care a rezultat că pârâta are personalitate juridică.
Prin sentința civilă nr. 1549 din 17 iunie 2009, Judecătoria Bolintin Valea respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată iar cererea reconvențională ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși reclamantei i-au fost acordate mai multe termene de judecată pentru a-și califica cererea în sensul precizării în mod corect a temeiului acesteia, reclamanta a stăruit în cererea de evacuare a unei clădiri de pe un teren.
A apreciat prima instanță că nu poate proceda în temeiul dispozițiilor art. 84 Cod de procedură civilă la recalificarea temeiului juridic întrucât este ținută de temeiul de drept invocat de reclamantă; s-a mai arătat că evacuarea este o instituție specifică Legii nr. 114/1996 astfel că aceasta poate fi solicitată numai dintr-un imobil - construcție și că reclamanta ar fi trebuit dă solicite pe calea unei acțiunii în revendicare stabilirea dreptului de proprietate asupra construcției prin intermediul accesiunii imobiliare artificiale ori al dreptului de superficie și doar subsecvent acestui demers să se solicite evacuarea pârâtei din imobil.
Apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1549 din 17 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Bolintin Valea fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 113 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă.
Instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de evacuare îndreptată împotriva pârâtei SC Mici; acțiunea formulată are ca obiect evacuarea pârâtei de pe un imobil teren, asupra cărora ambele părți pretind anumite drepturi.
Din actele dosarului rezultă însă că între părți nu există raporturi juridice locative, nefiind încheiat nici un contract de locațiune, ci există doar raporturi de drept real. Acțiunea în evacuare ca acțiune personală întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 114/1996 nu are ca atare nici un suport juridic. Acțiunea pe care reclamanta o are la îndemână pentru soluționarea litigiului este o acțiune în revendicare, o acțiune reală, formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Deși instanța, în baza rolului activ, a pus în discuția părților temeiul juridic al acțiunii formulate, a reținut că în raport de precizarea acțiunii făcute de reclamantă în cursul primei faze procesuale, în sensul că prezenta acțiune reprezintă o acțiune în evacuare, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect pe acțiunea în evacuare, aceasta fiind însă în condițiile expuse inadmisibilă.
Dreptul de proprietate al reclamantei poate fi apărată așadar, exclusiv pe calea acțiunii în revendicare, scopul urmărit de reclamantă fiind eliberarea proprietății și obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină și liniștită posesie terenul în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 Cod de procedură civilă recurenta - reclamantă solicitând admiterea recursului, evacuarea intimatei - pârâte de pe terenul proprietatea sa și demolarea construcției edificate pe teren.
Recurenta - reclamantă a făcut o expunere a situației de fapt și a susținut că în mod greșit au fost respinse cererea de chemare în judecată și apelul pe care l-a formulat deoarece în calitate de proprietar al terenului nu are interesul de a formula o acțiune în revendicare, că cererea de chemare în judecată a fost precizată al solicitarea primei instanțe și că pârâta nici nu a dovedit că imobilul construcție în litigiu este proprietatea sa.
Cu privire la protocolul invocat de intimata - pârâtă, recurenta - reclamantă a arătat că nu îi este opozabil; s-a mai arătat că instanța de apel a depășit limitele învestirii prin obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată care nu fuseseră solicitate de intimată, că acesta nu deține autorizație de construcție pentru construcție și că față de temeiul de drept invocat în mod greșit cererea de chemare în judecată a fost soluționată ca o cerere de evacuare întemeiată pe prevederile Legii nr. 114/1996.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 475, 480 și următoarele Cod civil, art. 948 - 973 Cod civil, art. 112 și următoarele Cod de procedură civilă și prevederile Legii nr. 50/1991.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei achitată cu chitanța nr. 114 din 21 ianuarie 2010 eliberată de Primăria Mici; s-a depus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata - pârâtă nu a depus întâmpinare la cererea de recurs dar prin concluziile puse cu prilejul dezbaterilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului s-a administrat, conform dispozițiilor art. 305 Cod de procedură civilă, proba cu înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate al recurentei - reclamante asupra terenului în suprafață de 7.500 mp. situat în comuna Mici, județul G, având număr cadastral 793.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță Curtea reține următoarele:
Recurenta - reclamantă nu a indicat expres niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă însă potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă este posibilă încadrarea criticilor referitoare la examinarea apelului prin prisma greșitei calificări a pretențiilor deduse judecății, cu consecința respingerii acțiunii de evacuare, față de prevederile Legii nr. 114/1996, la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 112 Cod de procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă și următoarele elemente: obiectul cererii (respectiv pretenția dedusă judecății) și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Conform dispozițiilor art. 129 alin. 4, 5 și 6 Cod de procedură civilă, judecătorul este în drept să le solicite părților explicații privitoare la situația de fapt și motivarea în drept în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, hotărând în toate cazurile numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Aceste dispoziții se coroborează cu art. 84 Cod de procedură civilă care prevede că "cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită", instanța de judecată având posibilitatea și chiar îndatorirea de a face o corectă calificare a cererilor cu care este învestită chiar dacă acestea ar fi greșit intitulate.
În speță, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă respingând apelul declarat de apelantă, ca nefondat, reținând că în raport de precizarea formulată de reclamantă, prima instanță a fost învestită cu o acțiune în evacuare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 114/1996.
Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicita "eliberarea" terenului proprietatea reclamantei de construcția edificată de pârâtă în sensul demolării acesteia ori, dacă pârâta nu dispune de mijloacele necesare demolării, trecerea în proprietatea reclamantei a construcției, fără plata de despăgubiri.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 475, 480 și următoarele Cod civil.
Prin precizarea depusă la 10 iulie 2008 reclamanta a arătat că solicită "evacuarea" terenului iar prin cea depusă la 20 noiembrie 2008 indicat și temeiuri de drept noi respectiv art. 489, 490 și 491 Cod civil.
Art. 84 Cod de procedură civilă se referă la cererile greșit intitulate. Instanța de fond a apreciat că nu poate face aplicarea acestor dispoziții întrucât este ținută de temeiul juridic invocat de parte însă a examinat cererea de chemare prin raportare al Legea nr. 114/1996 deși reclamanta nu a indicat niciodată un asemenea temei de drept.
În exercitarea rolului activ prima instanță avea obligația de a face o corectă calificare a cererii reclamantei de obligare a pârâtei la ridicarea construcției, cerere intitulată greșit ca fiind "evacuare" prin raportare la motivele de fapt expuse de reclamantă și la temeiurile de drept invocate respectiv Codul civil, în special art. 490 și 491 Cod civil.
Prin urmare, Curtea apreciază că atât instanța de apel cât și prima instanță au apreciat în mod greșit, printr-o interpretare formalistă și în contradicție cu prevederile art. 84 și 129 Cod de procedură civilă, că reclamanta ar fi investit instanța cu o cerere de evacuare circumscrisă legii locuinței.
Prin raportare la situația de fapt care a fost expusă de părți în sensul că pe terenul despre care reclamanta afirmă că are un drept de proprietate pârâta a construit în 1992 în baza unui protocol în care reclamanta nu este parte, o construcție, prima instanță avea obligația să examineze cererea reclamantei de demolare a construcției sau de trecere în patrimoniul ei prin prisma dispozițiilor referitoare la accesiunea artificială imobiliară.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că recursul este fondat ar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă îl va admite și va modifica în tot decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de apelanta - reclamantă; în temeiul dispozițiilor art. 296 și 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, reținând că prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, examinând cererea de chemare în judecată prin prisma unor dispoziții legale care nu sunt incidente în speță și care nu au fost invocate de reclamantă, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Ca efect al modificării în tot a deciziei recurate, deci inclusiv sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, nu se mai impune analizarea criticii referitoare la acordarea de către instanța de apel a acestor cheltuieli de judecată intimatei - pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă Mici, împotriva deciziei civile nr. 113 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Mici, județul
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de reclamanta Mici împotriva sentinței civile nr. 1549 din 17 iunie 2009 Judecătoriei Bolintin Vale.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bolintin Vale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./22.02.2010
G-;
Jud.B V-Gh.
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
